ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5011/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Brezoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat anularea Notificării nr. x/12.01.2017, înregistrată de reclamant cu nr. x/31.01.2017 și suspendarea executării Notificării Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene nr. 2870/12.01.2017, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, până la pronunțarea unei decizii definitive.

Prin încheierea din data de 06.06.2007 a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 334 pronunțată la 02 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Brezoi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile 334 din 02 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Brezoi, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Arată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond ca s-au incalcat dispozițiile legale privind achizițiile publice prevăzute la art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006, interpretarea contractului de cesiune trebuind făcuta prin raportare la dispozițiile art. 1.266 alin. (1) C. civ. si art. 1.268 alin. (3) C. civ.

Obligațiile din contractul inițial nu s-au schimbat prin încheierea contractului de cesiune, fiind vorba, în fapt, de o subantrepriza determinata de necesitatea continuării lucrărilor la obiective, executantul S.C. A. S.R.L. având dificultăți în a-si asigura disponibilitățile bănești pentru finalizarea lucrărilor.

Instanța de fond nu a avut în vedere ca în 24.02.2014 societatea A., S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolventei, cerere admisa de Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 1425/03.03.2014.

Contractul de lucrări nr. x/14.03.2013 nu excludea subcontractarea, investițiile contractate fiind finalizate in prezent.

Nu au fost in niciun fel încălcate dispozițiile legale privind derularea procedurilor de atribuire a contractului de lucrări nr. x/14.03.2013, fiind vorba doar de cesiunea creanțelor născute din contract, determinata si de faptul ca Trezoreria nu permitea plata unui subcontractant decat daca antreprenorul nu are datorii la buget. La data cesiunii, S.C. A. S.R.L. înregistra datorii catre bugetul de stat.

Cesiunea creanțelor are o utilitate importanta, fiind permisa de altfel, atât de O.U.G. nr. 34/2006, cat si de art. 24.1 din contractul de lucrări nr. x/14.03.2013. Prin aceasta cesiune s-au asigurat resursele necesare finalizării investițiilor contractate.

Instanța de fond s-a raportat exclusiv la conținutul contractului de cesiune, deși, dispozițiile art. 1.266 C. civ. prevăd:,,..Contractele se interpretează după voința concordanta a părților, iar nu după sensul literar al termenilor.,,

De asemenea, art. 1268 alin. (1) C. civ. statuează:

"Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce efecte iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul."

Nu au fost încălcate dispozițiile art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006, intrucat contractul inițial a supraviețuit, fiind vorba de o delegație imperfecta, adică acea convenție prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alături de el, deci creditorul nu consimte la liberarea debitorului inițial, astfel încat el va avea, pe langa vechiul debitor, un nou debitor.

Daca se analizează clauzele contractului de cesiune se observa ca nu exista o declarație expresă a UAT Brezoi de a descarca S.C. A. S.R.L. de obligațiile asumate.

Este evidenta intenția UAT Oraș Brezoi de a nu exonera S.C. A. S.R.L. de obligațiile asumate prin contractul de lucrări nr. x/14.03.2013, aducerea ca debitor al obligațiilor de executare lucrări a S.C. B. S.A., alături de S.C. A. S.R.L., fiind făcuta in interesul finalizării investițiilor contractate in cadrul Programului National de Dezvoltare Locala.

In mod greșit instanța de fond a considerat ca prevederile Directivei nr. 2014/24 a Parlamentului European si Consiliului nu sunt aplicabile in condițiile in care aceasta a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in anul 2014, iar procedura de achiziție, contractul de lucrari si contractul de cesiune sunt realizate in anul 2013.

"Obligația de aplicare" a unei directive revine nu numai judecătorului național din cauzele de contencios administrativ, ci si autorității administrative (Hotărârea din 22 iunie 1989, Fralclli Conxtanzo, cauza ]03/88, Rec, p. 1839).

Or, intimatul-parat a emis Notificarea nr. x/12.01.2017 după apariția acestei directive si chiar după transpunerea ei in legislația naționala conform Legii nr. 98/2016.

Instanța de fond s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice referitoare la posibilitatea schimbării contractantului si a considerat ca, in raport de acestea, recurenta nu ar fi in ipoteza textului de lege (art. 221 dlin Legea nr. 98/2016).

Art. 221 din Legea nr. 98/2016 a transpus incomplet prevederile Directivei nr. 2014/24, intrucat a eliminat ipoteza prevăzuta de articolul 72 Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate din Directiva nr. 2014/24:,,(l) Contractele și acorclurile-cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă în oricare dintre următoarele cazuri:

(d) atunci când un nou contractant îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă i-a atribuit inițial contractul, drept consecință:

(i) a unei clauze sau opțiuni de revizuire fără echivoc, în conformitate cu litera (a);

(ii) a preluării poziției contractantului inițial prin succesiune universală sau parțiala, ca urmare a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvent/t, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive;

Textul directivei prevedea posibilitatea înlocuirii contractantului în caz de insolventă, ipoteza aplicabila spetei de fata si care nu a fost preluată in Legea nr. 98/2016.

In situația in care instanța naționala chemata sa aplice dreptul constata ca transpunerea este incompleta sau incorecta, dispozițiile directivei sunt direct invocabile si aplicabile.

Or, instanța de fond ar fi trebuit sa constate ca potrivit Directivei nr. 2014/24, in ipoteza deschiderii procedurii insolventei fata de contractantul inițial, inlocuirea acestuia era permisa, fiind întemeiata susținerea recurentei ca notificarea emisa de intimatul-parat nu are in vedere prevederile Directivei nr. 2014/24 a Parlamentului European si a Consiliului care se aplica in mod prioritar.

In cuprinsul notificării nu a fost identificat un prejudiciu, determinat de sume plătite necuvenit, in speța, reținându-se doar încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Aplicând principiul analogiei in raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în lipsa unui prejudiciu obligarea beneficiarului finanțării la restituirea tuturor sumelor acordate este excesiva.

Toate decontările cheltuielilor aferente programului au fost aprobate de catre parat. O data ce a fost verificat, avizat si aprobat de minister, e greu de acceptat ipoteza ca aceeași autoritate va considera cheltuielile aferente progamului neeligibile, desi a avut cunoștința de faptul ca decontările si derularea lucrărilor s-au făcut si cu participarea cesionarului S.C. C. S.A. pe de o parte, pentru ca avea obligația de a verifica conformitatea documentației cu prevederile legale, pe de alta parte, s-ar incalca principiul potrivit căruia convențiile trebuie executate cu buna-credinta reglementat de art. 1.170 C. CIV.

De asemenea, solicitarea restituirii sumelor ar incalca si principiul protecției încrederii legitime.

Nu in ultimul rand, intimatul-parat isi invoca propria culpa, acesta neexercitandu-si funcția de coordonare si control expres prevăzuta de lege si de contractul de finanțare, fapt care contravine principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond.

In perioada 2012- 2014 D. a încheiat contracte de finanțare în cadrul Programului National de Dezvoltare Locala (E.) pentru doua proiecte:

- modernizare, reabilitare și extindere rețele de apa și canal în orașul Brezoi, județul Vâlcea;

- reabilitare și modernizare drumuri comunale în orașul Brezoi, județul Vâlcea.

In ceea ce privește proiectul "Reabilitare și modernizare drumuri comunale în orașul Brezoi, județul Vâlcea", s-au încheiat contractele de finanțare înregistrate la MDRAP cu nr. x și a fost acordata finanțare prin E. în suma totala de 4.413.490,03 RON. Procedura de achiziții a început în 2012, prin cerere de oferta pe SEAP, iar în 14.03.2013 s-a încheiat contractul de achiziție nr. x cu S.C. A. S.R.L.. la valoarea totala de 7.893.365 RON, pentru o perioada de 12 luni.

Invocând starea de insolvabilitate în care a intrat S.C. A. S.R.L., autoritatea contractantă a încheiat un contract de cesiune între UAT orașul Brezoi, S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.A.., lucrările fiind finalizate la data de 30.08.2016.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a emis notificarea nr. x/12.01.2017 prin care s-a reținut ca prin contractul de cesiune între S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.A. prin care s-au cedat drepturile și obligațiile prevăzute în contractul de execuție lucrări, având și viza UAT Brezoi, se încalcă prevederile art. 2 alin. (2), respectiv art. 204 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile contractelor de finanțare.

Pe cale de consecința, cheltuielile în suma totala de 4.413.490,03 RON efectuate de către UAT orașul Brezoi și decontate de minister ar fi neeligibile. S-a solicitat restituirea sumei de 4.413.490,03 RON.

Împotriva Notificării nr. x/12.01.2017 a formulat contestație administrativa recurenta reclamantă, solicitând anularea actului administrativ, plângere prealabila ce nu a fost soluționata pana la data formulării cererii de chemare în judecată.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenta să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează valențele juridice ale încheierii contractului de cesiune dintre S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.A. din perspectiva legislației privind achizițiile publice care nu permit cesiunea obligațiilor asumate de părți ci exclusiv transmiterea drepturilor de creanță dobândite ca efect al contractului .

În cauză, instanța de fond, analizând clauzele contractului încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.A., a apreciat judicios în sensul că ne regăsim în prezența unui transfer convențional a tuturor drepturilor și obligațiilor născute din contractul de lucrări care, la art. 2.3, menționează:, S.C. C. S.A. acceptă preluarea tuturor drepturilor și obligațiilor pe care S.C. A. S.R.L. și le-a asumat prin contract".

Recurenta face trimitere la mai multe institutii juridice cu caracteristici și efecte diferite, susținând ca ne aflăm în prezența unui contract de antrepriză/delegații imperfecte.

O obligație poate fi supusă unui mecanism convențional din care să rezulte o obligație modificată, raportat la cea inițială, unul dintre aceste mecanisme fiind reprezentat de delegația imperfectă, efectul esențial fiind acela de adiționare a unui nou debitor la cel initial prin însumarea mai multor debitori.

Cu privire la antrepriză, antreprenorul, se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru cealaltă parte, beneficiarul, în schimbul unui preț.

Diferențele între cele două operațiuni juridice sunt evidente iar mixtura pe care o face recurenta în planul teoriei obligațiilor nu îi este favorabilă sub aspectul considerentelor reținute de către instanță.

Recurenta arată că "este evidentă intenția UAT Oraș Brezoi de a nu exonera S.C. A. S.R.L. de obligațiile asumate prin contractul de lucrări nr. x/14.03.2013".

În acest sens, instanța de recurs face următoarele sublinieri:

Contractul de cesiune f.n./20.08.2013, la art. 2 Obiectul contractului, pct. 2.1 arată "prezentul contract are ca obiect cedarea de către S.C. A. S.R.L. a contractului de execuție lucrări nr. x/14.03.2013 (...) precum și a tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din acesta societății C. SA".

De asemenea, art. 4 Obligațiile părților, pct. 4.3 stipulează "F., devenind prin prevederile prezentului contract noul Antreprenor pentru realizarea de lucrări (...) se obligă (...)".

Apare așadar evident faptul că susținerile recurentei nu sunt validate nici măcar de propriile apărări, nepertinente în contextul datelor speței.

Cu privire la Directiva nr. 2014/24 a Parlamentului European și Consiliului, prin art. 72 aceasta admite în mod expres modificarea contractelor de achiziție publică aflate în executare, enumerându-se, limitativ, condițiile necesar a fi îndeplinite pentru legalitatea demersului.

Astfel, la lit. d)/ii din textul art. 7 2 al Directivei se menționează: contractele și acordurile-cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții atunci când un nou contractant îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă i-a atribuit inițial contractul, drept consecință a preluării poziției contractantului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvență, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive.

Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei 2014/24 a Parlamentului European și Consiliului s-a realizat prin Legea 98/2016 iar în ceea ce privește posibilitatea schimbării contractantului aceste dispoziții legale stabilesc:

Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, în următoarele situații:

d) atunci când contractantul cu care autoritatea contractantă a încheiat inițial contractul de achiziție publică/acordul-cadru este înlocuit de un nou contractant, în una dintre următoarele situații:

… (ii) drepturile și obligațiile contractantului inițial rezultate din contractul de achiziție publică/acordul-cadru sunt preluate, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de calificare și selecție stabilite inițial, cu condiția ca această modificare să nu presupună alte modificări substanțiale ale contractului de achiziție publică/acordului-cadru și să nu se realizeze cu scopul de a eluda aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege;,,

Corect a analizat instanța de fond ipotezele în care se poate realiza înlocuirea executantului respectiv în cadrul unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare (achiziție sau insolvență, adaugă instanța de recurs), dacă noul operator economic îndeplinește criteriile de calificare și selecție stabilite initial iar înlocuirea să nu se realizeze cu scopul de a eluda aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege.

În speță s-a reținut neîndeplinirea primelor două condiții respectiv înlocuirea nu a intervenit în cadrul unei succesiuni universale sau cu titlu universal în cadrul unui proces de natura celor sus menționate iar îndeplinirea condițiilor de către noul operator nu a fost analizată.

Subliniază instanța de recurs faptul că drepturile și obligațiile contractantului inițial rezultate din contractul de achiziție publică/acordul-cadru nu sunt preluate,în speță, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu universal, neexistând vreo legătură între starea patrimoniului S.C. A. S.R.L, în insolvență și transmiterea universalității de drepturi și obigații, în cadrul acestei proceduri, către S.C. C. S.A..

Mai mult, în speța dedusă judecății "înlocuirea contractantului inițial" (A. SRL) a fost făcută prin contractul de cesiune f.n. din data de 20.08.2013, anterior solicitării deschiderii procedurii insolvenței acestuia. (24.02.2014).

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 204

1

din O.U.G. nr. 34/2006, acest act normativ reprezintă o transpunere în legislația națională a Directivelor nr. 2004/18/CE și nr. 2004/17/CE, care au înlocuit Directiva 92/50/CEE.

În cauza C91/08, CJUE a statuat în sensul că orice modificare a condițiilor esențiale ale contractului care nu este prevăzută în caietele de sarcini necesită o nouă procedură concurențială de ofertare. Este necesar să se reamintească faptul că, în ceea ce privește contractele de achiziții publice care se află integral sub incidența directivelor, legislația secundară precizează situațiile excepționale în care se permite o atribuire directă și fără procedură concurențială de ofertare de lucrări sau servicii care nu figurează în proiectul preconizat initial.

De asemenea, Hotărârea CJUE nr. C-454/06 Nachrichtenagentur GmbH vs. Austria, menționează că:

"Pentru a asigura transparența procedurilor și egalitatea de tratament între ofertanți, modificările aduse dispozițiilor unui contract de achiziții publice în perioada în care își produce efectele reprezintă o noua atribuire a unui contract în sensul Directivei 92/50 dacă prezintă caracteristici diferite în mod substanțial de cele ale contractului inițiat și, în consecința, sunt de natură să demonstreze voința porților de a renegocia clauzele esențiale ale acestui contract (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2000, Comisia/Franța, C-337198, Rec, p. 1-8377, punctele 44 și 46).

Modificarea unui contract de achiziții publice în perioada de valabilitate poate fi considerată substanțială atunci când introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura de atribuire inițială, ar fi permis acceptarea altor ofertanți decât cei admiși inițiat sau ar fi permis selectarea unei alte oferte decât cea reținută inițial.

(...) O modificare poate fi de asemenea considerată substanțială atunci când schimbă echilibrul economic al contractului în favoarea adjudecatarului contractului, într-un mod care nu fusese prevăzut în clauzele contractului inițial.

(...) în general, înlocuirea cocontractantului căruia autoritatea contractantă îi atribuise inițial contractul cu unul nou trebuie considerată o schimbare a uneia dintre clauzele esențiale ale contractului de achiziții publice respectiv, cu excepția situației în care această substituire a fost prevăzută în clauzele contractului inițial, spre exemplu, ca o subcontractare.".

Astfel, înlocuirea cu un terț a persoanei juridice cu care s-a încheiat contractul de achiziție publică se consideră o modificare a unei clauze esențiale a contractului de achiziție publică și se impune efectuarea unei noi proceduri de achiziție publică. Singurele excepții sunt cele privind subcontractarea (dacă a fost prevăzută de la început), în cazul reorganizării cocontractantului inițial sau schimbarea acționariatului acestuia.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, art. 24 din contractul de lucrări nr. x/14.03.2013 interzice în mod expres cesiunea obligațiilor născute din contract, acestea rămânând în sarcina părților contractante.

Pin art. 204

1

, introdus prin Legea nr. 279/2011 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006, s-a prevăzut că " într-un contract de achiziție publică este permisă doar cesiunea creanțelor născute din acel contract, obligațiile născute rămânând în sarcina părților contractante, astfel cum au fost stipulate și asumate inițial".Așadar, legiuitorul a permis în materia achizițiilor publice, numai cesiunea de creanță, constând în sume de bani, cesiunea de obligații fiind interzisă fără nicio excepție.

În ceea ce privește critica recurentei referitoare la faptul ca MDRAP avea cunoștință de cesiunea efectuată și putea să refuze efectuarea plății, sunt corecte susținerile intimatului potrivit cărora aceasta nu constituie un argument pertinent, întrucât s-ar putea trage concluzia că, în situația în care nu este sesizată/constatată încălcarea legii la momentul depunerii cererii de plată, aceasta devine automat legală.

În privința acestui aspect, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriates et de l'lmmisration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Ștarke GmbH din 16 martie 2006.

De asemenea, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

Cu privire la prejudiciu, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate."

Prin înlocuirea contractantului inițial, cu nerespectarea procedurilor de achiziție publică, reclamanta a încălcat prevederile legale, astfel, existența cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului U.E.

În jurisprudența sa, CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot efecta interesele financiare a Uniunii - C-465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării C-271 pct. 48, C-465/10 pct. 32 regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos C-199/03, pct. 15, obligația de recuperare a fondurilor europene existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței producerii unui prejudiciu.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Brezoi împotriva sentinței civile nr. 334 din 02 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Brezoi împotriva sentinței civile nr. 334 din 02 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie 2020.