ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2922/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 158 de la 23

ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de reclamanta A.S.S. Alexandria, a casat decizia recurată și

a trimis cauza spre rejudecata apelului pârâtei A.V.A.S. București pe fond Curții

de Apel București, secția comercială.

Pentru a

pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a reținut că, fiind în prezența unei competențe alternative, iar

reclamanta este cea care are alegerea între instanțele deopotrivă competente

conform art. 12 C. proc. civ., aceasta a promovat litigiul dedus judecății la

Tribunalul Teleorman cu respectarea dispozițiilor art. 10.4 C. proc. civ.,

respectiv la instanța în a cărei rază teritorială a efectuat plata sumelor de

bani pretinse prin acțiune.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea A.V.A.S. a declarat contestație în anulare, solicitând

admiterea contestației în anulare și anularea în întregime a deciziei atacate,

cu consecința constatării nulității recursului, invocând drept temei dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., respectiv dezlegarea cauzei dată de instanța de recurs

este rezultatul unor greșeli materiale evidente.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul arată că recursul admis de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, este semnat de o persoană care nu

mai avea calitatea de reprezentant al A.S.S., iar, conform dispozițiilor art. 302

1

pct. d C. proc. civ., lipsa semnăturii reprezentantului legal atrage nulitatea

cererii de recurs.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Articolul 318 C.

proc. civ. deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de

ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea

unei soluții greșite. Legiuitorul a avut în vedere greșeli materiale evidente

în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea

cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, or,

din analiza cauzei deduse judecății, se poate observa că A.V.A.S. a invocat

excepția lipsei calității de reprezentant în fața Curții de Apel, iar, după

administrarea de probe pe această excepție, nu a mai înțeles să susțină această

excepție.

Această

excepție nu a fost reiterată în soluționarea recursului, acesta fiind semnat și

însușit de intimată, motiv pentru care susținerea contestatoarei este

nefondată; argumentele instanței de recurs sunt subsumate motivelor de recurs

invocate de intimată și apărărilor contestatoarei, neputând a i se imputa

omisiunea de a cerceta excepția lipsei calitătții de reprezentant.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge

contestația în anulare declarată de A.V.A.S. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare declarată de contestatoarea A.V.A.S. București împotriva

Deciziei nr. 158 de la 23 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2010.