ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 737/2010

Asupra

recursului de față:

Prin sentința civilă nr.

176 din 14 martie 2007 a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă acțiunea civilă

formulată de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva pârâtei SC C. SRL Mintia, având

ca obiect pretenții.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Pârâta SC

C. SRL Mintia, partener al contractului de franchesing din 31 mai 2005 cu SC A.

SA Mintia - concedent al dreptului de a vinde produsele de pui de carne și

găini și de a beneficia de sistemul de relații know - how-ul, numele, ansamblul

de metode și mijloace apte să asigure eficiența activității specifice

industriei cărnii de pasări și de toate drepturile nepatrimoniale derivate din

aceasta - a profitat de dispozițiile H.G. nr. 64/2005 și a înaintat cereri

pentru acordarea subvențiilor, plus documentația pretinsă de Normele de

aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. 79/2005 al

M.A.P.D.R., către reclamantă care, exercitând atribuțiile conferite de art. 16

din respectivul act normativ, le-a trimis ministerului de resort, spre aprobare

și transmiterea lor către Ministerul de Finanțe pentru deschiderea liniei de

credit bugetar.

Ulterior

consumării subvențiilor de către societatea pârâtă, reclamanta - instituție

intermediară de recoltare și verificare a cererilor potențialilor beneficiari

ai unor atare alocații bugetare de sprijin a producătorilor agricoli - a

realizat, că unele din documentele prevăzute de lege, anexate de pârâtă

cererilor de subvenții, nu îndeplineau condițiile legale, în sensul că pârâta

s-a prevalat de autorizația sanitar veterinară a SC A. SRL și nu deținea

autorizație de mediu.

Potrivit

art. 17 din respectivul act normativ, achitarea sumelor necuvenite constituie

contravenție și se sancționează cu amendă și cu obligarea la restituirea

stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație.

Articolul

respectiv instituie, așadar, o procedură specială administrativă de recuperare

a sumelor achitate „în mod necorespunzător” și conferă prin alin. (3), în mod

expres, calitate de agent constatator, persoanelor împuternicite de către M.A.P.D.R.

În fine,

prin același act normativ se instituie, tot la modul expres, procedura

administrativ - contravențională, reglementată de Ordinul Guvernului nr. 2/2001

de urmat, atât pentru achitarea sumelor, cât și pentru contestarea actului de

constatare dresat.

Față de

cele expuse, prima instanță a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală

activă pentru a solicita restituirea sumelor care s-au achitat de către bugetul

de stat necuvenit pârâtei, excepție procedurală care, având caracter absolut,

dirimant, peremptoriu, împiedică instanța a mai continua să cerceteze fondul

cauzei.

În

consecință, pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

instanța a respins acțiunea.

Instanța,

a avut în vedere de asemenea principiul disponibilității părților în procesul

civil în condițiile în care ambele au beneficiat de asistență juridică de

specialitate, precum și pe acela, fundamental, în dreptul civil, precum că

nimănui nu-i este îngăduit a invoca propria vină pentru a câștiga sau a-i fi

recunoscut un drept.

Raportat

la acest principiu, instanța a reținut că nu se poate ignora faptul că,

invocând ca temei de drept art. 998 - 999 C. civ. care reglementează condițiile

răspunderii civile delictuale, reclamanta a invocat propria vină de a nu-și fi

exercitat corespunzător atribuțiile de verificare a documentației atașate de

pârâtă la cererile pentru acordare de subvenții, aprobându-le și

transmițându-le ministerului de resort.

Prima

instanță a mai reținut că nici pe temeiul art. 1092 C. civ., acțiunea nu poate

fi primită, respectivul articol reglementând faptul juridic al plății

nedatorate (conditio indebiti), ca izvor de obligații.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamanta, acesta fiind respins ca nefondat de

Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 299/ A din 2 noiembrie 2007.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că Tribunalul Hunedoara a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente:

Instanța

de fond s-a pronunțat prin motivarea sentinței asupra lipsei calității

procesuale active a reclamantei, dar și pe fondul cauzei, respingând acțiunea.

S-a

reținut că, potrivit adresei din 4 iulie 2006 a M.A.P.D.R. reclamanta, potrivit normelor legale în vigoare, are calitate procesuală activă, respectiv să inițieze

o acțiune în instanță în vederea recuperării sumelor plătite cu titlu de

subvenții, atribuție ce revine exclusiv reclamantei.

Reclamanta

însă, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 998, 999 și 1092 C. civ., a

uzat de principiul disponibilității, iar instanța de fond nu putea să încalce

acest principiu.

În mod

corect însă, instanța de fond a reținut că reclamanta avea de urmat o altă cale

decât cea a acțiunii comerciale sau civile.

H.G. nr.

64/2005, care reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de

subvenții pentru anul 2005 producătorilor agricoli din sectorul animalier,

reglementează procedura de acordare a acestor alocații de sprijin, instituind

obligația verificării, aprobării și centralizării cererilor tip și documentelor

justificative de a le trimite ministerului de resort, căruia îi incubă aceeași

obligație.

Potrivit

art. 17 din acest act normativ, achitarea sumelor necuvenite, constituie

contravenție și se sancționează cu amendă și cu obligarea la restituirea

stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație.

Acest

articol prevede o procedură specială administrativ - contravențională, iar

procesul verbal constituie prin el însuși titlu executoriu ce poate fi atacat

în instanță. Aceeași procedură este prevăzută expres și de O.G. nr. 2/2001.

Așadar,

calea ce trebuia urmată de reclamantă era aceea prevăzută de cele două acte

normative și nicidecum acțiunea în instanță.

Adresa M.A.P.D.R.

prin care se declară de acord cu acțiunea reclamantei, nu întrunește condițiile

art. 112 și 49 și urm. C. proc. civ., pentru a fi interpretată ca o cerere de

intervenție în interesul uneia din părți.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.A.D.R. Hunedoara, invocând ca

temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 312 pct. 5 C. proc. civ.

În

motivarea recursului se susține că, în mod greșit instanța de apel a susținut nu

doar lipsa calității procesuale active a reclamantei, dar și că prima instanță

s-a pronunțat pe fondul cauzei atunci când a respins acțiunea. În opinia

recurentei, respingerea acțiunii pe baza unei excepții nu echivalează cu

pronunțarea pe fondul cauzei, conform art. 312 pct. 5 C. proc. civ. fiind vorba

de o necercetare a fondului pricinii.

Un alt

motiv de recurs invocat de recurentă este acela referitor la faptul că adresa din

30 noiembrie 2006 a M.A.P.D.R. ar echivala cu o cerere de intervenție accesorie

și că ambele instanțe aveau obligația să pună în discuție admiterea ei în

principiu.

Se mai

susține că instanțele au reținut în mod greșit că reclamanta ar fi putut urma

procedura special - administrativă contravențională reglementată de O.G. nr. 2/2001,

în aprecierea recurentei această procedură putând fi aplicată numai în

condițiile în care M.A.P.D.R. ar fi efectuat un control fie la reclamantă, fie

la pârâtă, modul de acordare al subvențiilor și ar fi stabilit fapte care

constituie contravenții și, pe cale de consecință, ar fi încheiat proces verbal

de contravenție.

Intimata-pârâtă

SC C. SRL Mintia a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând

recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat

pentru considerentele ce succed.

Reclamanta

D.A.D.R. Hunedoara a investit prima instanță cu soluționarea unei cauze având

ca obiect restituirea unei sume constituind subvenții bugetare, considerate ca

fiind acordate în mod nedatorat.

Temeiul

juridic al acțiunii, indicat în cererea introductivă, îl constituie art. 998 - 999

C. civ. (răspunderea civilă delictuală) și art. 1092 C. civ. (plata

nedatorată).

Dispozițiile

art. 998 - 999 C. civ. presupun săvârșirea cu vinovăție a unei fapte delictuale

de către cel care trebuie obligat la răspundere juridică, iar art. 1092 C. civ.

se referă la o plată considerată a fi nedatorată, făcută de cel care reclamă

către partea ce urmează a fi obligată la restituirea plății încasate în mod

nedatorat.

În

speță, plata făcută către pârâtă constituie subvenții bugetare, acordate după o

anumită procedură, prevăzută de H.G. nr. 64/2005, care reglementează sprijinul

direct al statului prin acordarea de subvenții pentru anul 2005 producătorilor

agricoli din sectorul animalier, recuperarea sumelor acordate în mod

necorespunzător realizându-se după aceeași procedură specială.

Potrivit

art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 64/2005, „cererea-tip pentru solicitarea

subvențiilor, însoțită de documentele justificative, se depune pentru

verificare la direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană sau a

municipiului București, direct ori prin intermediului reprezentantului

organizațiilor asociative profesionale sau de comercializare a producțiilor,

așa cum sunt definite de legislația în vigoare, din care fac parte

solicitanții”.

Alin.

(1) al art. 17 prevede: „Achitarea sumelor de la bugetul de stat în mod

necorespunzător, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situații nereale

pe documentele de decontare, constituie contravenție și se sancționează cu

amendă și cu obligarea la restituirea contravalorii stimulentelor încasate

nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație”.

Din

înscrisurile aflate la dosar, se reține că reclamanta a efectuat plăți către

pârâtă constând în subvenții bugetare, după ce în prealabil aceste subvenții au

fost aprobate de însăși reclamantă și de către ministerul de resort, în urma

verificării și constatării îndeplinirii condițiile cerute de actul normativ

anterior menționat.

Faptul

că ulterior achitării către pârâtă a sumelor reprezentând subvenții bugetare,

reclamanta a constatat nereguli cu privire la documentația depusă de SC C. SRL

Mintia, nu înseamnă că există o culpă a societății pârâte, cu atât mai mult cu

cât documentația respectivă a fost supusă verificării și aprobată de D.A.D.R.

Hunedoara, apoi a fost trimisă la M.A.P.D.R. care, la rândul lui a verificat-o

și a aprobat-o, înainte de a comunica Ministerului Finanțelor cererea pentru

deschiderea contului în vederea virării subvenției.

Prin

urmare, culpa aparține în exclusivitate reclamantei, situație în care nu pot fi

incidente în cauză dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., întrucât nu există o

faptă culpabilă a societății pârâte care să atragă răspunderea juridică a

acesteia, iar reclamanta nu își poate invoca propria culpă ca temei al

acțiunii.

Nici

dispozițiile art. 1092 C. civ. (privind plata nedatorată) nu își au

aplicabilitatea în cauză, societatea pârâtă îndeplinind toate condițiile

privind acordarea de subvenții bugetare, documentația depusă de aceasta fiind

verificată și aprobată de reclamantă, considerându-se a fi completă.

În

consecință, acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C.

civ. (răspunderea civilă delictuală) și art. 1092 C. civ. (plata nedatorată)

este neîntemeiată, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel care, ținând

seama de principiul disponibilității părților, a respectat cadrul procesual

stabilit de reclamantă, dar a constatat că nu sunt întrunite condițiile

răspunderii civil delictuale.

Având în

vedere aceste considerente și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat

recursul

declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 299/ A din

2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă

.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.