ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 737/2010

Asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 176 din 14 martie 2007 a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva pârâtei SC C. SRL Mintia, având ca obiect pretenții. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Pârâta SC C. SRL Mintia, partener al contractului de franchesing din 31 mai 2005 cu SC A. SA Mintia - concedent al dreptului de a vinde produsele de pui de carne și găini și de a beneficia de sistemul de relații know - how-ul, numele, ansamblul de metode și mijloace apte să asigure eficiența activității specifice industriei cărnii de pasări și de toate drepturile nepatrimoniale derivate din aceasta - a profitat de dispozițiile H.G.

nr. 64/2005 și a înaintat cereri pentru acordarea subvențiilor, plus documentația pretinsă de Normele de aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul nr. 79/2005 al M.A.P.D.R., către reclamantă care, exercitând atribuțiile conferite de art. 16 din respectivul act normativ, le-a trimis ministerului de resort, spre aprobare și transmiterea lor către Ministerul de Finanțe pentru deschiderea liniei de credit bugetar. Ulterior consumării subvențiilor de către societatea pârâtă, reclamanta - instituție intermediară de recoltare și verificare a cererilor potențialilor beneficiari ai unor atare alocații bugetare de sprijin a producătorilor agricoli - a realizat, că unele din documentele prevăzute de lege, anexate de pârâtă cererilor de subvenții, nu îndeplineau condițiile legale, în sensul că pârâta s-a prevalat de autorizația sanitar veterinară a SC A. SRL și nu deținea autorizație de mediu.

Potrivit art. 17 din respectivul act normativ, achitarea sumelor necuvenite constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu obligarea la restituirea stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație. Articolul respectiv instituie, așadar, o procedură specială administrativă de recuperare a sumelor achitate „în mod necorespunzător” și conferă prin alin. (3), în mod expres, calitate de agent constatator, persoanelor împuternicite de către M.A.P.D.R. În fine, prin același act normativ se instituie, tot la modul expres, procedura administrativ - contravențională, reglementată de Ordinul Guvernului nr. 2/2001 de urmat, atât pentru achitarea sumelor, cât și pentru contestarea actului de constatare dresat.

Față de cele expuse, prima instanță a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita restituirea sumelor care s-au achitat de către bugetul de stat necuvenit pârâtei, excepție procedurală care, având caracter absolut, dirimant, peremptoriu, împiedică instanța a mai continua să cerceteze fondul cauzei. În consecință, pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a respins acțiunea. Instanța, a avut în vedere de asemenea principiul disponibilității părților în procesul civil în condițiile în care ambele au beneficiat de asistență juridică de specialitate, precum și pe acela, fundamental, în dreptul civil, precum că nimănui nu-i este îngăduit a invoca propria vină pentru a câștiga sau a-i fi recunoscut un drept.

Raportat la acest principiu, instanța a reținut că nu se poate ignora faptul că, invocând ca temei de drept art. 998 - 999 C. civ. care reglementează condițiile răspunderii civile delictuale, reclamanta a invocat propria vină de a nu-și fi exercitat corespunzător atribuțiile de verificare a documentației atașate de pârâtă la cererile pentru acordare de subvenții, aprobându-le și transmițându-le ministerului de resort. Prima instanță a mai reținut că nici pe temeiul art. 1092 C. civ., acțiunea nu poate fi primită, respectivul articol reglementând faptul juridic al plății nedatorate (conditio indebiti), ca izvor de obligații.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, acesta fiind respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 299/ A din 2 noiembrie 2007. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că Tribunalul Hunedoara a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente: Instanța de fond s-a pronunțat prin motivarea sentinței asupra lipsei calității procesuale active a reclamantei, dar și pe fondul cauzei, respingând acțiunea. S-a reținut că, potrivit adresei din 4 iulie 2006 a M.A.P.D.R. reclamanta, potrivit normelor legale în vigoare, are calitate procesuală activă, respectiv să inițieze o acțiune în instanță în vederea recuperării sumelor plătite cu titlu de subvenții, atribuție ce revine exclusiv reclamantei.

Reclamanta însă, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 998, 999 și 1092 C. civ., a uzat de principiul disponibilității, iar instanța de fond nu putea să încalce acest principiu. În mod corect însă, instanța de fond a reținut că reclamanta avea de urmat o altă cale decât cea a acțiunii comerciale sau civile. H.G. nr. 64/2005, care reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții pentru anul 2005 producătorilor agricoli din sectorul animalier, reglementează procedura de acordare a acestor alocații de sprijin, instituind obligația verificării, aprobării și centralizării cererilor tip și documentelor justificative de a le trimite ministerului de resort, căruia îi incubă aceeași obligație.

Potrivit art. 17 din acest act normativ, achitarea sumelor necuvenite, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu obligarea la restituirea stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație. Acest articol prevede o procedură specială administrativ - contravențională, iar procesul verbal constituie prin el însuși titlu executoriu ce poate fi atacat în instanță. Aceeași procedură este prevăzută expres și de O.G. nr. 2/2001. Așadar, calea ce trebuia urmată de reclamantă era aceea prevăzută de cele două acte normative și nicidecum acțiunea în instanță. Adresa M.A.P.D.R. prin care se declară de acord cu acțiunea reclamantei, nu întrunește condițiile art. 112 și 49 și urm. C. proc.

civ., pentru a fi interpretată ca o cerere de intervenție în interesul uneia din părți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.A.D.R. Hunedoara, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 312 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea recursului se susține că, în mod greșit instanța de apel a susținut nu doar lipsa calității procesuale active a reclamantei, dar și că prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei atunci când a respins acțiunea. În opinia recurentei, respingerea acțiunii pe baza unei excepții nu echivalează cu pronunțarea pe fondul cauzei, conform art. 312 pct. 5 C. proc. civ. fiind vorba de o necercetare a fondului pricinii. Un alt motiv de recurs invocat de recurentă este acela referitor la faptul că adresa din 30 noiembrie 2006 a M.A.P.D.R.

ar echivala cu o cerere de intervenție accesorie și că ambele instanțe aveau obligația să pună în discuție admiterea ei în principiu. Se mai susține că instanțele au reținut în mod greșit că reclamanta ar fi putut urma procedura special - administrativă contravențională reglementată de O.G. nr. 2/2001, în aprecierea recurentei această procedură putând fi aplicată numai în condițiile în care M.A.P.D.R. ar fi efectuat un control fie la reclamantă, fie la pârâtă, modul de acordare al subvențiilor și ar fi stabilit fapte care constituie contravenții și, pe cale de consecință, ar fi încheiat proces verbal de contravenție. Intimata-pârâtă SC C. SRL Mintia a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed. Reclamanta D.A.D.R. Hunedoara a investit prima instanță cu soluționarea unei cauze având ca obiect restituirea unei sume constituind subvenții bugetare, considerate ca fiind acordate în mod nedatorat. Temeiul juridic al acțiunii, indicat în cererea introductivă, îl constituie art. 998 - 999 C. civ. (răspunderea civilă delictuală) și art. 1092 C. civ. (plata nedatorată). Dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. presupun săvârșirea cu vinovăție a unei fapte delictuale de către cel care trebuie obligat la răspundere juridică, iar art. 1092 C. civ. se referă la o plată considerată a fi nedatorată, făcută de cel care reclamă către partea ce urmează a fi obligată la restituirea plății încasate în mod nedatorat.

În speță, plata făcută către pârâtă constituie subvenții bugetare, acordate după o anumită procedură, prevăzută de H.G. nr. 64/2005, care reglementează sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții pentru anul 2005 producătorilor agricoli din sectorul animalier, recuperarea sumelor acordate în mod necorespunzător realizându-se după aceeași procedură specială. Potrivit art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 64/2005, „cererea-tip pentru solicitarea subvențiilor, însoțită de documentele justificative, se depune pentru verificare la direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană sau a municipiului București, direct ori prin intermediului reprezentantului organizațiilor asociative profesionale sau de comercializare a producțiilor, așa cum sunt definite de legislația în vigoare, din care fac parte solicitanții”.

Alin. (1) al art. 17 prevede: „Achitarea sumelor de la bugetul de stat în mod necorespunzător, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situații nereale pe documentele de decontare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu obligarea la restituirea contravalorii stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație”. Din înscrisurile aflate la dosar, se reține că reclamanta a efectuat plăți către pârâtă constând în subvenții bugetare, după ce în prealabil aceste subvenții au fost aprobate de însăși reclamantă și de către ministerul de resort, în urma verificării și constatării îndeplinirii condițiile cerute de actul normativ anterior menționat.

Faptul că ulterior achitării către pârâtă a sumelor reprezentând subvenții bugetare, reclamanta a constatat nereguli cu privire la documentația depusă de SC C. SRL Mintia, nu înseamnă că există o culpă a societății pârâte, cu atât mai mult cu cât documentația respectivă a fost supusă verificării și aprobată de D.A.D.R. Hunedoara, apoi a fost trimisă la M.A.P.D.R. care, la rândul lui a verificat-o și a aprobat-o, înainte de a comunica Ministerului Finanțelor cererea pentru deschiderea contului în vederea virării subvenției. Prin urmare, culpa aparține în exclusivitate reclamantei, situație în care nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., întrucât nu există o faptă culpabilă a societății pârâte care să atragă răspunderea juridică a acesteia, iar reclamanta nu își poate invoca propria culpă ca temei al acțiunii.

Nici dispozițiile art. 1092 C. civ. (privind plata nedatorată) nu își au aplicabilitatea în cauză, societatea pârâtă îndeplinind toate condițiile privind acordarea de subvenții bugetare, documentația depusă de aceasta fiind verificată și aprobată de reclamantă, considerându-se a fi completă. În consecință, acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. (răspunderea civilă delictuală) și art. 1092 C. civ. (plata nedatorată) este neîntemeiată, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel care, ținând seama de principiul disponibilității părților, a respectat cadrul procesual stabilit de reclamantă, dar a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civil delictuale.

Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 299/ A din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.