ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 692/2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin Încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata recursului formulat de recurenții A., B., C., prin ocrotitor legal D., E., prin ocrotitor legal D., și de F., prin reprezentant legal Ministerul Public, împotriva Deciziei civile nr. 1293A din data de 12 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice.

Împotriva Încheierii de ședință pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs recurenții A., B., C., prin ocrotitor legal G., E., prin ocrotitor legal G., și F., prin reprezentant legal Ministerul Public.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2017/a1.1, la data de 28 mai 2019.

În termen legal, intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, susținând că recurenții nu au arătat care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva Încheierii de ședință recurate.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurenți, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului reglementată de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că, prin întâmpinare, intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice a invocat excepția nulității recursului pentru neformularea criticilor de nelegalitate a hotărârii recurate.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților care nu au formulat puncte de vedere la conținutul acestuia.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 10 martie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității căii de atac evidențiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În speță, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenții și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a litigiului, susținând că instanțele de judecată sunt influențate de puterea politică.

Ca atare, Înalta Curte reține că recurenții nu au dezvoltat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și care să tindă a demonstra nelegalitatea Încheierii de ședință recurate, nemulțumirile recurenților cu privire la modul în care a fost realizată judecata pricinii sau au fost apreciate probele și cererile pe care le-au formulat neputând fi circumscrise în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurenți nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenți prin cererea de recurs nu se grefează pe considerentele Încheierii de ședință recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții A., B., C., prin ocrotitor legal G., E., prin ocrotitor legal G., și F., prin reprezentant legal Ministerul Public, împotriva Încheierii de ședință din data de 26 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.

GGC - CL