ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Sentința civilă apelată, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L.F.B.V. SRL, cu sediul în sector 1, București, în contradictoriu cu pârâții SC D.P. SRL, cu sediul în Sebeș, Județ Alba și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci,cu sediul în sector 3, București, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC A. SRL. A anulat marca națională MN 107368 - brânca ursului depusă la înregistrare la OSIM la data de 14 august 2009 pentru protecția claselor de produse 5, 32 și 33 și a dispus radierea acestei mărci din Registrul Național al Mărcilor. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele: Inițial, pârâta SC D.P.

SRL a obținut protecție pentru marca verbală Brânca ursului pentru clasa 30 potrivit clasificării de la Nisa (Cafea, ceai, cacao și înlocuitori de cafea, orez, tapioca, sago, faină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată comestibilă; zahăr, miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt; sare, muștar; oțet, sosuri (condimente); mirodenii; gheață) - certificate de înregistrare nr. 68262 din 31 decembrie 2004. La acel moment, OSIM a apreciat că nu poate fi acordată protecție acestei mărci pentru clasa 5, însă în 2010, reținându-se că marca a dobândit distinctivitate, marca a fost înregistrată. Astfel, potrivit certificatului de înregistrare a mărcii nr. 107368, la solicitarea pârâtei SC D.P.

SRL a fost acordată protecție mărcii verbale Brânca Ursului începând de la data de 14 august 2009, pentru clasele de produse din Clasificarea de la Nisa: 5 (produs farmaceutic, în special supliment alimentar; produse igienice pentru medicină; substanțe dietetice de uz medical, alimente pentru sugari; plasturi și materiale pentru pansamente; materiale pentru plombarea dinților și pentru mulaje dentare; dezinfectante; produse pentru distrugerea animalelor dăunătoare; fungicide, ierbicide) 32 (suplimente alimentare sub formă de băutură; bere; ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe și sucuri din fructe) 33 (băuturi alcoolice, cu excepția berii) menționându-se că "marca a fost înregistrată, conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, cu dovada distinctivității dobândite din utilizare înainte de înregistrare, dovadă depusă cu adresa nr. 1010897 din 23 aprilie 2010 și 1008983 din 2 aprilie 2010". De asemenea, la data de 9 decembrie 2011 (nr. depozit M2011/008626), pârâta SC D.P.

SRL a solicitat protejarea mărcii și pentru clasa 31 (produse agricole, horticole, forestiere și cereale, necuprinse în alte clase; animale vii; fructe și legume proaspete; semințe, plante și flori naturale; alimente pentru animale; malț).

Tribunalul a reținut că denumirea "brânca ursului" există pentru plantă mult înainte de data înregistrării mărcii și sunt astfel incidente dispozițiile art. 5 lit. d) din Legea nr. 84/1998 potrivit cărora: "sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din senine sau din indicații, putând servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.". Protecția a fost acordată mărcii în considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) potrivit cărora "dispozițiile alin. (1) lit. b) - d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii". Astfel, pe de o parte, tribunalul a constatat că denumirea "brânca ursului" atribuită unei plante exista anterior (fiind astfel o denumire de specie în sensul art. 5 lit. d)), iar în perioada de relevanță (ulterior anului 2004), folosirea de către pârâtă neexclusiv, concomitent cu alte societăți comerciale nu poate asigura dobândirea distinctivității în sensul art. 5 alin. (2). În consecință, fără a mai aprecia necesară analiza dispozițiilor art. 47 lit. c) din Legea nr. 84/1998, tribunalul a admis atât cererea,

cât și cererea de intervenție în interes propriu. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC D.P. SRL, în contradictoriu cu reclamanta SC L.F.B.V. SRL, și cu intervenienta în nume propriu SC A. SRL, considerând-o nelegală și netemeinică. A solicitat ca instanța de judecată să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei prin care a solicitat anularea mărcii "Brânca ursului"; a solicitat, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., să fie obligată intimata-reclamanta să îi plătească cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 295 - 296 C. proc.

civ., Curtea de apel a constatat că apelul declarat de apelanta-pârâtă SC D.P. SRL este nefondat, pentru următoarele considerente. Acțiunea în anulare pentru motivul prevăzut la alin. (1) lit. c) al art. 47 din Legea nr. 84/1998 poate fi introdusă oricând în perioada de protecție a mărcii. Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării mărcii pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) și e) este de 5 ani și curge de la data înregistrării mărcii. Înregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe motivul existenței unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplinește condițiile de utilizare prevăzute la art. 46 alin. (1) - (3). Dacă marca anterioară nu a fost folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosită.

S-a reținut că prima instanță a relevat corect și legal că, pentru a fi incidente prevederile art. 5 alin. (2) este necesar să se constate împrejurarea că denumirea înregistrată ca marcă verbală este asociată de majoritatea consumatorilor țintă cu produsul comercializat de titularul mărcii. A fost apreciată ca nefondată critica apelantei că soluția primei instanțe ar depinde exclusiv de considerentul că simpla comercializare a produselor pe bază de brânca ursului nu este suficientă pentru obținerea distinctivității. Prima instanță s-a referit la aceasta în contextul în care a constatat pe baza probelor administrate că pârâta nu a dovedit promovarea produsele din clasele în litigiu, sub marca "Brânca Ursului" decât din anul 2007 și, în consecință, pentru perioada anterioară acestui an a avut în vedere că pârâta dovedește doar comercializarea de produse, nu și promovarea lor.

Motivul de apel formulat de apelanta-intervenientă SC A. SRL în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată ar fi trebuit să conducă la admiterea apelului său, deoarece acțiunea la prima instanță s-a introdus după modificarea C. proc. civ prin Legea nr. 202/2010, la 30 ianuarie 2012. Astfel, potrivit art. 281 2a C. proc. civ. "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281 2 ". În consecință, acest apel a fost respins ca inadmisibil. Împotriva Deciziei nr. 88A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs intervenienta SC A. SRL care a susținut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

În fapt, instanța de apel a reținut greșit faptul că SC A. SRL ar fi cerut completarea Sentinței civile nr. 2.304 din 18 decembrie 2012, fiind astfel incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., fapt pentru care a respins apelul ca fiind inadmisibil. În realitate, s-a solicitat prin calea de atac formulată modificarea sentinței apelate, în sensul ca pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată în fond, solicitând totodată și plata cheltuielilor de judecată în apel. Se menționează de către recurenta intervenientă SC A. SRL că își însușește în totalitate argumentele instanței de apel referitoare la respingerea apelului formulat de apelanta - pârâtă SC D.P. SRL. La dosarul cauzei societatea intervenientă SC A. SRL a depus o cerere de renunțare la recursul declarat împotriva Deciziei 88A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea intervenientei la recursul declarat pentru considerentele ce succed. Dispozițiile art. 246 C. proc. civ. prevăd că reclamanții pot să renunțe oricând la judecată, fie verbal în instanță, fie prin cerere scrisă, această renunțare putând avea loc în tot cursul judecății, inclusiv în fața instanțelor de recurs. Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată este un act de dispoziție, o desistare a recurentei, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de apel. Această manifestare de dispoziție este neîndoielnică și neechivocă, astfel că, instanța, în urma verificării îndeplinirii condițiilor și exigențelor art. 246 C. proc.

civ. va lua act de acest act de dispoziție al intervenientei SC A. SRL. Pentru aceste considerente, se va lua act de declarația de renunțare la judecata recursului declarat de către intervenienta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 88A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de intervenienta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 88A din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2014. Procesat de GGC - AM