ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82393)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82393) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Dreptul la marcă reglementat prin Legea nr. 84/1998.

Consecințele nefolosirii mărcii

.

Cuprins

pe materii

. Dreptul de proprietate intelectuală. Dreptul la marcă

reglementat prin Legea nr. 84/1998. Consecințele nefolosirii mărcii.

Index

alfabetic.

-

Dreptul la marcă.

Legea nr. 84/1998: art. 45 alin. (1) lit. a

Dreptul de folosire a unei mărci încetează, conform art. 45 alin. (1) lit. a

din Legea nr. 85/1998, dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut

obiectul unei folosiri într-o perioadă neîntreruptă de cinci ani. Sancțiunea

decăderii din drepturile conferite de marcă nu poate opera împotriva unui

titular care a avut certitudinea acordării protecției – în speță de 10 ani –

abia de la data admiterii înregistrării mărcii în Registrul Național al

Mărcilor, iar nu de la data cererii de obținere a protecției.

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 10466 din 12 decembrie

2005.

La 6 mai 2004 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC

Moara Loulis SA  a solicitat, în contradictoriu cu Oficiu de Stat pentru

Invenții și Mărci, decăderea pârâtei SC Rieni Drinks SA din drepturile conferite

de marca OLA nr.36235, în privința clasei 30, pentru produsul făină.

În motivarea acțiunii, al cărei temei în drept a fost art.45

lit.a din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, s-a

susținut că reclamanta produce făină cu această marcă, iar pârâta refuză să-i

dea în folosință marca OLA pentru făină, pe care o deține, dar nu a folosit-o

niciodată efectiv.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă

nr.1061 din 22 decembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Instanța a reținut, în esență, că cererea pârâtei de

înregistrare a mărcii OLA nr.36235 a fost admisă la protecție la data de 18

august 2000 și a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate

Intelectuală – secțiunea Mărcii nr.4/2000, iar certificatul de înregistrare a

mărcii a fost eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de

10 octombrie 2000, către pârâtă.

Ca atare, nu sunt întrunite cerințele art.45 lit.a din Legea

nr.84/1998 care să justifice decăderea pârâtei din dreptul la marcă, timp de

cinci ani, datorită incertitudinii în legătură cu aproprierea mărcii până la

data înregistrării mărcii în Registrul Național al Mărcilor. Acest fapt a

determinat instanța să aprecieze că lipsa de folosință este justificată la data

introducerii acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia civilă

nr. 265 din 30 iunie 2005 pronunțată de Curtea de apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. A fost schimbată în

parte sentința, în sensul că acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată.

În motivarea deciziei, instanța de apel, reținând drept corectă

situația de fapt și interpretarea în drept a primei instanțe, a considerat că

numai după împlinirea termenului de 5 ani, ce curge de la data publicării

mărcii în Registrul Național, cererea poate fi analizată pe fond, până atunci

fiind calificată ca prematură.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta SC

Loulis cât și pârâta SC Rieni Drinks.

În dezvoltarea recursului său, reclamanta a susținut, în esență,

că este greșită aprecierea instanțelor privind curgerea termenului de 5 ani

prevăzut de art.45(1) lit.a din Legea nr.84/1998 cel mai devreme de la data

înregistrării mărcii în Registrul Național al Mărcilor; în realitate, termenul

curge de la data obținerii protecției de către pârâtă (8 octombrie 1996), în

cel mai rău caz, de la intrarea în vigoare a Legii nr.84/1998 (23 iulie 1998).

Ca atare, se solicită modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii,

interesul său – care produce făină sub numele OLA din luna august 2002 – fiind

evident.

În recursul său, pârâta SC Rieni Drinks SA susține că, în apel,

în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca prematură, în condițiile în care

toate probele privind fondul litigiului fuseseră administrate.

Cu privire la recursul reclamantei, Înalta Curte constată că

acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente,

care motivează deopotrivă, admiterea recursului pârâtei:

Pârâta SC Rieni Drinks SA este titulara dreptului la marca

nr.36235 OLA verbală albă pe fond albastru, dobândind protecție pe teritoriul

României pe termen de zece ani de la data de 8 octombrie 1996 pentru mai multe

clase de produse și servicii, inclusiv clasa 30 (cafea, ceai, zahăr, orez, tapioca,

sagou, înlocuitori de cafea, făină și preparate făcute din cereale, pâine,

miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare, muștar, oțet, sosuri,

mirodenii, gheață).

Cererea de înregistrare, depusă la data menționată, i-a fost

aprobată pârâtei abia în anul 2000, astfel cum este necontestat.

La data de 16 martie 2004, titulara mărcii i-a comunicat

reclamantei că prin folosirea mărcii OLA săvârșește acte de concurență

neloială, sancționate atât de legislația internă, cât și de Convenția de la Paris

pentru protecția proprietății industriale din 1983, revizuită. Ca atare, a

invitat-o pe SC Moara Loulis SA să soluționeze pe cale amiabilă diferendul.

În urma eșuării acestei căi de negociere, reclamanta a promovat

acțiunea de față, prin care pretinde apărarea pe cale judiciară a dreptului său

de a produce în continuare făină marca OLA, cu motivarea că pârâta nu a folosit

timp de 5 ani de la data acordării protecției dreptul conferit de marcă.

Cum bine au reținut ambele instanțe, sancțiunea decăderii din

drepturile conferite de marcă (consacrată pentru prima dată prin Legea

nr.84/1998) nu poate opera împotriva unui titular care abia în anul 2000 a avut

certitudinea acordării acestei protecții, căci

contra non valentem non

currit praescriptio.

În tăcerea legii speciale sub aspectul menționat, conduita

pasivă a pârâtei se încadrează în limitele prevăzute de legea generală și de

principiile de drept ale exercitării unui drept.

În limitele celor zece ani pentru care s-a acordat protecție

dreptului la marca OLA pârâtei, aceasta are libertatea de a uza de dreptul

conferit, neputând fi sancționată pentru abuz.

În aplicarea art.45(1) lit.a din Legea nr.84/1998, invocat de

recurenta-reclamantă, trebuie verificat dacă cerințele acestui text sunt sau nu

îndeplinite, verificare pe care pertinent și corect prima instanță a făcut-o:

Conform acestui text de lege, orice persoană interesată poate

solicita Tribunalului București, oricând în cursul duratei de protecție a

mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă fără

motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe

teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau

serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată .

Reclamanta susține că este o asemenea persoană interesată, în

sensul textului legal anterior redat, cu motivarea că produce ea însăși făină

marca OLA din august 2002.

Chiar noțiunea de „persoană interesată” este discutabilă în

speță, atâta timp cât, potrivit unei interpretării tradiționale, interesul

promovării unei acțiuni în justiție trebuie să fie, printre altele, juridic și

legitim, adică în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială.

În speță, cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor

dosarului, abia după ce a fost sesizată că practică concurență neloială,

folosind o marcă al cărei titular era o altă persoană, reclamanta și-a vădit

interesul în decăderea pârâtei din dreptul de a folosi marca.

O altă caracteristică a interesului care se cere a fi întrunită

pentru promovarea oricărei acțiuni este aceea de a fi născut și actual.

Demersul la justiție este substitutul „războiului” (

bellum iustus quibus est

necessitas

). Cum nu există „război preventiv”, nu există nici „proces

preventiv”.

Reclamanta nu are un interes născut și actual pentru a fi

protejat juridicește.

Acțiunea de față nu se poate încadra printre cele care  –

prin excepție – pot fi promovate cu caracter preventiv, cum ar fi cele

prevăzute de art.110 Cod procedură civilă.

Dincolo de inexistența unui interes legitim și actual din

analiza pertinentă pe care instanța de fond a făcut-o, rezultă că nici cealaltă

condiție, prevăzută de textul special al art.45(1) lit.a din lege, nu este

îndeplinită.

Într-adevăr, s-a demonstrat că nefolosirea de către pârâtă a mărcii

pentru produsul făină nu poate fi calificată ca „fără motive justificate”,

pentru a atrage decăderea, astfel cum solicită reclamanta.

Fiind realizată o judecată în fond, în mod corect acțiunea a fost

respinsă ca nefondată de către Tribunalul București, a cărui sentință, fiind

legală și temeinică, va fi păstrată în urma respingerii recursului reclamantei

și a admiterii recursului pârâtei.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10466/2005
Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 mai 2004 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC M.L. SA a solicitat, în contradictoriu cu O.S.I.M., decăd
ÎCCJ 2004-11-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6116/2004
9 C. proc. civ. și susținând în esență că: 1. instanța de apel a interpretat greșit actul juridic al decăderii titularei SC R.D. SA din dreptul asupra mărcii înregistrate nr. 31659 A.O. prin nefolosirea acesteia timp de 5 ani neîntrerupți d
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81709)
efective a mărcii TOTAL ) nu se opun în prezenta cauză cu puterea lucrului judecat, la data soluționării prezentului recurs. În consecință, Înalta Curte a constatat că instanța de apel în mod greșit a reținut incidența în cauză a art. 46 al
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81835)
șit că probele depuse la dosar fac dovada comercializării numai a 120 de unități din produsul purtând marca CI-CO. In mod eronat instanța de apel a apreciat lipsa caracterului serios al folosirii mărcii CI-CO. Așa cum s-a arătat, deși insta
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86704)
de cea privitoare la procesele și cererile în materie comercială, cuprinsă în lit.a a aceluiași articol. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să includă cererile în materia proprietății industriale în categoria celor comerciale a nu ar fi prevăzu
Sursă