ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2020

HOTĂRÂRE

20.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 16 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul B.E.J. A. a solicitat, la cererea creditoarei B. S.R.L., încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Bilet la Ordin seria x nr. x emis la 25 august 2016, scadent la 9 septembrie 2016, împotriva debitorilor C. S.R.L. și D..

Prin încheierea civilă, nr. 9242/2019 din 20 decembrie 2019, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de către petentul B.E.J. A. împotriva debitoarei C. S.R.L.

A disjuns capătul de cerere prin care s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului D. și a dispus formarea unui nou dosar.

În dosarul astfel format, având nr. 16615/320/2019, Judecătoria Târgu Mureș, prin Sentința civilă nr. 9245/2019 pronunțată la 20 decembrie 2019,

A admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine Judecătoriei Oradea pentru debitorul D. având în vedere domiciliul acestuia din Oradea, str. x, jud. Bihor.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat Încheierea nr. 148/2020 din 20 ianuarie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, motivat de faptul că domiciliul debitorului D. este în Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș, localitate situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 16 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Bilet la Ordin seria x nr. x emis la 25 august 2016, scadent la 9 septembrie 2016, refuzat total la plată, împotriva debitorilor C. S.R.L. și D..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din analiza actelor din dosar, se constată că debitorul D. figurează în baza de date a DEPAB, începând cu 26 ianuarie 2010 și până în prezent, cu domiciliul în jud. Mureș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Prin urmare, față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 26 noiembrie 2019, debitorul D. avea domiciliul în Târgu Mureș, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Târgu Mureș.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.