ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2356/2019

HOTĂRÂRE

05.12.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2356/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/2017, petentul A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/31 octombrie 2017, întocmit de ... S.A. și a solicitat obligarea pârâtului B. să transcrie dreptul de proprietate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare x, marca x, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 1 martie 2017.

În motivare, petentul a arătat că la 20 noiembrie 2017 a primit prin poștă de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, procesul-verbal de contravenție nr. x din 31 octombrie 2017, prin care a fost sancționat cu amendă, pe motiv că a circulat pe drumurile publice cu mașina cu număr de înmatriculare x, fără a deține rovinietă valabilă.

Precizează că la 1 martie 2017 a vândut autoturismul cu număr de înmatriculare x marca x către B., prin fiul acestuia C., prin urmare, autoturismul nu-i mai aparține și nu a fost condus de petent.

La 12 martie 2018, Judecătoria Focșani a pronunțat Sentința civilă nr. 2152, prin care a fost admisă, în parte, plângerea formulată de petentul A. și s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment. Prin aceeași hotărâre judecătorească, pentru capătul de cerere având ca obiect - obligație de a face s-a dispus disjungerea și înregistrarea separată a cererii la același complet.

Prin Sentința civilă nr. 812 din 11 februarie 2019, Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanta în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar pârâtul B. domiciliază în Bârlad, județul Vaslui, astfel încât competenta teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Bârlad.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad a pronunțat Sentința civilă nr. 1851 din 9 iulie 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Focșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut în motivare că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. de a transcrie dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca x cu nr. de înmatriculare x pe numele său, conform contractului de vânzare-cumpărare de 1 martie 2017. Se reține că al doilea capăt de cerere din cererea introductivă are un caracter personal, deoarece prin intermediul acestuia reclamantul își valorifică un drept de creanță izvorât din faptul ilicit al pârâtului de a nu transmite dreptul de proprietate asupra autoturismului de pe numele său pe numele pârâtului și nu a declarat că este proprietar. Acțiunea formulată de reclamant are, așadar, un caracter personal și se referă la un bun, nu la o persoană.

S-a mai reținut că necompetența Judecătoriei Focșani este de ordine privată, conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 107 C. proc. civ. și nu putea fi invocată de instanță din oficiu, ci doar de pârât, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

S-a constatat că pârâtul nu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Focșani, prin întâmpinare, nici în dosarul inițial și nici în cel de-al doilea dosar, iar Judecătoria Focșani, deși a calificat excepția de necompetență teritorială ca fiind de ordine publică, conform considerentelor reținute în cuprinsul Sentinței civile nr. 812/2019 din 11 februarie 2019, nu a invocat această excepție la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, primul termen la care părțile au fost legal citate este termenul din 12 martie 2018, în dosarul nr. x/2017, termen la care Judecătoria Focșani s-a declarat competentă să soluționeze pricina, fără a face distincție între cele două capete de cerere, iar ulterior la același termen de judecată a soluționat plângerea contravențională și a dispus disjungerea cererii având ca obiect - obligație de a face.

În aceste condiții, Judecătoria Bârlad a apreciat că Judecătoria Focșani este competentă să soluționeze cauza, motiv pentru a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Bârlad și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se reține că acțiunea are două capete de cerere principale care au cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, a căror soluționare atrage competența materială a judecătoriei, în primă instanță, în raport de dispozițiile art. 10

din O.U.G. nr. 15/2002 și art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 10

din O.U.G. nr. 15/2002 "prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul", iar art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ. arată că "Judecătoriile judecă cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe".

În temeiul art. 10

din O.U.G. nr. 15/2002, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale aparține Judecătoriei Focșani, în raport de domiciliul petentului din Odobești, str. x, jud. Vrancea, aceasta fiind instanța învestită de petent cu soluționarea acțiunii cuprinzând cele două capete de cerere.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, se reține că Judecătoria Focșani a fost în mod corect și legal sesizată, date fiind dispozițiile legale mai sus amintite, iar măsura disjungerii capătului de cerere având ca obiect obligația de a face nu putea să atragă consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, care rămâne competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată disjunsă.

Dispunând disjungerea cererii formulată de petent având ca obiect obligația de a face, în mod eronat Judecătoria Focșani a înțeles să admită excepția necompetenței teritoriale în dosarul nou-format, având în vedere că măsura disjungerii, fiind o instituție pusă de legiuitor la dispoziția instanței de judecată atât în scopul unei mai bune administrări a justiției, cât și pentru respectarea dispozițiilor legale care impun soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu putea fi folosită ca argument pentru dezînvestirea instanței de soluționarea cererii de chemare în judecată, prin invocarea necompetenței teritoriale.

Având în vedere că Judecătoria Focșani a fost legal învestită în virtutea dispozițiilor art. 10

din O.U.G. nr. 15/2002, aceasta rămâne competentă să soluționeze cauza în caz de disjungere, astfel încât, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.