ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6257/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta SC Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice solicitând anularea în tot a actelor administrative pe care le consideră netemeinice și nelegale întocmite de către pârâtul precizat, respectiv anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 79148/22.09.2016 înregistrată la CATD sub nr. x/26.09.2016, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/06.09.2016 și a Notificării cu privire la debit nr. x/OAM/din 06.09.2016 înregistrată la Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA sub nr. x din 09.09.2016.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat instanței să oblige pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu la repararea pagubei produse acesteia urmare a actului administrativ nelegal, respectiv să-i restituie toate sumele reținute sau plătite de către aceasta în baza acestor acte administrative, fixând un termen cât mai scurt de executare conform prevederilor art. 8 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 18 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 122 din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIȘTE DÂMBOVIȚA SA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA a formulat recurs, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Cererea de renunțare la judecată

Recurenta-reclamantă a depus, la data de 25.07.2019, cerere de renunțare la judecata cererii, întemeiată pe art. 406 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol,

"Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamantei la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-reclamante SC Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA la judecarea cererii de chemare în judecată.

Anulează în tot Sentința nr. 122 din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2019.

GGC - OB