Decizia nr. 4383/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 287/2016 a Curții de Apel Ploiești

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, anularea Deciziei nr. x/16.11.2015, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.10.2015 și a notificării cu privire la debit nr. x/2.10.2015, precum și obligarea pârâtului să restituie toate sumele reținute sau plătite în baza actelor contestate.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 287 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice și chematul în garanție Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, a dispus anularea Deciziei nr. x/16.11.2015, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.10.2015 și a notificării cu privire la debit nr. x/2.10.2015, toate emise de pârât. Totodată, a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele achitate sau reținute în temeiul actelor administrative anterior precizate și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, formulată de reclamantă, ca lipsită de obiect.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 287 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de instanța de fond, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița SA, ca neîntemeiată.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă SC Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la dosar la 25 iulie 2019, intimata-reclamantă SC Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița SA a învederat că renunță la judecarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) din C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Constatând că, în speță, intimata-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al intimatei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată care face obiectul Dosarului nr. x/2015 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE,