ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4989/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19.05.2016, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Infrastructura Mare-Autoritatea de Management POS Mediu prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice,

- anularea Deciziei nr. 13525/22.02.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.12.2015 și a Notificării cu privire la debit nr. x/OAM/18.12.2015

- obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute sau plătite de societate în baza actului administrativ contestat, actualizate cu dobânda legală calculată la data plății efective.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 233 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casare hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanța a interpretat normele de drept material ce au stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, pentru că niciuna dintre acestea nu dădeau posibilitatea organului constatator de a stabili creanțe bugetare la data la care le-a stabilit, 11.12.2015, dată la care exista proces-verbal de recepție la terminare, proces-verbal în care au fost identificate lucrările ce fac obiectul actului atacat ca fiind lucrări terminate. La dosarul de fond a fost depus Procesul-verbal nr. x/28.10.2015 de recepție la terminarea lucrărilor, proces-verbal din care rezultă că așa-zisele lucrări afectate de neregulă erau remediate.

Astfel, nu era aplicabil art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că nu se afla în situația de rambursare/plată a cheltuielilor efectuate, întrucât a trecut de faza implementării proiectului.

Lucrările au existat și există, însă la momentul respectiv nu puteau fi vizionate, astfel că susținerile agenților constatatori nu sunt întemeiate.

De asemenea, organul de control nu a dovedit că aceste cheltuieli nu respectă condițiile de legalitate, atâta timp cât toate lucrările și materialele prevăzute a fi executate în contract există, au fost prevăzute încă de la început a fi efectuate în cadrul proiectului și au fost efectuate în cadrul acestuia, fiind, astfel, cheltuieli eligibile.

Referitor la aplicabilitatea art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, a arătat recurenta-reclamantă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.12.2015, nu sunt reținute abateri de la normele legale în ceea ce privește atribuirea contractului de achiziție publică.

A mai susținut recurenta că prima instanță a luat în considerare ca și temei de drept al constatării creanțelor bugetare prevederile art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, prevederi care definesc noțiunea de cheltuială eligibilă. Însă, organul de control nu a adus în procesul-verbal nicio dovadă care să formeze convingerea că lucrările care au fost menționate ca fiind afectate de neregulă nu au legătură directă cu activitatea proiectului. Aceste lucrări au fost efectuate, există, fiind prevăzute și în proiectul implementat în cadrul contractului afectat de neregulă.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației upblice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Recurenta-reclamantă a derulat, în calitate de beneficiar, proiectul "Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Dâmbovița", în baza Contractului de finanțare nr. x/29.07.2010.

Ca urmare a Suspiciunii de neregulă nr. 2325/09.07.2015, transmisă de către Organismul Intermediar pentru POS Mediu Pitești, s-a procedat la o verificare documentară a aspectelor semnalate în legătură cu contractul de lucrări nr. x/23.08.2012, "Reabilitarea și extinderea rețelelor de apă și canalizare Moreni CL5".

Astfel, potrivit conținutului acestei suspiciuni, "Conform Procesului-verbal nr. x/06.05.2015 și nr. y/17.06.2015 încheiate la fața locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 04-06.05.2014, respectiv 15-17.06.2015, s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme".

Prin Raportul nr. x/18.05.2015, întocmit cu ocazia verificărilor la fața locului de către Organismul Intermediar POS Mediu Pitești, s-a constatat

- pe str. x I. Cuza (extindere rețea de canalizare) nu se pot identifica pe teren 10 buc racorduri și 2 buc cămine de vizitare, deoarece au fost acoperite cu asfalt de lucrări ale Primăriei Moreni finanțate din Programul Operațional Regional 2007-2013, capacele căminelor de vizitare (14 buc) sunt din fontă și nu din compozit, deoarece au fost schimbate de firma care a asfaltat

- pe str. x (extindere rețea de canalizare) tronsonul A3-B3 dintre căminele C47-C38, lucrările solicitate la rambursare au fost acoperite sau degradate de lucrările de asfaltare executate de Primăria Moreni din fonduri proprii, astfel: 2 cămine de racord nu au capa, 1 cămin de racord nu mai are rama de beton, 2 cămine de vizitare nu au fost identificate, 1 cămin de racord nu a fost identificat, 1 cămin de racord nu are capac, nu are rama de beton și este degradat

- hidranții solicitați la rambursare nu au capac (str. x 7 buc, str. x 3 buc)

- capacele căminelor de apometre (Dn 20) sunt din polietilenă și nu din compozit (conf. Clarificării nr. 6 din contract) și în mare parte degradate (str. x 95 buc, str. x 19 buc, str. x 25 buc, str. x 17 buc)

- în unele cămine de vane există apă, fitingurile și robineții fiind parțial sub apă

- vanele au montate roțile de manevră, ele fiind depozitate în organizarea de șantier a constructorului.

După transmiterea raportului la beneficar, aceasta a întocmit un plan de acțiune pentru implementarea recomandărilor din raport iar, prin Adresa nr. x/04.06.2015, a revizuit termenul de conformare până la 09.06.2015. Prin Adresa nr. x/09.06.2015, beneficiarul a specificat faptul că a implementat recomandările misiunii de audit, iar lucrările pot fi identificate.

Prin Procesul-verbal nr. x/17.06.2015 încheiat la fața locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 15-17.06.2015 s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme.

Beneficiarul a recunoscut constatările și a susținut că va formula plângere penală împotriva UAT Moreni.

Prin Procesul-verbal nr. x/18.12.2015 s-a constatat că suma facturilor aferente tronsoanelor în care nu s-a putut certifica executarea lucrărilor, conform contractului de finanțare până la remedierea situației, respectiv execuției corespunzătoare a lucrărilor și verificarea acestora de AM POS Mediu sunt neeligibile, pentru neconformitățile rezultate din derularea contractului de lucrări x/23.08.2012 aplicându-se o corecție financiară de 266.799,36 RON, din care contribuție din fondul UE 185.884,80 ei, contribuție națională de la bugetul de stat 28.429,44 RON și TVA recuperabilă, după caz, 52.485,12 RON, aceste sume neeligibile fiind incluse în cererile de plată nr. x/01.04.2014 și nr. y/19.06.2014.

Împotriva acestui proces-verbal, recurenta-reclamantă a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 13525/22.02.2016.

4.2. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită și de Înalta Curte.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Pe lângă aspectele avute în vedere de prima instanță, care nu vor mai fi reiterate de instanța de control judiciar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. x/29.07.2010, "beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și își asumă obligația de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară".

Deci, recurenta, în calitate de beneficiar, și-a asumat implementarea proiectului conform prevederilor legale.

Potrivit art. 6 alin. (2) din același contract, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și ale Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile și al ministrului economiei și finanțelor nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013. De asemenea, cheltuielile vor fi declarate eligibile și vor putea fi solicitate la rambursare dacă sunt efectuate în conformitate cu termenii și condițiile contractului și cu legislația națională și comunitară.

4.3. Recurenta-reclamantă nu aduce niciun argument pertinent în combaterea celor constatate prin procesul-verbal atacat, neregulile reținute de echipa de control, care nu a putut verifica anumite lucrări și care a constatat utilizarea altor materiale, deși aceste obiective au fost incluse în cheltuielile solicitate la rambursare. De asemenea, nu a făcut nicio dovadă în sensul că nu este reală situația de fapt reținută.

De altfel, la momentul comunicării raportului echipei de control, recurenta-reclamantă a întocmit un plan de acțiune pentru implementarea recomandărilor iar, prin Adresa nr. x/04.06.2015, a revizuit termenul de conformare până la 09.06.2015. Prin Adresa nr. x/09.06.2015, a specificat faptul că a implementat recomandările misiunii de audit, iar lucrările pot fi identificate.

Cu toate acestea, prin Procesul-verbal nr. x/17.06.2015 încheiat la fața locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 15-17.06.2015 s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme.

Recurenta, în calitate de beneficiar, a recunoscut constatările și a susținut că va formula plângere penală împotriva UAT Moreni.

4.4. Împrejurarea că, inițial, cheltuielile au fost acceptate la plată și decontate, nu prezintă relevanță, în condițiile în care recurenta avea obligația contractuală de a asigura implementarea proiectului cu maximum de profesionalism și eficiență.

Astfel, conform art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare, avea obligația de a monitoriza lucrările, în scopul verificării realității și conformității acestora, pentru aprobarea la plată a facturilor și efectuarea plăților, în conformitate cu procedurile operaționale interne.

Nu în ultimul rând, conform art. 30 din anexa la contractul de finanțare, beneficiarul ar fi trebuit să informeze autoritatea cu privire la orice dificultate ar surveni pe perioada implementării proiectului, obligație, de asemenea, neîndeplinită.

De asemenea, este posibilă verificarea ulterioară a eligibilității cheltuielilor, certificarea conformității lucrărilor cerute la rambursare cu situația din teren, autoritățile competente fiind obligate să exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a fondurilor nerambursabile, conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

4.5. Celelalte susțineri ale recurentei, privind inaplicabilitatea art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu prezintă relevanță, neputând conduce la nelegalitatea procesului-verbal contestat, în raport cu conținutul acestuia și cu celelalte dispoziții legale reținute, art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul căruia procesul-verbal constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe, și art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 759/2007 definește noțiunea de cheltuieli eligibile ca reprezentând "costurile care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză" și este aplicabil, avându-se în vedere că recurenta a solicitat la rambursare cheltuieli aferente unor lucrări care nu au putut fi identificate în teren și nu au putut fi verificate sau care au fost executate cu alte materiale, nefiind, astfel, conforme.

4.6. Prin urmare, reținând că sentința de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. împotriva sentinței nr. 233 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.