ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4601/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta a solicitat anularea

Deciziei privind soluționarea contestației nr. 84616/17.10.2016, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/01.09.2016, și a Notificării cu privire la debit nr. x din 01.09.2016.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu la repararea pagubei produse reclamantei, ca urmare a actului administrativ nelegal, respectiv, să restituie toate sumele reținute sau plătite de reclamantă în baza acestor acte administrative, fixând un termen cât mai scurt de executare, conform prevederilor art. 8 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 18 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 102 din 10 mai 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând, în esență, că prima instanță nu a aplicat în cauză dispozițiile legale incidente, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2019, recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată și să se dispună anularea sentinței pronunțate în cauză, invocând prevederile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

De asemenea, art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., prevede că, în situația în care, (...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză."

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată și va anula hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., ia act de renunțarea recurentei - reclamante Societatea Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița SA la judecata acțiunii.

Dispune anularea sentinței nr. 102 din 10 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - OB