Decizia nr. 612/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 993/2017 a Curții de Apel București

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.12.2017, reclamanta Academia Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, - anularea Notei OIPOSDRU-MENCS nr. OI/x/SJCSN/16.02.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență comunicată prin adresa nr. x/16.02.2016 și înregistrată la Academia Română sub nr. x/2.03.2016, prin care OIPOSDRU-MENCS a stabilit în sarcina Academiei Romane o creanță bugetară în sumă 9.848,24 RON, pentru proiectul "Valorificarea identităților culturale în procesele globale" - cod: x; - anularea adresei OIPOSDRU-MENCS nr. x/28.04.2016 prin care OIPOSDRU-MENCS a respins contestația administrativă formulată împotriva notei OIPOSDRU-MENCS nr. OI/x/SJCSN/16.02.2016, cu cheltuieli de judecată 1.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 993 din 21 martie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca neîntemeiată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, reclamanta Academia Română a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea cererii introductive, astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reprodus susținerile din acțiune, expunând situația de fapt și reiterând motivele pentru care apreciază că actele atacate sunt nelegale.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru nemotivare, apreciind că recurenta-reclamantă a reluat efectiv susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, care vizează fondul cauzei. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs 4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 din C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., rezumându-se la a reitera cuprinsul acțiunii, fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare menționate. 4.2. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. Conform art. 488 din C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 -

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8. 4.3. Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă Academia Română nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei și reluarea susținerilor din cuprinsul acțiunii introductive de instanță. Astfel, intercalarea unor pasaje din cuprinsul hotărârii instanței de fond nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 din C. proc. civ., recurenta limitându-se la a prelua integral argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără, însă, a aduce nicio critică concretă considerentelor hotărârii recurate care să se poată încadra în pct. 6 sau 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. 4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,