ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5946/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, PREFECTUL JUDEȚULUI CONSTANȚA și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI CONSTANȚA, a solicitat următoarele:

În subsidiar, a solicitat:

În motivare, a arătat că, în fapt, în cadrul litigiului născut ca urmare a contestării deciziei de concediere a reclamantei din funcția de consilier pentru afaceri europene, Instituția Prefectului - județul Constanta comunicat Ordinul MAI 3817 și Ordinele 440 și 489 la data de 28 decembrie 2015.

Prin Sentința civilă nr. 1929 din data de 24 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne și respinge acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I.

A respins acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, PREFECTUL JUDEȚULUI CONSTANȚA și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI CONSTANȚA, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1929 din data de 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

Apreciază că prin Sentința recurată s-a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material invocate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

I. Cu privire la Ordinul MAI nr. 11/2262 din 6 februarie 2015

A. În ceea ce privește primul argument cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate, trebuie subliniat faptul că funcția ocupată de către reclamantă este una care necesită pe de o parte promovarea unui concurs special organizat în vederea accederii într-un corp profesional, fiind o profesie reglementată de un act normativ special, respectiv O.U.G. nr. 19/2003. Corpul consilierilor pentru afaceri europene s-a înființat ca un corp de specialiști cu atribuții în domeniul realizării programelor și reformelor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene.

Față de acest aspect, nu se poate susține mențiunea instanței de fond care a reținut faptul că justificarea din cuprinsul Referatului de motivare dovedește faptul că era necesară suprimarea din structura organizatorică a intimatei Instituția Prefectului Constanța a acelor posturi ale căror atribuții puteau fi preluate de către alți funcționari. Atribuțiile specifice postului de consilier în afaceri europene nu pot fi preluate nici de către alți funcționari (cum a reținut instanța de fond) nici de alte persoane având calitatea de personal contractual care nu au și calitatea de consilieri în afaceri europene. De altfel acesta este și motivul pentru care de la data emiterii actelor administrative contestate la nivelul Instituției Prefectului Județului Constanța nu s-au mai putut implementa proiecte europene.

De altfel, în susținerea acestor afirmații a făcut referire în la faptul că, deși s-a invocat în cuprinsul referatului o necesitate urgentă de acoperire a altor posturi considerate a fi mai importante de către Instituția Prefectului în derularea activității sale curente, acestea nu au fost ocupate fiind scoase în mod repetat la concurs.

De asemenea prezintă relevanță faptul că în perioada imediat următoare emiterii actelor administrative contestate, numărul de posturi din structura organizatorică a Instituției Prefectului a fost suplimentat tot cu 4 posturi, exact numărul posturilor care au fost desființate. Această suplimentare s-a făcut pentru acele activități prezentate în referatul întocmit la desființarea posturilor de consilieri în afaceri europene.

B. A invocat recurenta și faptul că structura organizatorică a Instituției Prefectului Constanța a fost modificată în cursul anului, cu încălcarea prevederilor Ordinului MAI 11/2262 din 6 februarie 2015 și ale Anexei 14, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 republicata coroborate cu prevederile art. 3 alin. (2) teza 2 din H.G. nr. 416/2007 republicată. Conform acestor acte normative numărul maxim de posturi și structura acestora se stabilește anual, iar numărul de posturi și structura acestora nu poate fi modificată în cursul anului. Cu privire la acest argument, instanța în mod greșit a reținut faptul că această reglementare legală imperativă care privește stabilitatea structurii organizatorice pe perioada unui an, poate fi înfrântă de decizia instituției de reorganizare. Chiar dacă normele legale de drept comun (în speța de dreptul muncii) permit reorganizarea la nivelul angajatorilor, atunci când pentru instituțiile publice sunt stabilite astfel de reguli derogatorii imperative cum este cea referitoare la stabilirea structurii organizatorice anual, aceste din urma reguli derogatorii prevalează.

De asemenea, conform prevederilor legale MAI nu poate desființa posturi individuale, putând înființa, desființa, reorganiza, disloca și redisloca structuri, unități, institute, ateliere de reparații sau de producție similare, pana la nivel de birou, serviciu, sector, direcție, direcție operativă, direcție generală, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondurilor de salarii, aprobate. Cu privire la acest aspect instanța de fond a reținut faptul că prin Ordinul MAI contestat s-a desființat în fapt o structură - Compartimentul afaceri europene, însă prevederea normativă invocată de către reclamantă vizează structuri din cadrul instituțiilor publice din subordine de mai mari dimensiuni, respectiv începând cu birourile (iar nu cu compartimentele, structuri organizatorice de cea mai mică dimensiune recunoscute de legislația în materie de organizare a instituțiilor publice).

S-au încălcat și prevederile art. 3 alin. (2) teza 1 din H.G. nr. 416/2007 în sensul ca, structura organizatorica trebuie stabilită conform legii. Existau prevederi legale care impuneau la nivelul Instituției Prefectului existența consilierilor în afaceri europene, iar prin actele administrative atacate la nivelul acestei instituții publice nu a mai rămas niciun astfel de post, iar atribuțiile așa cum am menționat anterior nu puteau fi preluate de către funcționari publici sau personal contractual care nu aveau calitatea de consilieri în afaceri europene. De altfel, cu privire la acest argument instanța de fond nu a cuprins în motivarea sentinței recurate niciun argument cu privire la situația învederată, făcând referire la acest punct împreună cu următoarele, fără a motiva efectiv cu privire a acest aspect. Această critică este însă în strictă legătură cu cea menționată la punctul următor referitoare la obligațiile instituției publice de a asigura o serie de activități care sunt specifice postului de consilier în afaceri europene.

D. A invocat de asemenea că s-au încălcat prevederile imperative ale Legii nr. 340/2004 privind organizarea și funcționarea Prefecturilor. Potrivit acestei legi speciale și imperative în cadrul Instituției Prefectului trebuie organizată și menținută, ca atribuție principală a Prefectului, activitatea de dispunere a măsurilor de aplicare a politicilor naționale hotărâre de Guvern și a politicilor de integrare europeană (art. 19 lit. "k") și pentru asigurarea realizării planului de masuri pentru integrare europeană (art. 19 lit. "j").Toate activitățile de integrare europeana s-au transformat, după 1 ianuarie 2007, în activități pentru afaceri europene și implementare de proiecte și programe cu finanțare europeana, potrivit Strategiei pentru consolidarea administrației publice 2014 - 2020 a Guvernului României, prin H.G. nr. 909/2014.

Desființarea locului de munca presupune desființarea efectiva a locului de munca, inclusiv renunțarea la activitățile desfășurate de salariatul ce ocupa respectivul loc de munca desființat. Or, prin desființarea locului de munca, consilier pentru afaceri europene, Ministrul Afacerilor Interne încalcă legislația naționala în ceea ce privește afacerile europene ale României prin neîndeplinirea Strategiei Guvernului pentru consolidarea administrației publice locale, dar și prin încălcarea prevederilor legii de organizare a Instituției Prefectului. Atribuțiile postului de consilier în afaceri europene nu puteau fi preluate de către alte persoane care nu aveau această calitate.

E. Aceleași argumente sunt aplicabile și dacă avem în vedere prevederile H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind Prefectul și Instituția Prefectului. Potrivit acestei Hotărâri de Guvern, respectiv art. 6 pct. 3, Instituția Prefectului are prin structurile de specialitate următoarele atribuții:

"3. cu privire la realizarea politicilor naționale, a celor de integrare europeană și a planului de măsuri pentru integrare europeană și intensificare a relațiilor externe:

a) întocmesc anual planul de acțiuni pentru realizarea în județ, respectiv în municipiul București, a politicilor naționale, a politicilor de integrare europeană și intensificare a relațiilor externe, cu consultarea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, și a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;

b) elaborează, în colaborare cu reprezentanți ai consiliului județean, respectiv ai Consiliului General al Municipiului București, ai serviciilor publice deconcentrate, ai autorităților administrației publice locale, precum și ai societății civile, planul de măsuri județean, respectiv al municipiului București, în conformitate cu documentele programatice referitoare la integrarea europeană;

c) acționează, cu sprijinul serviciilor publice deconcentrate și al structurilor de integrare europeană, pentru cunoașterea documentelor privind integrarea europeană adoptate la nivel central;

d) acționează pentru atragerea societății civile la activitățile care au legătură cu procesul de integrare europeană și participă la programele societății civile în domeniul integrării europene;

e) desfășoară activități menite să conducă la cunoașterea de către autoritățile administrației publice locale și de către cetățeni a programelor cu finanțare externă inițiate și susținute de Uniunea europeană și de alte organisme internaționale;

f) întocmesc, gestionează prin evidența centralizată și monitorizează activitatea de relații și de colaborări internaționale a instituției prefectului;

g) elaborează evidența centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu pentru orice activitate de relații internaționale;"

Este evident faptul că având aceste atribuții instituția publică trebuie să le și îndeplinească, însă prin desființarea posturilor de consilier de afaceri europene ocupate, de fapt prin desființarea întregului compartiment de afaceri europene, strategii guvernamentale și relații internaționale se încalcă prevederile acestui act normativ întrucât, de la data expirării preavizelor la nivelul Instituției Prefectului Județului Constanța nu se mai poate în mod obiectiv desfășoară astfel de activități.

F. Un alt aspect cu privire la care a investit instanța de fond vizează faptul că, având un statut special, corpul consilierilor pentru afaceri europene a fost înființat prin O.U.G. nr. 19/2003, iar numărul lor a fost stabilit la un maxim de 500 în toată administrația publică din România. De la data primei reglementări a acestei profesii, numărul consilierilor în afaceri europene a rămas constant. Numărul lor nu poate fi redus decât prin lege, respectiv numai prin adoptarea unui act normativ de aceeași putere cu actul care s-a înființat acest corp profesional.

A invocat în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale a României când s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2013 și a consfințit faptul că, desființarea locurilor de muncă în sistemul public se realizează exclusiv prin lege, nu prin acte ale administrației publice.

G. Cu privire la susținerea referitoare la faptul că nu exista avizul ANFP pentru desființarea posturilor din cadrul Compartimentului pentru afaceri europene, instanța de fond a reținut faptul că acesta nu este necesar, reclamanta ocupând un post contractual, avizul fiind necesar doar pentru funcțiile publice. Cu toate acestea actele administrative contestate nu vizează doar posturi de natură contractuală, ci și funcții publice, iar structura organizatorică a Instituției Prefectului în integralitatea sa se stabilește cu obținerea avizului ANFP. Mai mult decât atât, chiar și instituțiile intimate din prezenta cauză au recunoscut implicit acest lucru când s-a solicitat acest aviz însă nu pentru desființarea posturilor de consilieri în afaceri europene ci pentru transformarea lor în funcții publice. Acesta aviz este menționat în actele administrative contestate.

H. De asemenea a susținut faptul că nu exista avizul Direcției Generale Afaceri Europene și Relații Internaționale (DGAERI) din cadrul MAI pentru desființarea posturilor din cadrul Compartimentului pentru afaceri europene, aviz ce trebuia obținut anterior, potrivit Ordinului MAI nr. 92/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al DGAERI, conform căruia "DAERI avizează propunerile de înființare, de reorganizare sau de desființare a structurilor de afaceri europene și de relații internaționale din cadrul instituțiilor și structurilor aflate în subordonarea ori coordonarea MAI." (art. 2 alin. (2) din acest Regulament). Cu privire la acest aspect instanța de fond în mod incorect a reținut faptul că ar exista un aviz care să corespundă acestor exigențe normative, însă, chiar și în cuprinsul Sentinței recurate se menționează faptul că acest aviz nu vizează desființarea structurii ci transformarea posturilor de consilieri în afaceri europene. Avizul în această situație, în lipsa unei prevederi contrare nu este unul consultativ, ci chiar o condiție sine qua non cu privire la o eventuală procedură de desființare a structurilor de afaceri europene și de relații europene din cadrul instituțiilor publice din subordinea Ministerului. Neobținerea acestui aviz echivalează cu neîndeplinirea unei condiții obligatorii în procesul de desființare a compartimentului de afaceri europene.

II. Cu privire la Ordinele 440/2015 și 489/2015:

A. Se mențin și pentru aceste acte administrative contestate susținerile recurentei referitoare la Ordinul MAI nr. 11/2262 din 6 februarie 2015 de la punctul I. lit. A) - I), critici și argumente care sunt comune.

În referire la atitudinea intimatelor din prezenta cauză, MAI transfera responsabilitatea Instituției Prefectului și Prefectului Județului Constanța, iar la rândul ei Instituția Prefectului și Prefectul transferă răspunderea desființării posturilor la nivelul MAI. Niciunul din pârâți nu indică un temei legal, sau administrativ, privind desființarea postului de consilier de afaceri europene ocupat de reclamantă.

Pe de o parte, MAI își declină responsabilitatea la luarea deciziei privind desființarea postului de consilier de afaceri europene prin indicarea Instituției Prefectului Constanța ca entitate ce decide cu privire la reorganizare și la numărul de posturi.

Potrivit răspunsului primit rezultă că MAI nu a făcut decât să materializeze o voința exclusivă a Instituției Prefectului Județul Constanța. Pe de altă parte, Instituția Prefectului Județul Constanța își apară actele administrative contestate prin invocarea, ca temei al emiterii lor și al respectării "legii" Ordinul MAI 3817.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Contrar celor susținute de recurentă, prima instanță a realizat o corectă examinare a cauzei, stabilind cu justețe că nu se poate reține nelegalitatea ordinelor emise.

Din probatoriul administrat, instanța de recurs reține că la judecata în fond a cauzei au fost analizate analizate actele administrative contestate, atât din punct de vedere al al competenței emitenților cât și al temeiurilor juridice care au stat la baza emiterii lor, constatându-se că nu există argumente care să conchidă în sensul emiterii lor cu încălcarea dispozițiilor legale.

În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene sunt specialiști cu atribuții în domeniul realizării programelor și reformelor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, constituind Corpul consilierilor pentru afaceri europene și desfășurându-și activitatea sub coordonarea directă a conducătorului autorității sau instituției publice.

În conformitate cu art. 2 alin. (2), numirea în funcție, atribuțiile și responsabilitățile consilierilor pentru afaceri europene se realizează prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice angajatoare, iar conform art. 3 alin. (1), ei au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din aceasta calitate, ceea ce presupune incidența și în cazul acestora a prevederilor Legii nr. 53/2003, inclusiv cele referitoare la concedierea ca urmare a desființării posturilor, conform art. 65 din acest act normativ.

Astfel, prin efectele ordinelor atacate nu sunt încălcate prevederile O.U.G. nr. 19/2003 ori cele ale H.G. nr. 1811/2006, H.G. nr. 460/2006 și H.G. nr. 416/2007 întrucât prin aceste acte normative nu se stabilește un număr invariabil al posturilor de consilier pentru afaceri europene în structura organizatorica a Ministerului Administrației și Internelor, cum tinde a acredita reclamanta recurentă.

Indiscutabil, în aplicarea principiului simetriei, modificarea sau revocarea dispozițiilor privind repartizarea posturilor de consilieri pentru afaceri europene pe autorități și instituții publice cuprinse în hotărârile anterior enumerate sunt apanajele Guvernului, însă recunoașterea legală a prerogativei Guvernului de a hotărî cu privire la redistribuirea posturilor nu echivalează cu o restrângere a competenței altor autorități sau instituții publice în sensul suprimării prerogativei lor de a decide cu privire la menținerea sau reducerea posturilor repartizate, în măsura în care o asemenea prerogativă le este conferită de lege.

Spre această concluzie conduce interpretarea textuală a legii însă, la elucidarea sensului real al reglementării analizate servește și utilizarea metodei sistematice, scopul reglementării putându-se desprinde, în mod inductiv, din observarea poziției ei în ordinea juridică, pornindu-se de la premisa că legiuitorul nu a vrut să declanșeze contradicții, ci a vrut să integreze noile prevederi emise în ordinea juridică existentă.

Atât în cazul personalului contractual, categorie din care fac parte și consilierii pentru afaceri europene, cât și în cazul funcționărilor publici, desființarea locului de muncă, respectiv reducerea postului este apanajul angajatorului, ca persoană îndreptățită a stabili organizarea unității (art. 40 alin. (1) lit. a) raportat la art. 65 din C. muncii), respectiv al persoanei care are competența legală de a organiza activitatea autorității sau instituției publice (art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999).

Competența organizării structurilor de specialitate componente ale structurii-cadru de organizare a instituției prefectului, categorie din care face parte și compartimentul în a cărei structură organizatorică figura postul ocupat de reclamantă, aparține prefectului (art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006).

Simetric, tot prefectul este cel abilitat de lege să reorganizeze activitatea acestor structuri prin reducerea posturilor, indiferent de geneza posturilor supuse reducerii.

Astfel, în cauza nu se poate reține o nelegalitate în ceea ce privește organul administrativ competent să decidă reducerea posturilor de consilier pentru afaceri europene repartizate instituțiilor și autorităților publice și nici încălcarea principiului simetriei, în sensul arătat.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 340/2004 și art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006, prefectul are plenitudine de competență în materia organizării și, simetric, a reorganizării structurilor de specialitate din cadrul instituției pe care o conduce.

Exercitarea de către prefect a prerogativei de a reorganiza activitatea unei asemenea structuri de specialitate, prin reducerea unui post, nu este condiționată, legalmente, de preluarea atribuțiilor specifice postului de consilier în afaceri europene de către o altă persoană, făcând parte din corpul acestor consilieri după cum, prin exercitarea prerogativei de reorganizare instituțională, nu i se poate imputa Prefectului nesocotirea art. 19 din Legea nr. 330/2004 ori a art. 3 alin. (2) teza 1 din H.G. nr. 415/2007, competența de a dispune asupra organizării instituțiilor prefectului prin înființarea/desființarea de structuri funcționale (direcții, servicii, birouri, compartimente) aparținând în exclusivitate acestuia întrucât el poartă, așa cum sesizează intimatul, întreaga răspundere cu privire la respectarea procedurilor și termenelor prevăzute de lege.

De asemenea, este de neconstatat că în anexa nr. 1 la H.G. nr. 460/2006, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 585/2009, nu este prevăzută o structură de specialitate, denumită "integrare europeană și cooperare internațională" și ca urmare a inexistenței unei asemenea structuri, prin ordin al prefectului se pot organiza în condițiile legii direcții, servicii și birouri în funcție de specificul fiecărei activități.

Așadar, opinia recurentei, că desființarea postului său de consilier afaceri europene se face numai prin Hotărâre de Guvern este infirmată de textele legale anterior menționate, care nu lasă loc de interpretare cu privire la procedura stabilită pentru desființarea unor posturi în cadrul acestei instituții.

Prin Ordinele nr. 440 din 22 septembrie 2015 respectiv nr. 489 din 9 octombrie 2015, prefectul nu a făcut altceva decât să-și exercite prerogativele stabilite prin art. 4 din H.G. nr. 460/2006 și să stabilească structura organizatorică a instituției conform numărului de posturi alocate de MAI.

Alegând calea reorganizării Compartimentului Afaceri Europene, prin reducerea postului reclamantei-recurente, emitentul actelor atacate a acționat în limitele și potrivit prevederilor art. 102 alin. (2) din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 340/2004.

În realitate, prin criticile înfățișate recurenta face o confuzie între structura organizatorică a instituției și structura posturilor.

În ceea ce privește stabilirea numărului și structurii posturilor la nivelul instituțiilor prefectului, aceasta se realizează prin ordin al ministrului afacerilor interne, în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2006, potrivit cărora numărul maxim de posturi și structura posturilor aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura posturilor aprobate Ministerului Afacerilor Interne, dispoziții legale cu caracter special în materie în privința acestor instituții.

Ordinul Ministrului afacerilor interne nr. II/3817 din 10 septembrie 2015 a fost emis, așa cum a reținut și instanța de fond, în baza prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 și a avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 33496/2015.

În acest sens, raportat la susținerile recurentei, potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999, avizul menționat se emite pentru funcțiile publice din cadrul unei instituții publice și nu pentru înființarea/desființarea propriu-zisă a unor structuri funcționale (direcții, servicii, birouri etc).

Pe cale de consecință orice modificare în numărul și/sau structura posturilor alocate instituțiilor prefectului intră în competența ministrului afacerilor interne, în mod eronat recurenta reclamantă apreciind că astfel de operațiune juridică se poate realiza numai anual.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din L. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva Sentinței nr. 1929 din 24 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva Sentinței nr. 1929 din 24 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - LM