ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiției la data de 14.12.2017, în temeiul art. 14 din Legea nr. 544/2011, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea respectivului act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiției la data de 14.12.2017, cererea fiind întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii de recurs recurenta-reclamantă consideră că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prima instanță apreciind în mod nelegal contrariul, câtă vreme din definiția dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reiese că noțiunea de caz bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, aceasta putând fi reținută și dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.

De asemenea, susține că la data emiterii ordinului a cărui suspendare o solicită, hotărârea de condamnare a recurentei-reclamante nu era redactată, iar sentința de la fond a fost în totalitate modificată prin Decizia nr. 395/A din 14.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ca viciu de formă a actului administrativ, arată că ordinul în discuție a fost semnat în numele ministrului și s-a aplicat ștampila "secretar de stat", fără a se menționa în clar numele persoanei care a semnat ordinul, calitatea acesteia ori dacă beneficia de o împuternicire în acest sens. Consideră că aceste aspecte răstoarnă prezumția de legalitate a actului administrativ.

Apreciază că această prezumție este răsturnată și din perspectiva faptului că, întrucât Decizia nr. 395/A din 14.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală nu era redactată, nu se putea aprecia asupra formei de vinovăție reținute în sarcina sa, în condițiile în care art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 se referă la încetarea calității de notar când printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că notarul public poate fi menținut în activitate în cazul pronunțării unei hotărâri definitive pentru o infracțiune săvârșită din culpă.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, arată că prin punerea în executare a ordinului atacat, recurente-reclamante i se creează un prejudiciu prin lipsirea de obținerea de venituri din exercitarea activității notariale, dar și un prejudiciu persoanelor care desfășoară activități în cadrul biroului notarial.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală, prima instanță apreciind în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării ordinului atacat.

În ceea ce privește critica recurentei, formulată pentru prima dată în recurs, în sensul că ordinul atacat ar avea vicii de formă, intimatul-pârât susține că împrejurările în care a fost emis acesta nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiției la data de 14.12.2017, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea respectivului act administrativ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiției la data de 14.12.2017, prin care s-a dispus încetarea calității de notar public a reclamantei A., ca urmare a condamnării acesteia prin Sentința penală nr. 90/P/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 395/A/14.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută și pedepsită de art. 337 din C. pen.

Prin sentința Sentința civilă nr. 184/CA din data de 08.11.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect anularea Ordinului nr. 3885/C emis de Ministrul Justiției la data de 14.12.2017.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile, care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3885/C din data de 14.12.2017 a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de 08 noiembrie 2018 asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, în sensul respingerii acesteia, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 41/CA din 7 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN