ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.01.2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2015 până la soluționarea Dosarului nr. x/2015 aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și suspendarea provizorie a executării deciziei de impunere conform art. 718 alin. (7) coroborat cu art. 719 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 695/2018 din data de 17 iulie 2018, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin Sentința nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării deciziei de impunere nr. x/2015 emise de intimată, ca inadmisibilă; s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/2015, ca nefondată, și s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 17.300 RON, consemnate eronat pentru Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău conform recipisei de consemnare nr. x emisă de B. - Sucursala Bacău la data de 11.06.2018.

Împotriva Sentinței nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea Dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce are ca obiect acțiunea în anularea actelor a căror suspendare a executării se solicită, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului susține că cererile de suspendare a executării deciziilor de impunere pot fi formulate pe tot parcursul judecății cererii principale, atât la instanța de fond, cât și în recurs, iar soluția pronunțată în primă instanță asupra acțiunii în anulare nu ar trebui să determine soluția dată cererii de suspendare a executării actului administrativ, sens în care invocă dispozițiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 și jurisprudența în materie.

Recurenta-reclamantă consideră că executarea actului administrativ ar destabiliza echilibrul dintre interesul statului de a stabili și percepe sume de bani cu titlu de creanță fiscală și interesul contribuabilului de a nu fi prejudiciat prin acte de executare a căror legalitate nu a fost stabilită, cu atât mai mult cu cât nu există o cale eficace de întoarcere a executării, care să presupună o reparație integrală, justă și echitabilă.

Mai arată că, deși patrimoniul societății este îndestulător pentru acoperirea debitelor, la acest moment societatea duce lipsă de lichidități, cu atât mai mult cu cât la dispoziția organelor fiscale există deja depuse garanții și sechestre aplicate asupra unor bunuri ale societății.

De asemenea, susține că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, recurenta-reclamantă invocă încălcarea dreptului său la apărare la emiterea deciziei de impunere, lipsa obligației sale de plată a accizelor stabilite de către organul fiscal, precum și a dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere, greșita aplicare a dispozițiilor privind accesoriile și modul de calcul al acestora.

Referitor la iminența producerii unei pagube, arată că executarea silită este într-un stadiu avansat și că s-a pus sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale societății.

Intimata - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Bacău, ce are ca obiect acțiunea în anularea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită, a fost soluționat în primă instanță, soluția fiind aceea de respingere a cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, consideră că soluția astfel pronunțată se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În cauză, reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/2015 până la soluționarea Dosarului nr. x/2015 aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și suspendarea provizorie a executării deciziei de impunere conform art. 718 alin. (7) coroborat cu art. 719 alin. (4) din C. proc. civ.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente apte să conducă la modificarea soluției date de către prima instanță, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Mai mult, prin Sentința nr. 161/2015 din data de 17 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015 s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, având ca obiect acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x/27.03.2015.

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv, soluția pronunțată constituie un argument în susținerea neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenței de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalității actului contestat, pronunțându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalității actului administrativ de către instanța care a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare și care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex și analizării actului dedus judecății sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acțiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalității actului administrativ.

În consecință, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiției cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiției pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenței unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunțarea unei soluții contrare, cu atât mai mult cu cât ceasta a fost confirmată și de hotărârea pronunțată în acțiunea în anularea deciziei de impunere a cărei suspendare a executării se solicită în dosarul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 81/2018 din 2 august 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

GGC - GV