ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat anularea Ordinului Comandantului Diviziei 4 Infanterie "Gemina" nr. DSP x/28.06.2016, prin care a fost trecut în rezervă începând cu data de 08.07.2016, și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului, ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să îl reîncadreze în postul deținut anterior trecerii în rezervă și să-i plătească drepturile salariale restante, începând cu data încetării raporturilor de serviciu și până la reintegrarea efectivă pe post, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data scadenței drepturilor salariale restante și până la plata efectivă a sumei datorate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 797 din 8 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și s-a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 797 din 8 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă mai multe aspecte de nelegalitate în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii.

Se arată că soluția de respingere a acțiunii este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 respectiv a dispozițiilor care au stat la baza Ordinului nr. 158/28.06.2016 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului-reclamant.

Recurentul-reclamant critică ca nelegală și netemeinică soluția pronunțată de instanța de fond aceasta în raport de probele administrate și de actele care au fost emise anterior ordinului de trecere în rezervă.

Recurentul-reclamant arată faptul că prima instanță a apreciat nelegal în sensul că prima propunere de menținere a sa în activitate nu avea caracter obligatoriu în sensul dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 80/1995 privind menținerea sa în funcție, după pronunțarea hotărârii de condamnare.

Recurentul-reclamant apreciază ca nelegală soluția recurată pe motiv că prima instanță nu a sancționat comportamentul abuziv în opinia sa a autorității pârâte care nu a ținut cont la data emiterii ordinului de trecere în rezervă de prima propunere făcută în sensul menținerii sale în activitate propuneri materializate prin rapoartele din 3.06.2016 și respectiv 15.06.2016.

Se susține că prima instanță nu a analizat circumstanțele personale ale recurentului-reclamant și pretinsa discriminare invocată în raport de situația celorlalți inculpați cadre militare condamnate definitiv prin Decizia nr. 12/3.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se solicită de către recurent admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea Ordinului privind trecerea în rezervă nr. DSP nr. x/28.06.2016 ca nelegal emis, cu consecința admiterii cererilor subsidiare.

La dosar recurentul-reclamant a depus acte în susținerea aspectelor de nelegalitate invocate în cererea de recurs.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ. în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința recurată prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995.

Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță în sensul că prin Ordinul nr. DSP x din 28.06.2016 emis de comandantul Diviziei 4 Infanterie "Geminat", pe data de 08.07.2016, sergentul major A., încadrat la Batalionul 3 Apărare Antiaeriană "Potaisa", a fost trecut în rezervă în temeiul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a aplicării prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

Potrivit aceluiași ordin, la motivarea în fapt, se menționează Decizia nr. 12 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă, pronunțată în ședința publică din 03.02.2015, în Dosarul nr. x/2014, propunerea comandantului Brigăzii 81 Mecanizată "General Grigore Bălan", înaintată cu raportul nr. B/S x din 21.06.2016, înregistrată sub nr. G/S x din 27.06.2016 și propunerea comandantului Batalionului 3 Apărare Antiaeriană "Potaisa", înaintată cu raportul nr. x din 21.06.2016, înregistrată sub nr. G/S x din 27.06.2016.

Criticile de nelegalitate invocate de recurent nu pot fi reținute prima instanță verificând în concret condițiile de legalitate ale Ordinului nr. DSP x din 28.06.2016, respectiv a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, în raport de situația de fapt.

Iar situația de fapt anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă a constat în existența a două propunerii privind situația recurentului respectiv propunerea de numire în activitate, în contextul condamnării cu suspendare în baza Deciziei penale nr. 158 din 28.06.2016, propunere materializată prin două rapoarte din 3.06.2016 respectiv 15.06.2016 și propunerea d trecere în rezervă materializate prin rapoarte din 21.06.2016.

Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 în sensul că situația recurentului-militar condamnat definitiv cu suspendare nu există obligație de menținere în activitate că este o opțiune pentru autoritatea intimată.

Iar în cauză emitentul Ordinului nr. DSP nr. x/28.06.2016 nu era ținut cu caracter obligatoriu de niciuna din propunerile diferite care s-au făcut cu privire la situația recurentului. Obligația legală care a fost respectată este aceea de a opta motivat cu privire la propunerile din dosarul personal al recurentului și nu însușire automată a uneia din propuneri.

Iar faptul că opțiunea aleasă în limitele legii, a fost motivată în principal pe decizia penală nr. 12/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu reprezintă un argument care să infirme legalitatea ordinului de trecere în rezervă contestat.

La adoptarea hotărârii, respectiv trecerea în rezervă a subofițerului, s-a avut în vedere faptul că potrivit Deciziei nr. 12 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce-1 privește pe recurentul A., instanța a reținut că participarea "... prin persoane interpuse la fraudarea rezultatelor concursului ...pe care l-au promovat în mod nelegal, prin folosirea la completarea foilor de răspuns a grilelor de răspuns pe care le-au primit... înainte de susținerea probelor de concurs, fiind, declarați admiși în defavoarea candidaților care deși trebuiau admiși, urmare a notelor obținute, în final au fost respinși pentru că locurile pe care. au concurat au fost ocupate prin fraudă de inculpații...".

Un alt aspect relevant pentru dispunerea trecerii acestuia în rezervă este acela că, potrivit aceleiași decizii penale, recurentul A. a fost condamnat pentru următoarele infracțiuni:

- infracțiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații;

- complicitate la infracțiunea de fals intelectual;

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial;

- infracțiunea de uz de fals;

- infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

De asemenea, s-a mai avut în vedere și aspectul că actele care au stat la baza admiterii candidaților care au participat la concursul de admitere la cursul de formare a subofițerilor în activitate, filiera indirectă, au fost anulate de instanța de judecată .

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind analiza discriminatorie a situației recurentului față de situația celorlalți colegi militari care au făcut obiectul condamnării în baza deciziei penale nr. 12/2015, Curtea îl apreciază ca nefondat.

Prima instanță a apreciat corect că ordinul de trecere în rezervă este legal emis, opțiunea de menținere sau nu în activitate a reclamantului fiind apreciate corect în raport de situația sa concretă a recurentului neavând relevanță privind legislația ordinului situația celorlalte persoane fizice - militari condamnați prin Decizia nr. 12/2015.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 797 din 8 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2020.

GGC - OB