ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta UAT Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și anularea, în tot, a actelor administrative Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x din 17 noiembrie 2014 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x din 18 noiembrie 2014, a actelor interne Nota de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 și Nota de neconformitate nr. x din 14 octombrie 2014 emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. și a Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. comunicată cu adresa înregistrată sub nr. x din 14 aprilie 2015 înregistrată la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x din 16 aprilie 2015, anularea, în tot, a actelor de asigurare făcute de M.D.R.A.P. cu privire la reținerea sumelor beneficiarului UAT Municipiul Târgoviște prin aplicarea reducerilor procentuale din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC A. SRL și din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA și SC C. SA, în temeiul actelor anulate/desființate și obligarea M.D.R.A.P. la restituirea sumelor reținute prin aplicarea reducerilor procentuale.

Prin Sentința nr. 87 din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, în consecință, a dispus anularea Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015 emisă de MDRAP privind soluționarea contestației formulate de către UAT a Municipiului Târgoviște, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 16 decembrie 2014 și a dispus soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă, respingând în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște cât și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice au formulat recurs, reclamanta indicând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar pârâtul dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I. Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște, în motivarea recursului precizează că a investit instanța de contencios cu acțiunea în anularea actelor administrative, având în vedere că, prin Decizia nr. 9/2015, a fost respinsă plângerea prealabilă, iar contestația nu a fost soluționată în termenul legal.

Instanța de fond a respins excepția de tardivitate a emiterii actului administrativ - Decizia nr. 9/2015, invocată de către UAT Municipiul Târgoviște, arătând faptul că, termenul de 30 de zile este un termen de recomandare, aceasta fiind singura motivare a instanței.

În opinia recurentei instanța de fond în mod nelegal a respins această excepție.

În speță, este evidentă și neîndoielnică încălcarea de către pârâtul M.D.R.A.P. a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond a omis să cerceteze excesul de putere și regimul discriminatoriu aplicat de către pârâtul M.D.R.A.P. în soluționarea contestației împotriva actului administrativ vătămător și să motiveze respingerea excepției de tardivitate, în considerarea dreptului reclamantei la judecarea cauzei în mod echitabil.

Instanța de recurs este datoare să constate faptul că, motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie, aspecte ignorate de către instanța de fond în Sentința nr. 87 din 5 aprilie 2016 cu privire la excepția de tardivitate invocată de către UAT Municipiul Târgoviște.

Pe fondul cauzei, recurenta menționează că actul administrativ Informare privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, înregistrat sub nr. x din 17 noiembrie 2014, este nefondat și neîntemeiat și demonstrează excesul de putere nejustificat, discreționar și exagerat al autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene în exercitarea atribuțiilor de identificare a unor nereguli.

Prin sentința pronunțată, instanța de fond admite în parte acțiunea, în sensul că anulează Decizia nr. 9/2015, constatând în mod corect faptul că nu există autoritate de lucru judecat, precum și faptul că, intimata pârâtă, nu a analizat pe fond contestația formulată de către subscrisa.

Cu toate acestea, instanța a dispus respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și în mod eronat a dispus respingerea în rest a acțiunii formulate, deși prin anularea Deciziei nr. 9/2015 este evident faptul că, intimata-pârâtă este obligată să analizeze efectiv actul administrativ Informare privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, înregistrat sub nr. x din 17 noiembrie 2014, act la baza căruia stau Notele nr. x din 14 octombrie 2014 și nr. x din 22 octombrie 2014, precum și Informarea cu nr. x din 5 mai 2014, menținută de către intimata-pârâtă.

II. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin recursul formulat, arată că prin sentința recurată s-a apreciat că nu se poate reține principiul autorității lucrului judecat.

Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a reținut faptul că, asupra legalității Deciziei nr. 221 din 11 iulie 2014, s-a pronunțat instanța de judecată.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 39 din 17 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x din 2014, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acțiunea principală formulată de UAT Târgoviște, a anulat în parte Decizia nr. 221 din 11 iunie 2014 pentru capetele de cerere din contestație 2.3 și 3 precum și nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 pentru punctul 21.3 privind respectarea propunerii tehnice și existența prejudiciului și a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în tot a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și a notei nr. x din 2014.

Prin urmare, Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru care s-a respins contestația formulată în prezenta cauză, pe principiul autorității de lucru judecat s-a anulat în parte, fiind în discuție o altă notă de neconformitate, respectiv nr. x din 28 aprilie 2014.

Recurentul consideră că actul administrativ a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune (Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014), derivă din aplicarea celor două note de neconformitate mai sus menționate.

Mai exact, notele de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 și nr. y din 14 octombrie 2014 au fost emise cu ocazia verificării respectării procedurii de achiziție cu ocazia atribuirii de către reclamantă a contractelor nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC D. SRL și nr. 18535 din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA și SC C. SA.

Cu această ocazie s-a constatat că a fost nerespectată legislația privind achizițiile publice și s-a aplicat câte o reducere procentuală la valoarea contractelor mai sus menționate.

Aceste reduceri procentuale au fost stabilite prin notele de neconformitate mai sus menționate. Notele de neconformitate reprezintă documente interne ale instituției prin intermediul cărora se stabilesc aceste reduceri procentuale, iar măsurile stabilite prin aceste acte se aduc la cunoștința beneficiarului cu ocazia depunerii de către acesta a cererilor de rambursare prin care solicită decontarea cheltuielilor efectuate până la acel moment.

Prin cererea de rambursare nr. x, ce face obiectul prezentului dosar, intimata reclamantă UAT Târgoviște a solicitat decontarea facturii nr. x din 15 octombrie 2014 emisă de SC D. SRL în baza contractului nr. x din 14 februarie 2011 și a facturii nr. x din 15 octombrie 2014 emisă de Asocierea SC B. SA și SC C. SA în baza contractului nr. x din 30 iulie 2013.

Analizând cererea de rambursare nr. x s-a constatat că se impune decontarea acestor facturi ținând cont de reducerile procentuale aplicate prin notele de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 și nr. 23168/1-1 octombrie 2014 a căror anulare o solicită reclamanta intimată prin prezenta acțiune.

Cu privire la legalitatea notelor de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 și nr. y din 14 octombrie 2014, reclamanta-intimată a mai sesizat instanțele de judecată, întrucât, anterior cererii de rambursare nr. x ce face obiectul prezentului dosar, aceasta a mai formulat alte cereri de rambursare ce s-au soldat cu emiterea de informări prin care s-au aplicat reduceri procentuale reținute prin aceste note de neconformitate. Mai exact, reclamanta-intimată a atacat în justiție de fiecare dată informările privind situația cheltuielilor aprobate în fiecare cerere de rambursare depusă până în prezent, invocând notele de neconformitate mai sus menționate deși, pentru bunul mers al acestor dosare ar fi trebuit să sesizeze instanța de judecată o singură data cu acțiune privind anularea notelor de neconformitate urmând ca, în situația anulării acestora să se anuleze automat și toate celelalte acte emise în baza lor.

Argumentul instanței de fond ca nu se poate invoca principiul autorității lucrului judecat întrucât în cauză s-a pronunțat Sentința civilă nr. 39 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, este neîntemeiat.

Astfel, invocarea principiului autorității de lucru judecat de către comisia de soluționare a contestației se sprijină pe argumentul că această comisie și-a mai exprimat o dată punctul de vedere cu privire la aceeași speță, iar nu pentru că în cauza ar fi existat o sentința judecătorească ce a dezlegat acea problemă de fapt și de drept.

În cazul contestațiilor formulate împotriva aceluiași titlu de creanță, de același beneficiar și prin care se invocă motive de fapt și de drept similare/identice cu cele invocate într-o contestație anterioară, instituția emitentă a unui act administrativ contestat nu mai poate reveni, revoca sau anula actul administrativ soluționat definitiv din punct de vedere al căilor administrative de atac și care a intrat în circuitul civil.

În acest sens, în condițiile existenței triplei identități (obiect, părți și cauză), respectiv a existenței unei a doua contestații care are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, recurenta consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru apariția autorității de lucru judecat, sens în care, în procesul de soluționare a contestației administrative formulată împotriva unui act administrativ emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, instituția emitentă nu are obligativitatea reluării aspectelor de fapt și de drept expuse prin decizia de soluționare a primei contestații.

Ambele recurente au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului părții adverse.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile este nefondate pentru considerentele în continuare arătate.

Cu toate că în cauză sunt formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza împreună și va răspunde prin considerente comune.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de MDRAP - DGPE, referitor la Contractul de finanțare nr. x din 22 august 2011, Cod SMIS 7888, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013 pentru proiectul "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița", conform O.U.G. nr. 66/2011 art. 6 și art. 9 pârâta învederează că are obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate de plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011". Astfel, pentru că SC D. SRL (fosta SC A. SRL) a aplicat o reducere procentuală 25% la valoarea Contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu aceasta în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3, iar SC B. SA o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asociere SC B. SA și SC C., în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3.

Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Târgoviște a formulat contestație împotriva actului de mai sus, iar prin Decizia nr. 9 din 10 aprilie 2015 a MDRAP s-a respins contestația pe principiul autorității de lucru judecat.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că prin Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de DGPE, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a menținut măsura aplicării reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de achiziție publică de servicii de asistență tehnică nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC D. SRL (fosta SC A. SRL), "conform Informare CR 3".

Prin Informarea nr. x din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE s-a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea Contractului x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC A. SRL (devenit SC D. SRL), reducere procentuală propusă prin Nota de neconformitate nr. x din 22 aprilie 2014.

S-a mai reținut, totodată că urmare a soluționării contestației formulată de UAT Municipiul Târgoviște, prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP (denumit în continuare SSCNFE) a dispus desființarea Notei de neconformitate nr. x din 22 aprilie 2014 emisă de DGFE și refacerea acesteia, respectiv desființarea în parte a Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală și refacerea acesteia în concordanță cu noul act administrativ de verificare.

Astfel, s-a reținut că punerea în executare a Deciziei 221 din 11 iulie 2014 a SSCNFE s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x din 14 octombrie 2014, comunicată beneficiarului prin adresa nr. x din 24 octombrie 2014 și având în vedere că autoritatea a procedat exclusiv la refacerea actului administrativ intern Nota de neconformitate și nu a actului administrativ producător de efecte juridice - Informare nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, s-a decis menținerea Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Întrucât MDRAP prin Decizia 221 din 11 iulie 2014 și Decizia nr. 229 din 14 iulie 2014 și-a exprimat punctul de vedere cu privire la măsurile dispuse, acesta a precizat că nu mai poate reveni, revoca sau anula un act administrativ soluționat definitiv din punct de vedere al căilor administrative de atac și care a intrat în circuitul civil.

La pct. 2 din actul administrativ Informare situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x s-a reținut că prin Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către DGPE, s-a reținut că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a menținut măsura aplicării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziție publică de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA și SC C. SA, "conform informare CR 3".

Prin Informarea nr. x din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului 18.535 din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA și SC C. SA, reducere procentuală propusă prin Nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014.

Prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP a dispus desființarea Notei de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 emisă de DGPE și refacerea acesteia, respectiv desființarea în parte a Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală și refacerea acesteia în concordanță cu noul act administrativ de verificare, iar punerea în executare a Deciziei 221 din 11 iulie 2014 a SSCNFE s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014, comunicată beneficiarului la data de 16 octombrie 2014, a precizat pârâtul.

Având în vedere că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a procedat exclusiv la refacerea actului administrativ intern Notă de neconformitate și nu a actului administrativ producător de efecte juridice - Informarea nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, a decis menținerea Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Instanța de control judiciar are în vedere faptul că prin Sentința nr. 39 din 17 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x din 2014, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a anulat în parte Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru capetele de cerere din contestație 2.3 și 3 precum și nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 pentru punctul 21.3 privind respectarea propunerii tehnice și existența prejudiciului, a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în tot a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și a notei x/2014, a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a actelor de asigurare făcute de pârât cu privire la aplicarea reducerii procentuale de 5% și a respins acțiunea conexă formulată de aceeași reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru care s-a respins contestația formulată în prezenta cauză, pe principiul autorității de lucru judecat, s-a anulat în parte, în cauză fiind în discuție o altă nota de neconformitate, respectiv nr. 23168 din 28 aprilie 2014.

Având în vedere că în Decizia nr. 9 din 10 aprilie 2015 s-a reținut că prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, autoritatea emitentă și-a spus punctul de vedere, iar aceasta a fost anulată în parte, în cauză nu se poate invoca existența principiului autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță nu este aplicabil principul autorității lucrului judecat. Acest principiu nu poate fi invocat decât atunci când instanța de judecată s-a pronunțat în condițiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ. și nu în alte cazuri, precum cel invocat de către recurentă.

Or, autoritatea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure.

Ceea ce poate proba prezumția de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanța a decis-o (factum probandum).

Așadar, prezumția de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut - și constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, care are la bază două reguli fundamentale: a) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) și b) o constatare (în sensul de soluție privind raporturile juridice deduse judecății) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).

După cum s-a arătat anterior, prezumția operează atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

De aceea, prezumția nu oprește judecata celei de a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare de care trebuie să se țină seama.

Or, în cauză, nu sunt îndeplinite aceste condiții astfel că, în pricina de față nu operează autoritatea lucrului judecat.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a motivat excepția tardivității Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere faptul ca termenul de 30 de zile prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 este unul de recomandare, lucru dovedit de faptul că legiuitorul nu a înțeles să stabilească și o sancțiune pentru încălcarea acestuia.

De asemenea, se invocă faptul că soluția de respingere a autorității de lucru judecat reținută de comisia de soluționare a contestației este corectă însă soluția de respingere în rest a acțiunii este pronunțată cu încălcarea legii.

Singurul argument de nelegalitate invocat în acest sens este faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată, neînțelegându-se la ce se referă aceasta atunci când respinge în rest acțiunea.

Înalta Curte constată că prin sentința recurată instanța menționează clar că "va respinge în rest acțiunea, respectiv capătul 2 privind anularea, în tot, a actelor de asigurare făcute de MDRAP cu privire la reținerea sumelor beneficiarului UAT Târgoviște prin aplicarea reducerilor procentuale din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 și a contractului nr. x din 30 iulie 2013, în temeiul actelor anulate/desființate și obligarea MDRAP la restituirea sumelor reținute prin aplicarea reducerilor procentuale, pe motiv că reclamanta nu a indicat și depus la dosar actele de asigurare, deși i s-a solicitat.".

Prin urmare, soluția instanței de fond este temeinică, întrucât, până nu se parcurge procedura prealabilă prin pronunțarea comisiei de soluționare a contestației și asupra fondului neregulilor, la acest moment actele de asigurare dispuse, respectiv reținerea sumelor beneficiarului UAT Târgoviște prin aplicarea reducerilor procentuale, sunt în ființă, iar instanța nu putea dispune asupra lor.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că deși se încearcă să se arate faptul că instanța a analizat în mod greșit situația de fapt, aceasta a constatat în mod corect faptul că, începând cu anul 2014, asupra aceluiași contract de finanțare, intimata a emis mai multe informări, mai multe note de neconformitate și decizii de soluționare a contestațiilor, aplicând în final o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011, precum și o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgoviște și de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 87 din 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

GGC - LM