Decizia nr. 2111/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea parțială a Notei nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor, emisă de APIA, prin care a fost compensată suma de 630.708,80 RON, parte din creanța bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călărași, cu suma de 630.708.80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON ce urma a fi plătită prin Decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomița, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 3.372 din 16 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C A. SRL ca nefondată. III Recursul formulat de reclamanta SC A. SRL

Împotriva Sentinței civile nr. 3.372 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea în fond a litigiului și admiterea cererii de chemare în judecată, urmând ca prin hotărârea ce o veți pronunța să se anuleze parțial Nota nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor emisă de APIA, prin care s-a compensat suma de 630.708,80 RON, parte din creanța bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călărași, cu suma de 630.708,80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON ce urma a fi plătită prin Decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomița, să fie obligată APIA la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal.

În motivarea recursului, a arătat că dezlegarea ce urmează să se pronunțe în prezenta cauză are în vedere nu doar caracterul punctual pentru prezenta speță, ci și aplicarea corelată a dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2009, a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale C. proc. fisc. (în prezenta cauză Codul aprobat prin O.G. nr. 92/2003), în raport cu prevederile art. 5B din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, dezlegare de natură a clarifica și practica curentă a APIA în raport cu normele legale precitate.

O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora conține dispoziții referitoare la modul de constatare și sancționare a neregulilor, conținutul material al neregulilor fiind stabilit prin reglementările comunitare și naționale pe baza cărora sunt alocate fondurile europene și fondurile naționale. O.U.G. nr. 66/2011 se aplică pentru toate fondurile europene, inclusiv pentru FEGA și FEADR gestionate de APIA și conține prevederi speciale referitoare, printre altele, la constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli (Cap. III) și la modalități de stingere a creanțelor rezultate din nereguli (Cap. IV) și are caracter de lege specială în raport cu O.U.G. nr. 74/2009 în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, modalitățile de stingere a creanțelor rezultate din nereguli și contestarea titlurilor de creanță emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli.

Potrivit C. proc. fisc. (varianta 2003), ANAF, prin organele fiscale teritoriale, realizează executarea silită pentru creanțele al căror titular este, creanțe prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 92/2003. ANAF, prin organele sale fiscale teritoriale, poate realiza executarea silită în conformitate cu procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 și pentru alte creanțe deținute de alte autorități publice (cum este cazul autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene) doar dacă devine titular al creanței, cesionarea prin transmiterea titlurilor de creanță nefiind de natură să schimbe natura juridică a creanței preluate.

Recurgerea de către APIA la aplicarea prevederilor art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, la varianta de recuperare a creanței prin transmiterea titlurilor executorii împreună cu dovada comunicării acestora organelor fiscale competente pentru efectuarea procedurii de executare silită în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, are ca efect încetarea aplicării prevederilor art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 pentru titlurile de creanță transmise.

Art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 produce efecte și obligații pentru APIA doar pentru perioada în care APIA este titulară a creanței, caz în care poate efectua compensarea legală, transmiterea către organele teritoriale ale ANAF a titlurilor de creanță în vederea executării silite conform O.G. nr. 92/2003 având ca efect încetarea calității de titular al creanței. Prin transmiterea spre executare de APIA către ANAF a titlurilor de creanță spre executare silită, APIA, pentru plățile viitoare ce urmează a fi efectuate către debitor, are calitatea de terț în raporturile cu ANAF, care poate dispune poprirea sumelor sau compensarea conform O.G. nr. 92/2003.

Este nelegală dezlegarea instanței de fond pe care se întemeiază hotărârea pronunțată, dezlegare potrivit căreia la momentul solicitării de către reclamantă a plăților în avans era îndeplinită condiția reciprocității calității de creditor și debitor de către ambele părți în cauză, nota de compensare fiind astfel legal întocmită.

Judecătorul fondului, soluționând cauza, a aplicat prevederile art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 fără a ține seama de situația de fapt concretă. În opinia judecătorului fondului, pentru creanța datorată fondurilor FEGA pot exista în același timp doi titulari ai aceluiași titlu, care să urmărească realizarea lui, în speță APIA, în calitate de autoritate cu competență în gestionarea fondurilor FEGA și emitentă a titlului de creanță, și AJFP Ialomița, organ al ANAF, căreia i-a fost transmis spre executare silită în procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 titlul de creanță.

Judecătorul fondului, la pronunțarea hotărârii, în mod greșit a făcut aplicarea legii generale, reprezentată de O.U.G. nr. 74/2009, în detrimentul legii speciale, reprezentată de O.U.G. nr. 66/2011, cu ignorarea prevederilor C. proc. fisc. (varianta 2003), în cazul în speță responsabilitatea recuperării creanței fiind transmisă de la APIA la ANAF. Nu în ultimul rând, dacă soluția instanței de fond ar rămâne valabilă, reclamanta s-ar afla în situația de a plăti aceeași sumă de 2 ori, odată prin eșalonarea la plată dispusă de AJFP Ialomița, și a doua oară prin compensarea debitelor de către APIA. IV Apărările intimatei pârâte

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că, în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15.10.2012 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19.4.2013, a fost emisă Nota de compensare nr. x din 17.10.2014, prin care au fost deduse creanțe principale în cuantum total de 1566148,59 RON. Valoarea compensată în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15.10.2012 a fost de 630708,80 RON, iar valoarea compensată în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19.4.2013 a fost de 935439,79 RON.

A invocat dispozițiile art. 332 din O.U.G. nr. 74/17.06.2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană și a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare și gestionare a datelor necesare desfășurării politicii comune în domeniul pescuitului și a programului de control, inspecție și supraveghere în domeniul pescuitului și pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările și completările ulterioare, art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a debitelor și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat, aprobate prin OMADR nr. 66/2011, art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006. V Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta S.C A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, anularea parțială a Notei nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor emisă de pârâtă, prin care a fost compensată suma de 630.708,80 RON, parte din creanța bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON, stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călărași, cu suma de 630.708.80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON, ce urma a fi plătită prin decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomița, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal.

Prin Nota nr. x din 17.10.2014 privind compensarea debitelor, înregistrată la APIA CJ Călărași sub nr. x/21.10.2014, pârâta a dispus compensarea obligațiilor de plată scadente și neachitate de către reclamantă stabilite prin procesul-verbal de constatare a debitului nr. x/19.04.2013, întocmit de către CL x - APIA Centrul Județean Călărași, și procesul-verbal nr. x din 15.10.2012, întocmit de către CL x - APIA Centrul Județean Călărași, cu sumele de plată cuprinse în decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de către APIA Centrul Județean Ialomița, creanțe bugetare în valoare totală de 1.566.148,59 RON, din care 630.708,80 RON conform procesului-verbal nr. x din 15.10.2012 și 935.439,79 RON conform procesului-verbal nr. x din 19.04.2013.

Obiectul litigiului de față vizează suma de 630.708.80 RON, stabilită prin procesul-verbal de constatare a debitului nr. x din 15.10.2012.

Procesele-verbale de constatare nr. x din 15.10.2012 și nr. y din 19.04.2014 au fost contestate de reclamantă în instanță, prin Sentința civilă nr. 2.791 din 25.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București fiind respinsă acțiunea în anulare, sentință menținută prin Decizia nr. 1.380 din 25.03.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a solicitării cu nr. x din 16.10.2014 privind plățile în avans, adresată de reclamantă pârâtei, a fost emisă decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 de acordare a plăților în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2014, fiind stabilită ca sumă de plată în avans față de societatea reclamantă, în cadrul schemelor de plată, suma de 1.566.148,59 RON.

Reclamanta a formulat plângeri prealabile prin care a solicitat revocarea Notei de compensare a debitelor nr. x din 17.10.2014, invocând existența deciziei de eșalonare la plată nr. x din 14.10.2014, înregistrate la nr. x din 27.10.2014 și respectiv nr. x din 28.10.2014. APIA a răspuns plângerilor prealabile prin adresa nr. x din 05.11.2014, a comunicat că nu poate proceda la anularea notei în discuție, având în vedere art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 și a art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011.

Instanța de fond a reținut că reclamantă a avut și are calitatea de beneficiar al sumelor provenite din aceste programe și, în această calitate, este atât debitor pentru sumele datorate, potrivit procesului-verbal nr. x din 15.10.2012, cât și creditor pentru sumele de plată în avans stabilite în baza schemei de sprijin pe suprafață, pentru anul 2014, iar autoritatea publică pârâtă are concomitent atât calitatea de creditor pentru obligațiile de plată scadente și neachitate de reclamantă potrivit proceselor-verbale menționate, dar și calitatea de debitor pentru sumele de plată provenite din schema de sprijin pe 2014.

De asemenea, a reținut că agenția de plăți responsabilă cu recuperarea creanței era obligată să emită Nota prin care să compenseze sumele datorate de societatea reclamantă potrivit procesului-verbal nr. x din 15.10.2012 din plățile viitoare ce urmau a fi efectuate de agenție către aceasta, precum și faptul că, la momentul solicitării de către societatea reclamantă a plăților în avans, debitul pe care APIA "avea față de aceasta nu fusese recuperat, astfel încât condiția reciprocității calității de debitor și creditor era deținută concomitent de ambele părții din cauza de față, prevederile art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 fiind pe deplin aplicabile.

Față de situația de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009, art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, raportat la dispozițiile art. 38 și 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și O.G. nr. 92/2003.

Potrivit art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană și a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare și gestionare a datelor necesare desfășurării politicii comune în domeniul pescuitului și a programului de control, inspecție și supraveghere în domeniul pescuitului și pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct și măsurilor finanțate prin FEGA și FEADR, se compensează cu creanțele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agențiile de plată, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor. (2) Compensarea prevăzută la alin. (1) se face de către APIA, din oficiu, numai pentru obligațiile rezultate din angajamentele legale încheiate de către aceasta direct cu beneficiarii-debitori, ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce.

Prevederile art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 prevăd că "Fără a aduce atingere niciunei măsuri executorii prevăzute de legislația națională, statele membre rețin orice sumă încă datorată de către un beneficiar, care a fost stabilită în conformitate cu legislația națională, din orice plată viitoare care urmează să fie efectuată de către agenția de plăți responsabilă cu recuperarea creanței de la respectivul beneficiar.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a debitelor și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat, aprobate prin OMADR nr. 66/2011, " Compensarea se face din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăți aferente sprijinului financiar acordat, numai pentru creanțele reciproce, constatate de către APIA față de beneficiarii sprijinului financiar, rezultate în mod direct din derularea formelor de sprijin pentru implementarea cărora este responsabilă, după adaptarea sistemului informatic al acesteia, dar nu mai târziu de 1 iulie 2011.

Potrivit acestor dispoziții, debitele datorate de beneficiar, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct și măsurilor finanțate prin FEGA și FEADR, se compensează cu creanțele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agențiile de plată, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor.

Normele care prevăd mecanismul de compensare, reglementată de O.U.G. nr. 74 din 17.06.2009 ca o operațiune care se efectuează din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăți aferente sprijinului financiar acordat, trebuie, însă, aplicate, ținând seama de situația de fapt concretă și ansamblul tuturor dispozițiilor legale care prevăd recuperarea creanțelor bugetare, în condițiile în care însăși pârâta a transmis titlurile executorii, pentru recuperarea debitelor, organelor fiscale competente de executare silită.

Dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora reglementează modalitățile de stingere a creanțelor bugetare rezultate din nereguli și prevăd că "Stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: a) încasare; b) deducere din plățile/rambursările următoare; c) executarea garanțiilor bancare depuse de debitor în aplicarea prevederilor contractului/acordului de finanțare în cadrul căruia a fost emis titlul de creanță; d) compensare, conform O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) executare silită, conform O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare; f) anulare; g) prescripție; h) alte modalități prevăzute de lege.

Art. 40 reglementează situația în care creanțele rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plățile/rambursările următoare, executarea garanțiilor bancare depuse de debitor, și prevăd că, în această situație, autoritățile transmit titlurile executorii prevăzute, împreună cu dovada comunicării acestora, organelor fiscale competente care efectuează procedura de executare silită, precum și procedura de compensare, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, conform art. 40, (1) În cazul în care creanțele bugetare rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plăți/rambursări următoare și/sau executarea garanțiilor bancare, prevăzute la art. 38 lit. a) - c), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene transmit titlurile executorii prevăzute la art. 43, împreună cu dovada comunicării acestora, organelor fiscale competente, care: a) duc la îndeplinire măsurile asigurătorii prevăzute la cap. VI din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene dispun aceste măsuri; și b) efectuează procedura de executare silită, precum și procedura de compensare pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit din fondurile europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Raportat la aceste dispoziții legale, nu erau îndeplinite condițiile necesare pentru efectuarea compensării de către APIA, în ceea ce privește suma de 630.708,80 RON, prin deducerea, din plățile în avans aprobate prin Decizia nr. x din 17.10.2014, a debitelor datorate de beneficiar în temeiul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012, întrucât, anterior emiterii Deciziei nr. x din 17.10.2014 de acordare a plăților în avans, APIA a comunicat organelor fiscale competente, spre executare, în vederea recuperării debitului, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012, iar în procedura de executare, ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a emis decizia de eșalonare la plată nr. x din 14.10.2014.

Decizia de eșalonare la plată nr. x din 14.10.2014, emisă în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată și a Ordinului nr. 1.853/2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, act administrativ care nu a fost revocat/anulat, a produs efectele juridice specifice, inclusiv dreptul reclamantei la plata eșalonată a creanței bugetare rezultată din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 15.10.2012.

Pe cale de consecință, în condițiile în care APIA, în temeiul dispozițiilor art. 40 din O.U.G. nr. 66/2011, a transmis titlul executoriu spre executare silită, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , republicată, cu modificările și completările ulterioare, organului fiscal competent, care a emis în favoarea debitorului decizia de eșalonare la plată a obligației, în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, nu mai era îndeplinită condiția existenței unor creanțe reciproce, potrivit art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009, art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, APIA nu mai era responsabilă cu recuperarea creanței de la respectivul beneficiar, conform art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, astfel că nu mai avea competența de a realiza stingerea prin deducere a creanței bugetare, prin compensare, în baza acestor dispoziții.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate, fiind întemeiate motivele de nelegalitate, în parte, a Notei de compensare nr. x din 17.10.2014 emisă de pârâta APIA, în ceea ce privește compensarea sumei de 630.708,80 RON.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata acestei sume către reclamantă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, obligația pârâtei la plata acestei sume către reclamantă fiind stabilită prin decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 emisă de pârâtă. VI Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și în rejudecare va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va anula în parte Nota nr. x din 17.10.2014, emisă de pârâta APIA, în ceea ce privește compensarea sumei de 630.708,80 RON, urmând a respinge în rest acțiunea.