ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de formulată, reclamanta A. SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25.05.2015 și, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal menționat, până la soluționarea definitivă a cererii în anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2.839 din 3 noiembrie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtă, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și a dispus, din oficiu, restituirea cauțiunii în cuantum de 6.505,34 RON consemnată prin recipisa nr. x din 21.10.2015 emisă de B. - Sucursala Giurgiu.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC A. SRL a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1.975/2006 potrivit cărora "nu se efectuează nici o plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin".

Pentru interpretarea noțiunii de "condiții artificiale", instanța de fond a invocat practica Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12 Slanceva pronunțată în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, normă cu conținut similar prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei nr. 1.975/2006.

Instanța de fond a mai reținut că prin implementarea proiectului nu s-au realizat obiectivele generale ale Măsurii 312, obiectivele specifice și cele operaționale constând în diversificarea economiei rurale, încurajarea inițiativelor de afaceri promovate de tineri, creșterea economică.

De asemenea instanța de fond a reținut că probatoriul administrat a relevat caracterul just al tezei pârâtei în sensul identificării unui grup de persoane care acționează împreună și care își gestionează afacerile în comun să obțină finanțare nerambursabilă pentru mai multe proiecte desfășurate în același timp. S-a reținut că acțiunea intenționată coordonată a persoanelor implicate împiedică realizarea obiectivului de sprijinire a unui număr cât mai mare de întreprinderi, iar finalitatea schemei de ajutor nu a fost atinsă.

Având în vedere faptul că instanța de fond, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1.698/2005 a luat în considerare practica Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C434/12 Slanceva privind interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 recurenta consideră că prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 au fost aplicate greșit pentru următoarele motive:

- Elementul obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR) să nu poată fi atinsă, nu este îndeplinit;

- Elementul subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, nu este îndeplinit.

Recurenta apreciază că a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că obiectivele Măsurii 312 au fost îndeplinite și a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor, respectiv că a menținut în funcțiune investiția realizată, prestează către terți servicii de mecanizare în agricultură, a creat locuri de muncă, nu a modificat proiectul, utilajele achiziționate sunt folosite conform scopului declarat în cererea de finanțare și obține profit propriu.

Nu există nici o condiție impusă prin contractul de finanțare, prin proiect sau prin legislația europeană ori națională care să interzică angajarea unei persoane la două sau mai multe societăți. Dreptul la muncă este un drept garantat iar limitarea exercitării acestui drept, dacă ar fi existat, ar fi trebuit stabilită prin lege, potrivit prevederilor constituționale.

Societatea nu a fost creată pentru obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor. Urmare a creării acestei societăți și a derulării contractului de finanțare activitatea non agricolă în zona rurală s-a diversificat deoarece au fost prestate servicii non agricole cu utilajele achiziționate, s-a evidențiat o creștere economică deoarece s-a obținut profit din activitatea prestată, s-a dezvoltat economia rurală și a crescut numărul locurilor de muncă. Fondurile nerambursabile primite ca urmare a încheierii contractului de finanțare nu au fost folosite în alt scop decât în cel stabilit prin contract.

Nu se poate reține susținerea instanței de fond că relațiile s-au desfășurat între societăți comerciale controlate în esență de persoane cu aceleași interese deoarece interesul asociatului unic a fost evident de a obține profit propriu și nu de a crea un avantaj nejustificat unei societăți unde deține numai 10% din părțile sociale.

Recurenta mai susține că regula de minimis nu a fost încălcată deoarece nu a obținut fonduri nerambursabile mai mari de 200.000 euro, nu are nici o legătura cu SC A. SRL, iar faptul că aceasta prestează servicii către SC C. SRL nu poate justifica asimilarea fondurilor obținute de aceasta cu cele obținute de ea.

Referitor la respingerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/20004 recurenta consideră că instanța de fond a încălcat prevederile acestei prevederi legale deoarece motivele de fapt și de drept arătate în cererea de chemare în judecată îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t), fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului dedus judecății. În ceea ce privește prevenirea pagubei iminente recurenta menționează că la această dată conturile sunt poprite, iar desfășurarea activității în aceste condiții este deosebit de dificilă.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă precum și a efectelor autorității de lucru judecat, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul pricinii îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25.05.2015 și, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal menționat, până la soluționarea definitivă a cererii în anularea acestuia.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, elemente care sunt prezentate în titlul de creanță contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligația Autorității să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, rezultând astfel că este necesară identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari și alte entități juridice implicate care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale și procedurale în vederea obținerii finanțării nerambursabile precum și prezentarea avantajului necuvenit, care contravine obiectivelor măsurii accesate, obținut de beneficiar.

Prin procesul-verbal nr. x din 25.05.2015 s-a reținut următoarele:

- sediul social pentru SC A. SRL și SC A. SRL este identic, respectiv: Sat *Hodivoaia, Comuna Putineiu, tarla x, parcela x, birou C, respectiv birou B, Județ Giurgiu;

- locul de realizare al investițiilor este identic pentru SC A. SRL și SC A. SRL, respectiv: Sat *Hodivoaia, Comuna Putineiu, tarla x, parcela x, Județ Giurgiu;

- contractele de comodat încheiate pentru cele două firme sunt încheiate cu același comodant, respectiv: SC C. SRL reprezentată prin administrator/asociat de D.;

- domnul E. - administrator și unic acționar al SC A. SRL, este fiul lui D. - administrator și acționar majoritar (60%) al SC C. SRL;

- 9 din cei 10 angajați activi ai SC A. SRL sunt angajați și ai SC C. SRL;

- 7 din cei 10 angajați activi ai SC A. SRL sunt angajați și ai SC C. SRL;

- 2 persoane sunt angajate în același timp la SC A. SRL, SC A. SRL și SC C. SRL.

În urma finanțării primite, un beneficiar este obligat să atingă prin proiectul implementat toate obiectivele impuse de măsură, îndeplinirea acestora nefiind facultativă sau selectivă.

Măsura 312 se încadrează în Axa III - "calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale" și are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale iar ca obiective specifice crearea și menținerea locurilor de munca în spațiul rural, creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricole, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Astfel a rezultat că societatea nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci o societate care are scopul clar de a obține în mod artificial sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășurat într-o proporție covârșitoare (94%) între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori din același grup, fiind astfel distrusă din fașă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum activitate, de un singur grup, iar locurile de muncă create nu reprezintă un plus în condițiile în care 9 din cei 10 angajați activi ai SC A. SRL sunt angajați și ai SC C. SRL și alte 2 persoane sunt angajate în același timp la SC A. SRL, SC A. SRL și SC C. SRL.

De altfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că "probatoriul administrat în cauză a relevat caracterul just al tezei pârâtei în sensul identificării unui grup de persoane care acționează împreună și care își gestionează afacerile în comun să obțină finanțare nerambursabilă pentru mai multe proiecte desfășurate în același timp. Acțiunea coordonată a persoanelor implicate împiedică realizarea obiectivului de sprijinire a unui număr cât mai mare de întreprinderi."

De asemenea, relevant în prezenta cauză, în ceea ce privește legătura dintre societăți și modalitatea în care societățile pot fi considerate legate, este o altă interpretare obligatorie a GUE, respectiv Cauza C-110/13. hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben.

Cererea de decizie preliminară privea interpretarea art. 3 alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2.003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, prin prisma următoarei recomandări "Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru *IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se țină seama de asemenea, dacă este cazul, de relațiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice . . . . . . . . . ."

Instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă art. 3 alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile trebuie interpretat în sensul că:

- numai întreprinderile care au, prin intermediul uneia sau mai multor persoane fizice care acționează în mod concertat, oricare dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3), primul paragraf din această anexă trebuie considerate "afiliate" în sensul acestui articol sau dacă existența acestei legături poate rezulta și dintr-o analiză economică de ansamblu cu ocazia căreia s-ar verifica în special intenția acestor persoane de a eluda definiția IMM-ului.

De asemenea, instanța a mai solicitat să se stabilească condițiile în care se consideră că persoanele fizice acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile și în special dacă între acestea trebuie sa existe relații contractuale.

Față de aceste întrebări preliminare Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că art. 3 alin. (3) al patrulea parag. din anexa la Recomandarea 2.003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul parag. din această anexă, și de asemenea că se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Astfel, în urma acestei hotărâri pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată:

- prin prisma prevederilor art. 3 alin. (3), parag. 1;

- prin prisma unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul parag.;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar și în condițiile în care nu există relații contractuale între aceste persoane și nici o constatare a intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii.

În cauza de față modalitatea în care asociații entităților juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectului, dovedesc pe deplin existența "grupului" economic.

În ceea ce privește afirmația recurentei asupra culpei autorității, Înalta Curte apreciază că dacă am aduce în discuție prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, articol care precizează că "Obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", pentru a se putea discuta aplicabilitatea acestui text de lege este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv eroarea autorității și nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil.

Or, în situația în care este dovedită clar intenția beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condițiilor de obținere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuție "eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil" ci doar nedepistarea neregulii de către Autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2.839 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - ED