ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1728/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de colaborator al securității în ceea ce o privește pe pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 1957 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A. și a constatat calitatea pârâtei de colaborator al securității .

Împotriva Sentinței nr. 1957 din 7 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, pârâta A. formulat recurs, criticând soluția instanței de fond.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare și respingerea acțiunii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 al 1 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut o greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 35 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CNSAS.

În opinia recurentei, în discuție este modul în care Colegiul CNSAS a luat Hotărârea din 17.12.2015 prin procesul-verbal Nr. 71 pentru "trimiterea dosarului la instanța".

Art. 35 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CNSAS privește procedurile pe care trebuie sa le îndeplinească factorii de răspundere competenți să " întocmească dosarul " și mai ales să fundamenteze Hotărârea Colegiului CNSAS.

Recurenta a arătat că reclamantul CNSAS nu a înștiințat-o de verificarea efectuată din oficiu și nici nu i-a solicitat în copie, cartea de identitate și carnetul de munca, sau un curriculum vitae amănunțit și actualizat.

De altfel, a arătat recurenta, din data de 22 iunie 2015 este pensionară pentru limita de vârstă în baza Deciziei nr. 169750 emisă de Casa de Pensii Călărași.

Sub acest aspect, recurenta solicită să se constate că la art. 3 lit. b)-h) din O.U.G. Nr. 24/2008 între persoanele cărora li se face, chiar din oficiu, verificarea calității de colaborator al Securității nu sunt nominalizate și persoanele pensionate, chiar daca anterior pensionarii au ocupat funcții de demnitate publica.

Recurenta a mai arătat faptul că acțiunea introductivă a fost formulată și înregistrată la instanță în lipsa aprobării notei de constatare arătată, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (5) lit. a) din Hotărârea Nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS.

Astfel din conținutul extrasului procesului-verbal Nr. 71/17.12.2015 al Ședinței Colegiului CNSAS nu rezulta că acest Colegiu ar fi aprobat sau ar fi infirmat Nota de Constatare.

În lipsa acestei dispoziții exprese, stabilită clar de legiuitor rezultă că, implicit procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, conform art. 174 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

În consecința conform art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., invocă nulitatea absoluta a procesului-verbal Nr. 71/17.12.2015 pentru nerespectarea cerințelor de fond ale art. 35 alin. (5) lit. a) din Hotărârea Nr. 2/2008.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Instanța de control judiciar constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-pârâtă reiterează sub o altă formă apărările prezentate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei constatând că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii precum și o corectă apreciere a probatorului administrat în cauză.

În speță, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurenta-pârâtă A. a fost verificată din oficiu, conform prevederilor art. 3 lit. f), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificarea recurentei-pârâte a fost determinată de împrejurarea că aceasta ocupa funcția de director executiv în cadrul Direcției de Sănătate Publică Călărași.

Din actele aflate la dosar, respectiv din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/16.09.2014, rezultă că doamna A., fiind medic stagiar la Spitalul Județean Călărași, a fost recrutată de Inspectoratul Județean de Securitate Călărași, pe linia serviciului de contraspionaj, în scopul încadrării informative a unor "medici care sunt în relații cu cetățeni străini"a semnat, indescifrabil, un Angajament, olograf, la data de 01.06.1983 și i s-a atribuit numele conspirativ "B.".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CNSAS, acestea nefiind incidente în speță, câtă vreme aceste dispoziții vizează verificările la cerere, iar pârâta-recurentă a fost verificată din oficiu.

În acest sens, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că în Regulament nu se prevede în mod expres o sancțiune pentru neinformarea persoanei în cauză și nesolicitarea de informații și nici nu se impune anularea, în speță a actului pentru acest motiv, întrucât stabilirea calității de colaborator al securității se face de către instanță, partea având posibilitatea să prezinte instanței punctul său de vedere, înainte de luarea unei decizii.

În cauză, recurenta-pârâtă nu contestă că a deținut calitatea care a generat demararea verificării, ci doar că la momentul trimiterii dosarului la instanță, nu mai deținea această calitate, fiind pensionată începând cu data de 22.06.2015, însă la acea dată, verificările erau deja demarate, dovada în acest sens fiind Nota de Constatare din 16.09.2014.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei referitoare la nulitatea procesului-verbal nr. x/17.12.2015 al Colegiului CNSAS motivat de faptul că din conținutul procesului-verbal nu rezultă că nota de constatare ar fi fost infirmată sau aprobată de către Colegiul CNSAS.

Astfel, potrivit extrasului nr. 896/22.12.2015 din procesul-verbal nr. x/17.12.2015(aflat la dosarul de fond), Colegiul CNSAS a aprobat cu majoritate de 9 voturi nota de constatare și a dispus Direcției Juridice sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, în legătură cu persoana doamnei A..

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Fără a mai evoca conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei rezultă că pârâtul-recurent a informat cu privire la anumite persoane și evenimente, în mod punctual.

Având în vedere aceste aspecte, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității și desfășurarea de către acesta a unor activități prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prima instanță interpretând și aplicând corect aceste prevederi legale.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat iar sentința este temeinică și legală.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1957 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - OB