ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. ca instanța să aprecieze cu privire la constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe acesta.

Prin sentința nr. 1718 din data de 16 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că sentința atacată este nelegală pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 6-7 din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că C.N.S.A.S. nu este ținut să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în sesizări, ci poate să efectueze verificări și cu privire la alte dosare aflate în arhiva C.N.S.A.S. sau a altor instituții din care uită existența sau inexistența calității de lucrător al securității a persoanei cu privire la care s-a făcut sesizarea.

O.U.G. nr. 24/2008 reglementează două proceduri distincte pentru verificarea calității de lucrător al Securității:

- verificarea la cererea persoanei îndreptățite ("subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate"), care vizează "ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei solicitante (art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008);

- simpla sa înștiințare ca sef al structurilor de contrainformații militare prin rapoarte venite din teritoriu pe cale ierarhica, de la subalternii ce se confruntau cu aspecte grave de încălcare a regulamentelor militare nu poate fi asimilata cu noțiunea de «instrumentare» a unor asemenea cazuri și nici cu încălcări de natura a leza viața intima/privata/personala a lui B..

Analizând nota de constatare, se retine ca cel vizat a fost numai pârâtul, care a fost de acord cu planul de masuri formulate și, rezultă cu claritate că persoana îndreptățită nu a solicitat verificare dosarelor celor ce l-au urmărit și supravegheat, adică colaboratorii C., D., E., ȘI

F., adică cei care au instrumentat sau contribuit cu informații la urmărirea sa informativa . In aceste condiții, este evident că Direcția Investigații din cadrul C.N.S.A.S. a procedat la verificarea numai a sa, in mod cu totul subiectiv, și părtinitor, in scop șicanator, de răzbunare sau pentru a fi persecutat în lipsa unei sesizări directe a persoanei, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (7), art. 1 alin. (6), art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pe fondul cauzei,s-a reținut în mod greșit că a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

In ceea ce privește dosarul G., instanța de fond a reținut că pârâtul a fost de acord prin contrasemnarea unui simplu plan de masuri ce i-a fost înaintat cu propunerea de avizare a continuării supravegherii sus- numitului, care a fost însușită de ofițerul superior, după ce a efectuat activități specifice urmăririi informative, pentru a stabili relațiile, preocupările, atitudinea periculoasa de fronda, supunere, și comunicările persoanei urmărite cu alți militari. Cu privire la acest aspect, instanța a apreciat în mod netemeinic că nu prezintă relevanță în cauză distincția dintre o propunere motivată prin rezultatul investigațiilor și decizia propriu-zisă de contrasemnare și avizare a raportului formulat de ofițerii subalterni și cei din comanda unității militare a M.F.A.

Totodată, instanța a apreciat că pentru a se reține încălcarea dreptului la viața privata și de libertate religioasa este suficient faptul că a fost desemnat cu contrasemnarea unui plan de masuri in acest dosar, iar în calitate de ofițer operativ a analizat și gestionat informațiile obținute ca urmare a rapoartelor primite in calitate de sef al structurii.

Cu toate acestea însă, instanța de fond nu a luat însă în considerare faptul că măsurile propuse erau menite a contracara și neutraliza amenințări la adresa siguranței naționale, titularul dosarului fiind supravegheat pentru atitudinea neconforma cu viața militară, cu disciplina și conduita celor ce se află temporar sub jurământ militar și sub drapel, viața militară cu privațiunile și sistemul de comanda ierarhica presupune norme diferite, și asumate de fiecare soldat, de obligații și renunțări, ce au ca scop creare unui corp de elita omogen supus ordinelor și egal pentru toți militarii.

In ceea ce privește dosarul soluționat instanța de fond a reținut că activitățile pe care pârâtul le-a desfășurat în mod efectiv, finalizate cu propunerea de avertizarea numitului B., au fost de natură să încalce dreptul la viață privată a persoanei în cauză.

După cum rezultă din înscrisurile de la dosar, persoana urmărită își neglija atribuțiile de instruire militară în detrimentul unor preocupări de natură mistico-religioasa, care nu poate fi tolerat nici în prezent. In condițiile în care măsura viza relațiile de disciplina militară în cadrul unei unități militare, nu se poate reține o încălcare a dreptului la viață privată a persoanei în cauză.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului și, în consecința, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) NPCP.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul-filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, constată că nu este incident motivul de casare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

În speță, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât A. fost verificat, la cererea adresată C.N.S.A.S. de către domnul B.,sub aspectul existenței calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Prima instanță, după analizarea material depus în probațiune de către CNSAS -note informative, rapoarte, - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) teza a I-a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității, în privința pârâtului.

Aceasta este și concluzia instanței de recurs.

Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Criticile privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt nefondate.

Potrivit prevederilor enunțate, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

Prima condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945-1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent colonel și funcția de șef Birou Contrainformații la U.M. 02574, din cadrul Direcției a IV-a (1971).

De asemenea, cea de-a doua condiție vizată de art. 2 alin. (1), respectiv persoana vizată să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză.

Activitatea desfășurată de recurentul-pârât, prin măsurile dispuse sau încuviințate au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată, în contextul în care din actele depuse de reclamant la dosar rezultă că măsurile întreprinse sau încuviințate de pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare și la acea dată (dreptul la viață privată și la libertate religioasă).

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanță, având în vedere soluția de principiu din 11 iunie 2012 a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție (potrivit căreia, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispozițiilor respective"), s-a raportat în soluționarea prezentei cauze la informațiile cuprinse în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.) având ca titular pe B., în legătură cu care a fost formulată cererea nr. x, prin care s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrători ai Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului respectiv.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că documentele redactate și semnate olograf în dosarul X (titular S.I.) atestă fără dubiu faptul că domnul A., în calitate de șef Birou Contrainformații la U.M. 02574, din cadrul Direcției a IV-a, a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă desfășurată de organele de Securitate asupra titularului dosarului membru activ al cultului religios "H.", semnalat că "fără a ține cont de regulile prescrise de regulamentele militare, desfășoară activitate mistico-religioasă în unitate, respectând dogmele sectei, prin neparticipare la procesul de instruire al subunității din care face parte'.

De asemenea, se reține că din nota de constatare depusă la dosar rezultă că măsura dirijării informatorilor, aprobată de It. col. A. în documentul prezentat mai sus, a fost pusă în aplicare, așa cum rezultă din notele informative ale sursei "D." și nota informativă a sursei "C.". Astfel a fost întocmit raportul cu propuneri de avertizare a soldatului B. din Centrul de Instrucție al trupelor chimice CÂMPULUNG MUSCEL, pentru activitate sectantă, din 30.10.1971, semnat dactilo și olograf de It. col. A., șef Birou, Contrainformatii, U.M. 02574 BUCUREȘTI:

"Organele noastre urmăresc prin dosar de urmărire informativă pe soldatul B., care a fost semnalat în mai multe rânduri de rețeaua informativă că face parte din secta religioasă H., ale cărei precepte le respectă cu regularitate, în sensul că nu consumă carne și grăsimi de animale, iar de vinerea seara și până sâmbăta seara nu execută nimic din programul unității. Deși s-au făcut încercări de către organele politice și de comandă pentru a-l determina să renunțe la dogmele sale, continuă și în prezent să desfășoare activitate pe linia sectei H., influențând în negativ starea de spirit din unitate. Activitatea sus numitului pe linia sectei religioase din care face parte se confirmă prin mai multe linii informative, precum și prin declarațiile obținute de la ofițerul I. și soldatul J. din aceeași unitate. Față de cele mai sus raportate, rog a se aproba avertizarea de către organele noastre a soldatului B.".

Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut a prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Contrar susținerilor recurentului, acesta nu a dovedit că persoanele urmărite ar fi fost pe punctul de a comite o infracțiune sau de a destabiliza ordinea publică, pentru a fi supuse intruziunii în viața sa privată.

Împrejurarea că activitatea desfășurată de pârât a respectat și s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare și ordinelor comandanților nu este de natură a înlătura aplicarea dispozițiilor legale ce definesc noțiunea de lucrător al Securității, care nu fac o astfel de distincție între cei care au respectat și cei care nu s-au conformat normelor care reglementau activitatea Securității.

Înalta Curte constată că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat iar sentința este temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1718 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.