ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3360/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 11 aprilie 2016, reclamanta Agenția Națională de Integritate a chemat în judecată pe pârâții A., Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, SC B. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea următoarelor contracte: a) Contract de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004 încheiat între Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, și furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului; prețul - 57.524,1 RON (575.241.040 ROL); durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2004; b) Contract de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005 încheiat între Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, și furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului; prețul - 155.522,88 RON (1.555.228.800 ROL); durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2005; c) Contract de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 încheiat între Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, și furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI de diagnostic pentru detectarea anticorpilor pentru pesta porcină clasică; prețul - 51.224,40 RON; durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2005; d) Actul adițional nr. x care prevede că "obiectul și prețul contractului se completează, după cum urmează: prețul contractului nr. x/02 septembrie 2005 se completează cu suma de 12.500 RON".

Prin Sentința nr. 2191 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A., și a respins în consecință cererea reclamantei Agenția Națională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menționat.

A respins ca nefondate excepțiile lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii, lipsei de obiect și tardivității acțiunii.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții societatea B. SRL, și Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală.

A constatat nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și a Actului adițional nr. x la acesta.

Împotriva Sentinței nr. 2191 din 23 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

RECURS

Împotriva Hotărârii civile nr. 2191/2016 din data de 23.06.2016 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, pe care o considerăm nelegală și netemeinică, pentru următoarele

MOTIVE prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciem că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material.

Luând în considerare motivele pe care le prezentăm în cele ce urmează, vă solicităm ca în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. să admiteți recursul declarat de noi, să casați hotărârea recurată și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, să respingeți acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate împotriva Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală ca neîntemeiată.

La soluționarea recursului nostru vă rugăm să țineți cont de următoarele:

I. Succintă prezentare a situației de fapt:

Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) a chemat în judecată Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (I.D.S.A.), acțiunea având ca obiect anularea Contractelor de achiziție publică de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005 și nr. x din 2 septembrie 2005, precum și a Actului adițional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, guvernate de vechea legislație a achizițiilor publice, respectiv O.U.G. nr. 60/2001, în contextul existentei unui conflict de interese la data semnării acestora.

În fapt, Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală (I.D.S.A) al cărui director executiv în perioada 2004 - 2005 era domnul A., a încheiat contractele menționate anterior, cu firma SC B. SRL, firmă în care fiul domniei sale avea calitatea de asociat și administrator.

Contractele respective au fost semnate din partea I.D.S.A de către domnul A., în calitate de reprezentat legal al instituției.

Prin Hotărârea civilă nr. 2191/2016, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A., respingând în consecință cererea reclamantei Agenția Națională de Integritate, formulată în contradictoriu cu pârâtul menționat.

Totodată, prin aceeași Hotărâre civilă, instanța care a judecat fondul cauzei, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu și cu pârâtul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală și de asemenea a constatat nulitatea Contractelor de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005 și Actul adițional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, respingând ca nefondate excepțiile invocate în întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 9 iunie 2016.

II. Motivele pentru care solicităm să admiteți recursul nostru și să casați Hotărârea civilă nr. 2191/2016 din data de 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, sunt următoarele:

1.1. Excepția lipsei de interes a Agenției Naționale de Integritate în cadrul acestei acțiuni.

Agenția Națională de Integritate, cea care a pus în mișcare acțiunea civilă, nu are un interes în sensul unui folos practic născut și actual în cauză. Așa cum am arătat și în întâmpinarea noastră, contractele, precum și actul adițional care fac obiectul prezentului dosar și pentru care A.N.I solicită constatarea nulității absolute au fost încheiate și semnate în perioada 2004 - 2005, deci nu se mai poate invoca, în anul 2016, un interes actual. în ceea ce privește Agenția Națională de Integritate, aceasta nu poate fi considerată parte vătămată și nu poate solicita eventuale despăgubiri în urma anulării contractelor.

Precizăm că, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual". Or, aceste condiții nu sunt întrunite și, în mod special, nu este îndeplinită cerința privind interesul actual.

1.2. Excepția lipsei de obiect a acțiunii având în vedere faptul că actele a căror anulare se solicită și-au încetat efectele juridice cu 12 ani, respectiv cu 11 ani în urmă.

Produsele achiziționate de către I.D.S.A. în baza Contractelor de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005 și a Actului adițional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, au fost produse consumabile, care au fost utilizate integral pe parcursul anilor 2004 și 2005.

1.3. Excepția prescripției dreptului de promovare a acțiunii-decăderea din termenul de promovare a acesteia.

I. D.S.A înțelege să invoce în continuare această excepție ținând cont de faptul că termenul general de prescripție în materie civilă este de 3 ani și ca urmare Agenția Națională de Integritate putea să solicite instanței constatarea nulității absolute a contractelor care fac obiectul prezentului dosar, doar în cadrul termenului general de prescripție.

Totodată, instanța care a judecat fondul cauzei nu a luat în considerare faptul că domnul A. a semnat contractele cu 12, respectiv 11 ani în urmă, iar în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Agenția Națională de Integritate avea dreptul să evalueze situația conflictului de interese doar pe durata în care acesta a exercitat funcția publică sau în decursul a 3 ani după încetarea acesteia.

De altfel, Agenția Națională de Integritate a arătat faptul că domnul A. a exercitat funcția de director al I.D.S.A în perioadele: 1 aprilie 2001 - 30 august 2006, 12 aprilie 2007 - 27 februarie 2009, iar ultimul mandat în funcția de director a fost în perioada 29 aprilie 2011 - 31 ianuarie 2016.

Or, luând în considerare data la care au fost încheiate contractele și raportând la data la care Agenția Națională de Integritate a introdus acțiune în instanță, vă rugăm să constatați că și acest termen a fost depășit.

Precizăm faptul că, atât Contractele de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005, cât și Actul adițional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005 au fost încheiate urmare derulării unui proceduri de achiziție publică, fiind parcurse în mod legal toate etapele, începând cu demararea procedurii și finalizând cu executarea în concret a obiectului contractelor de furnizare de produse.

Nu a existat în niciun moment o stare de fapt și de drept care să creeze vreo suspiciune cu privire la legalitatea contractelor încheiate.

Reiterăm faptul că, față de modalitatea de semnare a contractelor, s-a pronunțat o soluție în Dosarul nr. x/2013, I.D.S.A. nefiind parte în dosar.

Sintetizând susținerile de mai sus, vă rugăm să admiteți recursul declarat de I.D.S.A., să casați hotărârea atacată și pe cale de consecință, să respingeți acțiunea formulată de către Agenția Națională de Integritate, întrucât hotărârea este netemeinică - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., și nelegală - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

În drept, ne întemeiem cererea de recurs pe dispozițiile art. 484 - 502 C. proc. civ.

În dovedire, solicităm încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cadrul probei cu înscrisuri, la dosarul cauzei sunt depuse toate înscrisurile relevante, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Solicităm judecarea cauzei și în lipsa noastră, conform prevederilor art. 411, alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010- Noul C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinare prin care solicităm respingerea recursului formulat de recurentul- pârât Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, cu sediul în București, str. x și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016

În fapt, prin recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, recurentul solicită nefondat:

- admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate de către Agenția Națională de Integritate Recursul este neîntemeiat și, pe cale de consecință, vă rugăm să îl respingeți, pentru următoarele considerente:

Cu privire la critica recurentului privind excepția lipsei de interese

Cererea de chemare în judecată a avut drept temei legal dispozițiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora: (1) în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese. toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

(3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 "Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese."

Considerăm că, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că. analizând dispozițiilor art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010. legiuitorul a pus la dispoziția unei autorități publice terțe fată de contractul încheiat dreptul de a formula cerere în constatarea nulității acestuia, atunci când în legătură cu încheierea sa se identifică existența unei situații de conflict de interese.

Reglementarea unei astfel de acțiuni urmărește scopul apărării principiului legalității, prin invalidarea actelor administrative și a actelor juridice încheiate de autoritățile/instituțiile publice cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia conflictului de interese.

Astfel, temeinic s-a reținut este nepertinentă apărarea părților pârâte cu raportare la lipsa unui interes, a unui folos practic în urma cererii formulate de Agenția Națională de Integritate. întrucât pune în discuție însăși natura acțiunii civile reglementate prin dispozițiile art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010.

În acest sens legiuitorul a stabilit în mod clar faptul că în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută iar acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

Ori în prezenta speță suntem în situația existenței certe a unui conflict de interese administrativ, de vreme ce raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și Fiscal în Dosarul nr. x/2013

Drept pentru care, vă rugăm să luați act de netemeinicia criticilor recurentului și, pe cale de consecință, să dispuneți respingerea acestora.

Cu privire la critica recurentului privind excepția lipsei de obiect

Cererea de chemare în judecată a fost formulată ca urmare a faptului că, A. a exercitat/exercită funcția publică de conducere de director la Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală și nu a respectat prevederile legale privind conflictul de interese, întrucât în perioada exercitării funcției publice de conducere de director al Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, au fost încheiate în perioada 2004 - 2005, un număr de 3 (trei) contracte de furnizare de produse și un act adițional în valoare totală de 276.771,38 RON cu SC B. SRL unde fiul persoanei evaluate figurează ca asociat și administrator.

Considerăm că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut faptul că este nerelevant aspectul că actele juridice își produseseră efectele. întrucât contractele $i actul adițional menționate constituie o realitate juridică existentă, iar analiza solicitată de Agenția Națională de Integritate este una de verificare a legalității lor sub aspectul respectării condițiilor anterioare sau concomitente prevăzute de lege pentru încheierea lor valabilă.

Drept pentru care, vă rugăm să luați act de netemeinicia criticilor recurentului și, pe cale de consecință, să dispuneți respingerea acestora.

Cu privire la critica recurentului privind excepția prescripției dreptului de promovare a acțiunii

Așa cum am precizat mai sus, temeinic instanța de fond a reținut faptul că acțiunea formulată de instituția noastră își găsește izvorul legal în dispozițiile exprese ale art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010, care o prevăd în mod explicit.

În plus, normele juridice menționate prevăd sesizarea directă a instanței de judecată de către Agenția Națională de Integritate, fără a impune obligativitatea urmării anterior a vreunei proceduri prealabile.

În conținutul prevederilor cuprinse la art. 22 din Legea nr. 176/2010, este explicită cerința ca raportul de evaluare să fi rămas definitiv pentru ca o acțiune de anulare acte juridice să poată fi promovată.

Legea chiar stabilește pentru Agenția Națională de Integritate un termen de exercitare a dreptului la acțiune, termen care din interpretarea legii începe să curgă de la data la care expiră termenul În care raportul de evaluare ar fi putut fi contestat în justiție.

Articolul 23 din același act normativ se referă la "cazul unui conflict de interese", ceea ce presupune că situația respectivă este stabilită definitiv, nemaifiind posibile discuții cu privire la existenta ei.

Ori în prezenta speță suntem în situația existenței certe a unui conflict de interese administrativ, de vreme ce raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și Fiscal în Dosarul nr. x/2013

Temeinic instanța de fond a reținut că. din analiza dispozițiilor legate menționate, se constantă că termenul de 6 luni nu începe să curgă de la data emiterii sau comunicării raportului de evaluare, ci de la data definitivării acestuia, legiuitorul referindu-se la situația în care acel raport nu a fost contestat în termenul anume prevăzut de lege.

Aceeași dispoziție legală se aplică și în cazul în care persoana evaluată atacă raportul de evaluare în fața instanței de judecată în scopul anulării sale, căci actul administrativ menționat nu produce încă efecte juridice în sensul reținerii existenței conflictului de interese, el urmând a rămâne definitiv odată cu respingerea definitivă a acțiunii în contencios administrativ.

Astfel, de la acea dată urmează a curge termenul de 6 luni prevăzut de legiuitor, iar acțiunea instituției noastre a fost formulată în interiorul acestui termen.

Drept pentru care, vă rugăm să luați act de netemeinicia criticilor recurentului și, pe cale de consecință, să dispuneți respingerea acestora.

Prin urmare, prin recursul formulat, recurentul nu prezintă argumente legale pertinente prezentei cauze, astfel. în ciuda susținerilor recurentului, evidența stării de fapt a dictat soluția pronunțată de instanța de fond.

în concluzie, vă rugăm să respingeți recursul formulat de recurentul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016

În dovedirea susținerilor noastre, înțelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, anume cele depuse cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.

în conformitate cu dispozițiile art. 411 C. proc. civ., vă rugăm să dispuneți judecarea în lipsa delegatului unității noastre.

Aspecte de fapt și de drept relevante

Pârâtul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA), în calitate de achizitor, a încheiat cu pârâta societatea B. SRL, în calitate de furnizor, următoarele contracte:

a) Contract de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului, un preț de 57.524,1 RON (575.241.040 ROL), și o durată a termenului de valabilitate până la 31 decembrie 2004;

b) Contract de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului, un preț de 155.522,88 RON (1.555.228.800 ROL), o durată a termenului de valabilitate până 31 decembrie 2005;

c) Contract de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI de diagnostic pentru detectarea anticorpilor pentru pesta porcină clasică, un preț de 51.224,40 RON, o durată a termenului de valabilitate până la 31 decembrie 2005; pentru acest contract a fost încheiat și Actul adițional nr. x din 15 decembrie 2015, care prevede că "obiectul și prețul contractului se completează, după cum urmează: prețul Contractului nr. x din 2 septembrie 2005 se completează cu suma de 12.500 RON". .

Toate aceste contracte au fost semnate pentru pârâtul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) de pârâtul A., în calitate de director.

Prin Raportul de evaluare nr. x din 24 septembrie 2013 întocmit de reclamanta Agenția Națională de Integritate, s-a constatat că pârâtul «Nicolae Ștefan, director în cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, în perioada 2004 - 2005, prin semnarea unui număr de 3 contracte de furnizare produse și a unui act adițional cu firma fiului său, SC B. SRL în valoare totală de 276.771,38 RON.»; în motivare, între alte aspecte, Agenția Națională de Integritate a reținut Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2014, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și Actul adițional nr. x la acesta .

Acțiunea formulată de dl. A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentința civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal .

Curtea constată că, în considerentele Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015, instanța supremă a arătat următoarele: «În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a legii în timp, instanța de fond a reținut în mod corect că legea aplicabilă este Legea nr. 176/2010, deoarece starea de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul a fost constatată la data de 24 septembrie 2013, iar Legea nr. 176/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 2 septembrie 2010, dispozițiile sale fiind în vigoare la momentul analizării stării de conflict de interese și emiterii raportului de evaluare nr. x septembrie 2013. Astfel, nu se poate susține că a existat o aplicare retroactivă a prevederilor Legii nr. 176/2010 la emiterea raportului de evaluare contestat. (...) instanța de control judiciar constată că apărările în sensul că reclamantul nu a făcut parte din comisiile de achiziție nu au relevanță, condițiile existenței conflictului de interese fiind îndeplinite și în situația în care reclamantul a semnat contractele de achiziție publică cu societatea comercială deținută de fiul său. În acest sens, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligația de a se abține de la semnarea contractelor și a actului adițional și de a anunța pe cale ierarhică situația ivită, urmând ca un alt funcționar public să procedeze la semnarea contractelor respective.».

Curtea arată ab initio că starea de conflict de interese în care s-a aflat pârâtul A. cu ocazia semnării contractelor și a actului adițional litigioase constituie o realitate juridică definitivă, ca urmare a menținerii Raportului de evaluare nr. x/2013 al Agenției Naționale de Integritate prin cele două hotărâri judecătorești indicate în precedent.

Fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual, unul dintre principiile esențiale specifice regimului său juridic este acela al prezumției de legalitate, întemeiată pe prezumțiile autenticității și veridicității. Spre a putea înlătura un astfel de efect, din analiza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și, îndeosebi, a disp. art. 1 - art. 4, art. 7, art. 8, art. 18, Curtea observă că legiuitorul a pus la dispoziția părții interesate 2 instrumente procedurale, respectiv acțiunea în anulare act administrativ unilateral și excepția de nelegalitate. În consecință, atât acțiunea în anulare, cât și excepția de nelegalitate constituie o cale de atac efectivă și eficientă la îndemâna celui interesat, date fiind și disp. art. 4 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru a contesta legalitatea acelor acte administrative pretins vătămătoare.

Câtă vreme partea interesată nu demonstrează însă că ar fi obținut prin hotărâre definitivă anularea acestui act administrativ unilateral, după cum nici nu obține pe cale de excepție de nelegalitate invalidarea sa, orice critică prin care se contestă legalitatea stării de conflict de interese în care s-a aflat cel verificat este neavenită, întrucât neagă însuși efectul raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, ca act administrativ unilateral valid și definitivat.

Observând inclusiv considerentele deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea constată că Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prevede la art. 22 că "(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. (2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. (...)", art. 23 din același act normativ arătând că "(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută. (2) Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție. (3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară.". [s.n.]

Norma juridică reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind incidentă conflictului de interese identificat în cazul dlui. A., astfel cum s-a arătat anterior, califică expres sancțiunea aplicabilă în caz de încheiere a unui act juridic cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese ca fiind nulitate absolută, aceasta intervenind în cazul oricărui act juridic având legătură cu conflictul de interese.

În cauză, din analiza Raportului de evaluare nr. x/2013 al Agenției Naționale de Integritate, astfel cum a fost menținut prin Sentința civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța constată că existența conflictului de interese imputat dlui. A. s-a argumentat tocmai prin încheierea actelor juridice litigioase, atacate în nulitate, respectiv Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și actul adițional nr. x la acesta, acestea fiind menționate expres în motivarea acelui raport.

Pe cale de consecință, este de domeniul evidenței că între conflictul de interese identificat și actele juridice litigioase este o legătură directă, acestea fiind semnate de dl. A. în calitate de director al pârâtului Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, fiind încheiate cu o societate, respectiv B. SRL, în cadrul căreia calitățile de administrator și asociat îi reveneau în epocă fiului dumnealui, respectiv dl. C.

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (forma în vigoare la data încheierii actelor litigioase) prevedea următoarele:

- art. 70:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

- art. 71:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."

- art. 79:

"(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: (...) c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. (2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorității sau instituției publice, la propunerea șefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcționarul public în cauză, va desemna un alt funcționar public, care are aceeași pregătire și nivel de experiență. (4) Încălcarea dispozițiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii." [s.n.]

Din lectura atentă a textelor legale menționate, Curtea constată că legiuitorul a instituit prin intermediul reglementării conflictului de interese în Legea nr. 161/2003 o incapacitate specială în persoana funcționarului public aflat în una dintre ipotezele expres prevăzute de lege, acesta neputând participa la rezolvarea unei cereri, luarea deciziei sau participarea la luarea deciziei. O astfel de reglementare se constituie într-o condiție de validitate a unui act juridic emis sau încheiat de autoritatea/instituția publică prin funcționarul public respectiv, nerespectarea sa fiind susceptibilă de a atrage sancțiunea nulității virtuale, în raport de formularea concretă a textelor.

De altfel, într-un caz similar celui al conflictului de interese reglementat cu privire la funcționarul public, anume ipoteza conflictului de interese în exercitarea funcției de membru al Guvernului și a altor funcții publice de autoritate din administrația publică centrală și locală, la art. 73 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se prevede faptul că actele juridice încheiate prin încălcarea obligațiilor în legătură cu conflictul de interese sunt lovite de nulitate absolută.

În aceste condiții, textele legale în materia conflictului de interese ocrotesc un interes general, public, principiile care fundamentează conflictul de interese fiind de altfel cele ale imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public, astfel că, în mod corespunzător, și sancțiunea ce afectează actul juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor în discuție va fi cea a nulității absolute.

Pe cale de consecință, sunt lovite de nulitate absolută contractele și actul adițional litigioase, aceasta fiind încheiate cu nerespectarea reglementării în materie de conflict de interese, câtă vreme dl. A., în calitate de director (funcționar public) în cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, era obligat să se abțină de la semnarea acelor acte juridice, întrucât implicau interese patrimoniale ale fiului său, rudă de grad I, în calitate de asociat și administrator al societății B. SRL

Nu pot fi primite apărările formulate de părțile pârâte cum că prin semnarea acelor contracte ar fi revenit domnului A. o atribuție pur formală și automată. Curtea arată că acesta acționa în calitate de reprezentant legal al Institutului la momentul semnării acelor contracte, iar în considerarea poziției ierarhice ocupate, aceea de director, putea proceda la o verificare a legalității modului în care comisia de licitații/evaluare desfășurase fiecare dintre procedurile de atribuire finalizate cu propunerea de contract prezentată; altfel spus, incumba reprezentantului Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală să semneze contracte rezultate din proceduri legal desfășurate, ceea ce implica un drept de verificare asupra acestora, anterior validării rezultatului prin însușirea acelor acte juridice. Or, în exercitarea unei astfel de atribuții, funcționarul public trebuia să prezinte garanții de imparțialitate, integritate, transparență a deciziei și supremație a interesului public, ceea ce însă legea prezumă a fi exclus în considerarea relației de rudenie existente.

Totodată, este indiferent faptul că societatea respectivă ar fi fost singurul distribuitor în România al produselor furnizate, întrucât și într-un astfel de caz verificarea de legalitate din partea reprezentantului legal, semnatar al contractului, putea privi o sumă de aspecte ținând atât de desfășurarea în concret a procedurii de achiziție, cât și a prețului ofertat și acceptat.

În plus, este nerelevant că acordul contractual era semnat din partea societății de o altă persoană decât fiul funcționarului public, întrucât ceea ce prezintă relevanță sub acest aspect nu este persoana concretă a semnatarului, ci faptul că în discuție este un interes patrimonial al unei rude de prim grad a funcționarului ce reprezintă autoritatea/instituția publică.

Lipsite de relevanță sunt și apărările prin care pârâții susțin că lipsește prejudiciul în urma încheierii contractului, întrucât în discuție este cauza de nulitate privind conflictul de interese, anume o chestiune ce ține de capacitatea cerută la încheierea contractului, iar nu aspecte privind obiectul contractului prin prisma echivalenței prestațiilor.

Faptul că actele juridice au fost executate, iar fiecare parte și-a îndeplinit obligațiile nu constituie argumente valide pentru a se respinge acțiunea, întrucât astfel de aspecte nu reprezintă cauze de validare legală a actului juridic, acesta fiind încă de la momentul încheierii sale afectat de un viciu de legalitate, iar sancțiunea nulității absolute nu poate fi remediată ca urmare a epuizării efectelor actului litigios, cu atât mai mult cu cât aceasta apără un interes general în cazul concret.

În concluzie, arătând și că actele emise de Direcția Națională Anticorupție sunt în legătură cu verificarea existenței unei infracțiuni, iar nu cu privire la obiectul cererii de față, Curtea constată că sunt lovite de nulitate Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și actul adițional nr. x la acesta.

De asemenea, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A., motiv pentru care va respinge în consecință cererea reclamantei Agenția Națională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menționat.

Curtea arată că acțiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților din proces (art. 29 noul C. proc. civ.), implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală (art. 32 noul C. proc. civ.), după cum presupune existența a trei elemente, adică părțile, obiectul și cauza.

Potrivit art. 36 noul C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Astfel, una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Cum procesul de față are ca obiect constatarea nulității unor contracte încheiate de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA), achizitor, cu societatea B. SRL, furnizor, părțile actelor juridice respective justifică o calitate procesuală pasivă în acțiunea de față, nu însă și terțe persoane, așa cum este pârâtul A., chiar dacă acesta a acționat în calitate de reprezentant legal al uneia dintre părți la momentul încheierii actului juridic. Astfel, doar pârâtele Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) și societatea B. SRL sunt părți ale acelor litigioase, acestea fiind persoanele juridice care le-au încheiat și în patrimoniul cărora se produc efectele lor.

Curtea va respinge însă ca nefondate excepțiile lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii, lipsei de obiect și tardivității acțiunii, invocate de părțile pârâte.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii, instanța arată că este lipsită de temei, câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată este dat de solicitarea părții reclamante privind nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și a Actului adițional nr. x la acesta. Pe cale de consecință, acțiunea are un obiect, fiind nerelevant aspectul că actele juridice în discuție își produseseră efectele, acestea epuizându-se deja la momentul sesizării instanței de judecată cu procesul de față, întrucât contractele și actul adițional menționate constituie o realitate juridică existentă, iar analiza solicitată de partea reclamantă este una de verificare a legalității lor sub aspectul respectării condițiilor anterioare sau concomitente prevăzute de lege pentru încheierea lor valabilă.

Și excepția inadmisibilității este lipsită de fundament.

Ca noțiune, în materie procesuală, inadmisibilitatea este, în mod corespunzător, ‹‹sancțiunea›› procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu-l prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii (de chemare în judecată, de recuzare, de încuviințare a unor probatorii, de apel, de recurs etc.) prin care acestea se valorifică, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

Or, acțiunea de față își găsește izvorul legal în dispozițiile exprese ale art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010, care o prevăd în mod explicit, astfel că nu se poate susține că formularea unei astfel de cereri de chemare în judecată nu ar fi admisibilă.

În plus, normele juridice menționate prevăd sesizarea directă a instanței de judecată de către Agenția Națională de Integritate, fără a impune obligativitatea urmării anterior a vreunei proceduri prealabile.

Neîntemeiată este și excepția lipsei de interes.

Observând disp. art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010, Curtea constată că legiuitorul a pus la dispoziția unei autorități publice terțe față de contract dreptul de a formula cerere în constatarea nulității acestuia, atunci când în legătură cu încheierea sa se identifică existența unei situații de conflict de interese. Reglementarea unei astfel de acțiuni, a cărei exercitare se face de manieră obiectivă, urmărește scopul apărării principiului legalității, prin invalidarea actelor administrative și a actelor juridice încheiate de autoritățile/instituțiile publice cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia conflictului de interese.

Cum interesul vizat în cazul introducerii unei astfel de cereri de chemare în judecată este cel general, public, de natură a încadra acțiunea de față în materia contenciosului administrativ obiectiv, este nepertinentă apărarea părților pârâte cu raportare la lipsa unui interes, a unui folos practic în urma cererii formulate de Agenția Națională de Integritate, întrucât pune în discuție însăși natura acțiunii civile reglementate prin disp. art. 22 și 23 din Legea nr. 176/2010.

În sfârșit, Curtea constată că partea reclamantă a respectat termenul de formulare a cererii de chemare în judecată.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. (2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. (...)" [s.n.].

Din lectura atentă a dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că termenul de 6 luni, la care au făcut referire părțile pârâte ca impunându-se Agenției Naționale de Integritate în cazul sesizării instanței de contencios administrativ în scopul anulării actelor, nu începe să curgă de la data emiterii sau comunicării raportului de evaluare, ci de la data definitivării acestuia, referindu-se legiuitorul la situația în care acel raport nu a fost contestat în termenul anume prevăzut de lege.

Aceasta fiind situația atunci când raportul de evaluare nu este contestat de cel vizat, în același sens va fi concluzia și atunci când acesta îl atacă în fața instanței de judecată în scopul anulării sale, căci actul administrativ menționat nu produce încă efecte juridice în sensul reținerii existenței conflictului de interese, el urmând a se definitiva odată cu respingerea definitivă a acțiunii în contencios administrativ.

În cauza de față, cererea de chemare în judecată în scopul anulării contractelor a fost înregistrată de Agenția Națională de Integritate pe rolul Curții de Apel București la data de 11 ianuarie 2016, fiind transmisă recomandat prin poștă la data de 8 ianuarie 2016. Or, procedura judiciară privind anularea Raportului de evaluare nr. x/2013 la cererea dlui. A. s-a finalizat prin hotărâre definitivă, date fiind și disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, la 9 iulie 2015 când a fost pronunțată decizia nr. 2713 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal . În consecință, termenul de 6 luni în discuție a fost respectat de partea reclamantă ANI, cererea de chemare în judecată fiind formulată în interiorul acestuia, date fiind și disp. art. 2556 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. rap. la art. 183 noul C. proc. civ.

Totodată, după cum s-a arătat mai sus, în raport de dispozițiile Legii nr. 161/2003, cauza de nulitate în discuție prezintă un caracter absolut, norma juridică având caracter imperativ și ocrotind un interes general, public, astfel că dată fiind situația existentă la data încheierii acelor contracte, produceau efecte juridice disp. art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, text potrivit căruia "Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.", regimul juridic specific fiind cel al imprescriptibilității extinctive.

Față de cele arătate în precedent, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. și va respinge în consecință cererea reclamantei Agenția Națională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menționat, va respinge ca nefondate excepțiile lipsei de interes, inadmisibilității acțiunii, lipsei de obiect și tardivității acțiunii, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții societatea B. SRL și Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, va constata nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 și a actului adițional nr. x la acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, împotriva Sentinței nr. 2191 din 23 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL și Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile hotărârii primei instanțe în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - LM