ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 662/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 pe rolul Judecatoriei Iași, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B., C., D. și E., solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligate pârâtele să desființeze construcțiile aflate pe proprietatea reclamantului, situate în Iași, str. x, pe parcela x, respectiv bucătărie de vară și garaj de tablă. În situația în care pârâtele nu vor proceda de bunăvoie la desființarea celor două construcții, a solicitat instanței să dispună ridicarea acestora de către reclamant cu obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de demolare. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1528 C. civ.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Iași

Prin sentința civilă nr. 4190 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Iași, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D. și E.; a obligat reclamantul să achite pârâtelor 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Iași

Prin decizia civilă nr. 2290 din 19 noiembrie 2020, Tribunalul Iași, sectia I civilă a respins, ca fiind neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4190 din 11 aprilie 2019 pronunțate de Judecătoria Iași; a obligat apelantul A. să plătească intimatelor B., D., C. și E. 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași

Prin decizia nr. 227 din 24 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca neîntemeiat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1227 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 mai 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, cu consecința desființării hotărârii atacate, arătând că instanța de recurs în loc să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond a blocat executarea silită declanșată în dosarul nr. x/2012 al BEJ F., decizia atacată este în contradicție cu decizia nr. 607/2020 a Curții de Apel Iași și nu a respectat principiul legalității.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimatele-pârâte B., D., C. și E. s-a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

II.3. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, în raport de art. 493 coroborat cu art. 488 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs nu a casat sentința și decizia Tribunalului Iași, nu a respectat decizia nr. 607/2010 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins recursul declarat de G. și B., și nici sentința nr. 10328/2007 a Judecătoriei Iași.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 07 februarie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 29 martie 2022, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."

Potrivit dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."

În litigiul supus analizei, decizia nr. 227 din 24 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs (respins ca neîntemeiat), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2290 din 19 noiembrie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 227 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2022.