ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6823/2012

Asupra

recursului civil de față,

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1096 din 3 iunie

2011, Tribunalul București, secția a

IV

a civilă, a

respins contestația formulată de reclamanții N.L.L. și N.M.D. în contradictoriu

cu pârâții Municipiul București, prin primar general - Comisia de aplicare a

Legii nr. 198/2004 și D.V.

Tribunalul a

reținut că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 150 din 2

septembrie 2010, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul

municipiului București a acordat despăgubiri în favoarea reclamanților și a

pârâtei D.V. în cuantum de 148.944 RON, ca urmare a exproprierii imobilului

situat în București, str. B., sector 2.

Reclamanții au

dobândit nuda proprietate cu privire la imobilul expropriat în baza contractului

de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1624 din 27 iulie 2001 la BNP M.V., vânzătorii

D.V. și D.M. rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

Prin urmare, în

mod corect în hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost trecută și D.V., în

calitate de uzufructuar.

Prin decizia

nr. 50A din 7 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.

A respins ca neavenit

apelul declarat de I.I.D. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat pe apelanți

la plata cheltuielilor de judecată către pârâta D.V.

Instanța de apel

a reținut că I.I.D. a formulat în fata instanței de fond cerere de intervenție accesorie

în interesul pârâtului Municipiul București, care nu a formulat apel împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond. În această situație, fată de dispozițiile art. 56

din C. proc. civ., apelul declarat de intervenient este neavenit.

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamanți, instanța de apel a reținut că, prin efectul exproprierii,

s-a stins dreptul de uzufruct al pârâtei D.V., astfel încât aceasta este îndreptățită

la despăgubiri alături de nudul proprietar, chiar dacă nu a formulat cererea reglementată

de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs intervenientul I.I.D.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 6, 8 și 9 din C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia instanței

de apel este nelegală, pentru că a denaturat natura deciziei nr. 2349 din 24 noiembrie

1981, emisă de Direcția de impozite și taxe locale a sectorului 1 București și a

nesocotit prevederile art. 17 din C. proc. civ., refuzând conexarea Dosarului nr.

24664/3/2011 al Tribunalului București.

Recurentul a mai

arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor

la anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 1624 din 7 iulie 2001

privind înstrăinarea suprafeței de teren de 72 m.p. ce aparține Statului Român și

a construcțiilor care sunt proprietatea sa și pentru care plătește taxe și impozite.

De asemenea, recurentul

a mai susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a materialului probator

administrat în cauză.

Recursul declarat

este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Dezvoltarea motivelor

de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înțelege să

se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală și pentru

a combate argumentele de drept invocate de instanță în susținerea soluției pronunțate,

nefiind suficientă simpla menționare a motivelor de recurs reglementate de art.

304 din C. proc. civ.

De asemenea, motivarea

în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept

reținute prin hotărârea atacată și combaterea acestora cu argumente care au legătură

cu rezolvările în drept date de instanță.

Se constată, însă,

că susținerile recurentului sunt străine de cauză.

Astfel, problema

de drept pusă în discuție și dezlegată de instanța de apel în ceea ce-1 privește

pe recurent a purtat asupra faptului că apelul declarat este neavenit, în condițiile

în care partea în interesul căreia a intervenit în proces nu a declarat apel.

Recurentul nu

a formulat critici asupra acestui aspect, ci asupra modului în care a fost rezolvat

fondul raportului juridic dedus judecății și a decurs judecata, ceea ce face ca

susținerile sale să fie străine de cauză.

Față de cele arătate

și constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe

parcursul judecății recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de instanța

de recurs, se va constata nul recursul declarat de acesta, în aplicarea dispozițiilor

art. 302

]

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de intervenientul I.I.D. împotriva deciziei nr. 50/A din 7 februarie 2012

a Curții de Apel București, secția a

IV

a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.