ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1297/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata alocației cuvenită minorului C..

Prin sentința civilă nr. 1165 din 15.06.2016, Judecătoria Năsăud a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni, reținând incidența prevederilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materie de competență, potrivit căreia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în speța de față, pârâtul domiciliază în județul Ialomița, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Urziceni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 16.03.2017.

Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr. 651 din 24 aprilie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanța având în vedere incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Urziceni și Judecătoria Năsăud s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, reține că obiectul litigiului îl constituie plata alocației cuvenite minorului C..

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii".

Totodată, Înalta Curte reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Astfel, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În speță, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de către Judecătoria Năsăud, căreia îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze, având în vedere că în această circumscripție se află domiciliul reclamantei și al minorului, iar în cererile privind alocațiile de stat pentru copii, legiuitorul a stabilit astfel o competență teritorială alternativă, potrivit dispozițiilor evocate.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2017.