ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1260/2017

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B., C. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr. x din 28 iunie 2002 prin care reclamantul a cesionat pârâților cotele părți deținute de el în capitalul social al S.C. D. S.A. Câmpulung.

Prin sentința civilă nr. 1329 din 25 iulie 2012, Tribunalul Comercial Argeș, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr. x din 28 iunie 2002; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta E. și a fost obligată pârâta, fără a se indica, care dintre cei trei, la plata sumei de 855 RON cheltuieli de judecată.

Apelurile formulate de către intervenienta E. și respectiv pârâta S.C. D. S.A.. împotriva sentinței au fost respinse de Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 71 din 18 aprilie 2013.

Prin decizia nr. 933 din 11 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de intervenienta E. împotriva deciziei civile nr. 71/2013 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a casat în parte decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru soluționarea apelului declarat de intervenienta E. împotriva sentinței nr. 1329 din 25 iulie 2012 a Tribunalului Comercial Argeș; au fost menținute dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat de pârâta S.C. D. S.A. prin lichidator judiciar F. împotriva aceleiași sentințe.

În rejudecare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă prin decizia civilă nr. 2094/2015 din 14 decembrie 2015 a admis apelul declarat de intervenienta în nume propriu, E., împotriva sentinței civile nr. 1329 din 25 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost schimbată sentința în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 104 din 26 ianuarie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2094/2015 din 14 decembrie 2015, precum și împotriva încheierilor de ședință publică din 1 octombrie 2015 și, respectiv, 3 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2010.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare fără a indica temeiul de drept și motivele pe care se întemeiază.

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerințe prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. care constituie sediul materiei.

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează două situații: a) când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, b) când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Așa cum s-a expus anterior, contestatorul nu a indicat niciunul dintre aceste motive prevăzute expres și limitativ de textele legale, ce reglementează și condiționează admisibilitatea căii de atac în discuție.

În contextul în care contestatorul nu a prezentat critici care să poată fi încadrate în motivele limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 104 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.