ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1761/2019

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 1 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Guvernul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 emisă de Guvernul României - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, să procedeze la emiterea unei decizii de compensare în conformitate cu dispozițiile legale.

Reclamanții au apreciat că decizia de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 este dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1555 din data de 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, reținând că, prin Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a stabilit competența teritorială absolută de soluționare a contestațiilor și cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege. A constatat că, în speță, imobilul notificat se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Botoșani.

Totodată, a apreciat că dispozițiile Legii nr. 111/2019 sunt de aplicare imediată, fiind vorba despre norme legale speciale procesuale și imperative, ce interesează ordinea publică și care sunt mai favorabile.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin Sentința nr. 639 din data de 20 septembrie 2019, pronunțată în dosarul cu același număr, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în esență, a dat eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma în vigoare la data când a început procesul, reținând și că, raportat la dispozițiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., împrejurarea că în timpul procesului a intervenit că o lege care schimbă competența teritorială de soluționare a cererii nu determină declinarea competenței de soluționare către instanța menționată în noua lege.

A constatat că atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, cât și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au calitatea de entități învestite de lege, iar sediul acestora se află în circumscripția Tribunalului București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă și Tribunalul Botoșani, secția I civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data începerii procesului.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la data de 1 martie 2019, reclamanții A. și B. au solicitat anularea Deciziei de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 emisă de Guvernul României - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, și emiterea unei noi decizii de compensare în conformitate cu prevederile legale.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, pârâte în prezenta cauză, au sediile în București, învestirea de către reclamanți a Tribunalului București s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului (1 martie 2019), astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității care a emis decizia de compensare a cărei anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN