ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2019

HOTĂRÂRE

28.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 3 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat soluționarea dosarului nr. x C. civ. prin pronunțarea unei hotărâri de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilele terenuri situate în Șuncuiuș, jud. Bihor.

Prin Sentința civilă nr. 1552 pronunțată la 26 iunie 2019, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea soluției pronunțate s-a reținut, în esență, că dispozițiile Legii nr. 111/2019 stabilesc competența de soluționare a cererii formulate în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

S-a apreciat că această competență absolută este de ordine publică, imperativă ce nu poate fi înlăturată și de natură a satisface un interes general pentru asigurarea accesului la justiție în mod egal pentru toți cetățenii, persoane îndreptățite, care au formulat notificări ori cereri de restituire, precum și dreptul la un proces echitabil pentru toate categoriile de justițiabili, indiferent de domiciliu.

S-a mai reținut că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019 are un caracter de normă specială, este de aplicare imediată și cu prioritate față de norma generală prevăzută de C. proc. civ., iar imobilul în litigiu este situat în județul Bihor, aspecte în raport de care competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Bihor.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 155/C/2019 din 21 octombrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că reclamanții se plâng de faptul că autoritatea pârâtă nu a soluționat dosarul administrativ nr. x/ C. civ., solicitând obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea cu prioritate și la emiterea unei decizii de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilele notificate, fie la valoarea stabilită prin expertiză judiciară și actualizată cu indicele prețurilor de consum, fie cu aplicarea grilei notariale, prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, modificată.

S-a mai reținut că modificarea art. 35 din Legea nr. 165/2013, prin Legea nr. 111/2019, a intervenit după introducerea cererii de chemare în judecată, aspect în raport de care instanța competență este Tribunalul București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă și Tribunalul Bihor, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Bihor, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 3 decembrie 2018, reclamanții A., B. și C., au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea cu prioritate și la emiterea unei decizii de acordare de măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilele notificate, fie la valoarea stabilită prin expertiză judiciară și actualizată cu indicele prețurilor de consum, fie cu aplicarea grilei notariale, prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, modificată.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, învestirea de către reclamanți a Tribunalului București s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului, respectiv 3 decembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității care a emis decizia de compensare a cărei anulare se solicită.