ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2773/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 august 2019 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub nr. x/2019, modificată la 11 octombrie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului următoarele: - anularea deciziei nr. 72/14.06.2019, emise de pârâtă, prin care a fost soluționată notificarea nr. x/2002, formulată în baza Legii nr. 10/2001; - constatându-se că reclamantul este persoană îndreptățită, conform Legii nr. 10/2001, pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Oradea, str. x, înscris în cartea funciară nr. x Oradea, nr. top. x, 8851/2, 8852/2, 8862/165, 8862/167 și 8862/169, jud. Bihor; - obligarea pârâtei la înaintarea deciziei și a întregii documentații către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare, și acordarea cheltuielilor de judecată. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, în raport de decizia nr. IX a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2005.

Hotărârea Tribunalul Bihor, secția I civilă Prin sentința nr. 169 din 13 noiembrie 2019, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de intimată. A declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, că prin decizia nr. 72/2019, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea formulată de reclamant în baza Legi nr. 10/2001, considerându-se că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor. Reținând că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar decizia atacată nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din acest act normativ, fiind eliberată în anul 2019, după expirarea termenelor menționate de aceste articole, a considerat că, în cauză, nu se regăsește ipoteza prevăzută de art. 35 alin. (1) și nici în cea prevăzută de art. 35 alin. (2), deoarece, chiar dacă nu s-au respectat termenele, entitatea a emis decizia. Tribunalul a constatat că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării. Reținând că sediul entității învestite cu soluționarea notificării este în București, Tribunalul Bihor a stabilit că este competent să soluționeze cauza Tribunalul București. Ulterior declinării, dosarul a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la 13.01.2020, sub același număr.

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal Prin încheierea din 2 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București, spre competentă soluționare.

Hotărârea Tribunalului București, secția a IV-a civilă Prin sentința nr. 1540 din 12 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente. Pentru a dispune astfel, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Acest text legal are această formă urmare modificării operate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 418 din 28 mai 2019, care a intrat în vigoare la 31 mai 2019. Reținând dispozițiile art. 24 C. proc. civ., Tribunalul București a constatat că, după data de 31 mai 2019, contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de unitățile deținătoare sau de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu mai sunt de competența exclusivă a secțiilor civile ale Tribunalului București, ci ale tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul. Cum imobilul în discuție se află în jud. Bihor, a stabilit că este competent să judece cauza Tribunalul Bihor.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență Obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de acțiunea civilă formulată de reclamantul A., modificată, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, anularea deciziei nr. 72/14.06.2019, emise de pârâtă, prin care a fost soluționată notificarea nr. x/2002, formulată în baza Legii nr. 10/2001; acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, reclamantul fiind persoană îndreptățită, conform Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtei la emiterea deciziei și a întregii documentații către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare. Acțiunea civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, iar nu pe cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul primei instanțe învestite (Tribunalul Bihor), la 5 august 2019. La data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, prevedea că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 418 din 28 mai 2019, a intrat în vigoare la 31 mai 2019, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. pe rolul Tribunalului Bihor, respectiv la 5 august 2019. Față de această împrejurare, se constată că norma de competență prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, este incidentă în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 24 C. proc. civ., conform cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare." Înalta Curte, reținând că normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor guvernate de procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate anterior legalei învestiri de către reclamant a Tribunalului Bihor, constată că aceste dispoziții produc efecte juridice în speță, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze pricina. În cauză, imobilul asupra căruia poartă litigiul este situat în Oradea, str. x, jud. Bihor. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în a cărei rază teritorială se află imobilul.