ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6298/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 03.06.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantele A., B., C., D. și E.,în contradictoriu, cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANPRP) au solicitat obligarea acesteia din urmă la emiterea titlurilor de plată individuale, în cuantum minim de 20.000 RON precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 105/C/08.09.2020, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta ANPRP, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantele au contestat cuantumul fiecărui titlu de plată, invocând obligativitatea ca sumă minimă cuprinsă în fiecare titlu să fie de 20.000 RON.

De asemenea, mai reținut că solicitările reclamantelor nu atrag competența specială a tribunalelor, reglementată de Legea nr. 165/2013, astfel că instanța competenta să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea deciziilor având ca obiect pretențiile reclamantelor îndreptate împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în speță Curtea de Apel Oradea.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 104/CA/2020-P.I. din 15 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de către reclamantele A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, a suspendat judecata cauzei până la pronunțarea regulatorului de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției, curtea de apel a reținut că, în raport de obiectul acțiunii, cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar instanța competentă să soluționeze cauza în fond este secția civilă a tribunalului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Bihor, secția Civilă.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, reclamantele A., B., C., D., E. au solicitat pârâtei Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților a proceda la emiterea titlurilor de plată cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Urmare a acestei solicitări, reclamantele au susținut că pârâta ar fi procedat la emiterea titlurilor individuale însă, cu încălcarea prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Ca atare, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată pentru diferența de sumă, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 7239/19.12.2019 pronunțată de Judecătoria Oradea și la prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost reținute prin aceasta.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar instanța competentă să soluționeze cauza în fond este secția civilă a tribunalului, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Oradea.

Regula generală privitoare la competența teritorială reglementată de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Or, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția Civilă, având în vedere că imobilul teren în suprafață de 357 mp casă de locuit în suprafață de 106,30 mp și magazie în suprafață de 26 mp. este situat în municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Bihor, secția a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.