ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții ANRP și B. constatarea încheierii de către reclamant cu numita C. a unui contract de cesiune a dreptului la despăgubire dobândit în temeiul Dispoziției nr. 1797/01.06.2006, modificată și completată prin Dispoziția nr. 2674/24.10.2013 emisă de către Primarului Municipiului Oradea și obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de plată în numerar.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a III-a civilă
Prin încheierea din 8.10.2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă a fost admisă excepția necompetenței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 rezultă că în competența secției civile a tribunalului sunt exclusiv cererile având ca obiect contestarea deciziilor de validare sau invalidare emise de CNCI sau obligarea entității învestite de lege să soluționeze notificarea persoanelor îndreptățite la emiterea dispoziției ce cuprinde propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
A reținut instanța că procedura prevăzută de art. 31 din Legea nr. 165/2013 a valorificării deciziei de compensare prin emiterea titlului de plată de către ANRP este una eminamente administrativă și, văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a cererii introductive în raport de emitentul actului atacat, care aparține unei autorități publice de nivel central a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 472 din 22.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat, pe de o parte, de acțiune în constatarea existenței dreptului reclamantului A. la despăgubiri în numerar, potrivit contractului de cesiune/vânzare de drepturi litigioase încheiat în anul 2011 între acesta și numita C., iar, pe de altă parte, de acțiunea în obligarea ANRP la emiterea titlului de plată pe numele cesionarului de drepturi litigioase.
Ceea ce invocă reclamantul prin acțiunea formulată este dreptul la emiterea titlului de plată pe numele său, în temeiul contractului de cesiune încheiat în anul 2011 cu numita C., iar nu pe numele acesteia din urmă, litigiul în cauză purtându-se așadar nu asupra comportamentului nelegal al autorității, care ar fi refuzat în mod nejustificat emiterea unui act administrativ ci, în principal, asupra determinării titularului dreptului de valorificare în numerar a deciziei de compensare prin puncte și doar în secundar asupra emiterii titlului de plată pe numele acestei persoane, fiind vorba despre un litigiu în legătură cu aplicarea Legii nr. 165/2013.
Pornind de la această calificare a obiectului cererii, în scopul stabilirii instanței competente material curtea de apel a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1)
1
din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data cererii, potrivit cărora:"(1^1) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu regulatorul de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect emiterea titlului de plată pe numele său, în temeiul contractului de cesiune încheiat în anul 2011 cu numita C., fiind vorba despre un litigiu în legătură cu aplicarea Legii nr. 165/2013.
Litigiul de față nu este în materia contenciosului administrativ, întrucât legea specială aplicabilă cauzei conține norme exprese cu privire la competența de soluționare a litigiilor ce se află sub incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) și alin. (1)
1
din Legea nr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."
Rezultă din textul indicat că secția civilă a tribunalului este competentă să soluționeze cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, motiv pentru care este corectă interpretarea data de Curtea de Apel București care a reținut că toate litigiile privind modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013, fără distincție în legătură cu obiectul acestora, sunt în competența secției civile a tribunalului.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și B. în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.