ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1291/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1291/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 98 din data de 9 noiembrie 2017, Tribunalul Mureș, secția I civilă, a admis excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A., împotriva Încheierii civile nr. 1.446 din 13 septembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Reghin, în Dosar nr. x/2017.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către recurenții B., A., C. și D.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 martie 2018, sub nr. x/2017/a3, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris .
La termenul din data de 09 mai 2018, fixat pentru soluționarea căii de atac, Înalta Curte, constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut judecarea cauzei și în lipsă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de recurenții C., D., B. și A., împotriva Deciziei nr. 9/R din 23 ianuarie 2018, a Curții de Apel Tg-Mureș, secția I civilă.
Prin rezoluția din data de 21 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la 19 iunie 2019, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea verificării perimării.
Analizând actele și lucrările dosarului, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției de perimare a recursului, Înalta Curte, constată că excepția invocată din oficiu este întemeiată și recursul formulat de recurenții C., D., B. și A., împotriva Deciziei nr. 9/R din 23 ianuarie 2018, a Curții de Apel Tg-Mureș, secția I civilă, este perimat, pentru considerentele ce vor succede:
Potrivit art. 248 din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinită din oficiu".
(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată (…)".
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) din C. proc. civ., "Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Președintele instanței va cita de urgență părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea."
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că "perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții."
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ.:
"(1) Instanța va suspenda judecata: (…) 2. Dacă nici una dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.
(2) Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă."
Prin raportare la aceste dispoziții legale, se observă că ultimul act de procedură îndeplinit de instanță a fost încheierea de suspendare a judecății recursului din data de 09 mai 2018, având în vedere lipsa nejustificată a părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă, acesta fiind de altfel și momentul de la care a început să curgă termenul de perimare de un an, conform art. 248 alin. (1) teza I din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 09 mai 2019.
Fiind un termen procedural statornicit pe "ani" - respectiv un an - el se calculează potrivit regulilor de drept comun stabilite de art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora "Termenele statornicite pe ani (…) se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare".
Art. 249 din același act normativ prevede că, "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Înalta Curte, amintește în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Or, în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 din C. proc. civ.
Atitudinea de pasivitate a părților nu poate fi altfel calificată de instanța de control judiciar decât o încălcare a dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., sancționată de legiuitor cu perimarea, ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, din cauza rămânerii în nelucrare a cauzei, din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege.
În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat continuarea judecății recursului, iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenții B., A., C. și D., împotriva Deciziei nr. 9/R din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenții B., A., C. și D., împotriva Deciziei nr. 9/R din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2019.