ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2012

Asupra cererii de revizuire de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2489 din 12 iulie 2011, completată prin sentința nr. 2637 din 6 septembrie 2011, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 133/2011, emisă de intimata Banca C., a admis contestația formulată de D.F., a anulat decizia atacată și dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale de la data încetării contractului de muncă și până la efectiva reîncadrare, majorate, indexate și reactualizate. A respins cererea privind acordarea de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a fost dispusă de angajator pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical. Prin decizia nr. 1055 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de intimată împotriva sentinței, pe care a modificat-o, în sensul că a respins contestația, ca neîntemeiată. Instanța de apel a reținut, în esență, că au fost respectate prevederile art. 62 alin. (2) și art. 268 C. muncii vizând cerințele obligatorii ale deciziei de sancționare și că angajatorul nu putea prezuma starea de incapacitate temporară de muncă, pentru că nu fusese informat în termenul de 48 de ore prevăzut de Regulamentul intern al băncii.

La data de 16 februarie 2012, contestatoarea a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată de Curtea de Apel București. Invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat, deoarece fondul cauzei a fost soluționat anterior prin sentința civilă nr. 123 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă și executorie. Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului lucrului judecat, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă. În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece nu există hotărâri definitive potrivnice. Astfel, revizuenta pretinde că decizia atacată este potrivnică sentinței civile nr. 123 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, care a intrat în puterea lucrului judecat. Verificând, însă, înscrisurile aflate la dosar, se constată că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 123 din 18 ianuarie 2012, urmare admiterii contestației, Tribunalul Teleorman a modificat decizia nr. 255 din 29 iulie 2011 și a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancțiunea reducerii cu 10% a salariului pe o perioadă de 3 luni.

Această hotărâre nu a căpătat puterea lucrului judecat, deoarece, prin decizia nr. 3159 din 2 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de intimata Banca C., a modificat sentința și a respins contestația, ca neîntemeiată. Având în vedere faptul că, la data pronunțării deciziei civile nr. 1055 din 8 februarie 2012 de către Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 123/2012 a Tribunalului Teleorman, deși executorie, avea o autoritate relativă de lucru judecat, fiind ulterior modificată, în sensul respingerii contestației, se constată că nu se poate ajunge în situația ca fiecare parte să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă, motiv pentru care nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ. Pe cale de consecință, cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.F. împotriva deciziei nr. 1055 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012.