ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2012

Asupra

cererii de revizuire de față,

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2489 din 12

iulie 2011, completată prin sentința nr. 2637 din 6 septembrie 2011, Tribunalul

Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios

administrativ fiscal, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 133/2011,

emisă de intimata Banca C., a admis contestația formulată de D.F., a anulat

decizia atacată și dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior

emiterii deciziei, cu plata drepturilor salariale de la data încetării

contractului de muncă și până la efectiva reîncadrare, majorate, indexate și

reactualizate.

A respins

cererea privind acordarea de daune morale.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că măsura desfacerii

disciplinare a contractului individual de muncă a fost dispusă de angajator pe

durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.

Prin decizia

nr. 1055 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

recursul declarat de intimată împotriva sentinței, pe care a modificat-o, în

sensul că a respins contestația, ca neîntemeiată.

Instanța de

apel a reținut, în esență, că au fost respectate prevederile art. 62 alin. (2)

și art. 268 C. muncii vizând cerințele obligatorii ale deciziei de sancționare

și că angajatorul nu putea prezuma starea de incapacitate temporară de muncă,

pentru că nu fusese informat în termenul de 48 de ore prevăzut de Regulamentul

intern al băncii.

La data de 16

februarie 2012, contestatoarea a formulat cerere de revizuire a deciziei

pronunțată de Curtea de Apel București.

Invocând

dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia

atacată a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat, deoarece

fondul cauzei a fost soluționat anterior prin sentința civilă nr. 123 din 18

ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă și executorie.

Cererea de

revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, în aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării

încălcării principiului lucrului judecat, situație în care executarea

hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă.

În prezenta

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul citat, deoarece nu

există hotărâri definitive potrivnice.

Astfel,

revizuenta pretinde că decizia atacată este potrivnică sentinței civile nr. 123

din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Teleorman, care a intrat în puterea

lucrului judecat.

Verificând,

însă, înscrisurile aflate la dosar, se constată că, într-adevăr, prin sentința

civilă nr. 123 din 18 ianuarie 2012, urmare admiterii contestației, Tribunalul

Teleorman a modificat decizia nr. 255 din 29 iulie 2011 și a dispus înlocuirea

sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă al

contestatoarei cu sancțiunea reducerii cu 10% a salariului pe o perioadă de 3

luni. Această hotărâre nu a căpătat puterea lucrului judecat, deoarece, prin

decizia nr. 3159 din 2 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VII a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis

recursul declarat de intimata Banca C., a modificat sentința și a respins

contestația, ca neîntemeiată.

Având în

vedere faptul că, la data pronunțării deciziei civile nr. 1055 din 8 februarie

2012 de către Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 123/2012 a

Tribunalului Teleorman, deși executorie, avea o autoritate relativă de lucru judecat,

fiind ulterior modificată, în sensul respingerii contestației, se constată că

nu se poate ajunge în situația ca fiecare parte să se prevaleze de hotărârea

care îi este favorabilă, motiv pentru care nu sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de D.F. împotriva deciziei nr.

1055 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2012.