Decizia nr. 615/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 494/2015 a Tribunalului Vrancea

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. x/2013/a4, creditorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii Adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L. Focșani din data de 30 aprilie 2015, solicitând anularea acesteia. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința comercială nr. 494 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L. Focșani din data de 30 aprilie 2015.

Împotriva sentinței comerciale nr. 494 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, contestatorul A. a declarat apel, în temeiul dispozițiilor art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 97/2016 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul creditorului A. declarat împotriva sentinței comerciale nr. 494 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

Împotriva deciziei nr. 97/2016 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, contestatorul A. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate. În susținerea recursului, contestatorul A. a arătat că hotărârea recurată este nelegală întrucât deși la dosar a fost depusă o cerere de amânare a judecării cauzei de către apărătorul său ales instanța de apel în mod greșit a soluționat cauza, încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil, depășind atribuțiile puterii judecătorești și încălcând regulile de procedură privind amânarea cauzei. Totodată, după prezentarea situației de fapt cu privire la desfășurarea Adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L. Focșani prin care s-a adoptat Hotărârea din data de 30 aprilie 2015, recurentul a mai susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de apel trebuia să verifice sentința primei instanțe prin prisma susținerilor sale și a înscrisurilor de la dosar. Astfel, dacă s-ar fi procedat în acest fel instanța de apel ar fi constatat că instanța de fond în mod greșit a solicitat înscrisuri noi care veneau în contradicție cu situația de fapt expusă de contestator în sensul condiționării votului și a faptului că atunci când s-a votat planul de reorganizare reprezentanții C. nu au avut împuternicire specială. Instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii civile, solicitând celor două instituții - C. și DGFP Vrancea - să depună împuterniciri antedatate pentru reprezentare la votul planului de reorganizare sau să nu condiționeze planul de reorganizare de alte sume de bani.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. - Sucursala Focșani a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil întrucât hotărârea atacată nu este supusă recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților. Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția netimbrării recursului promovat de contestatorul A., în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta primează înaintea excepției inadmisibilității recursului invocată în cauză, reținând următoarele: Cum recurentul-contestator nu a timbrat anticipat recursul, acestuia i s-a comunicat obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, obligație asupra căreia nu s-au conformat. Or, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-contestator A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din actul de procedură ce i-a fost comunicat la data de 30 mai 2016, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de judecată din 4 aprilie 2017, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de contestatorul A..