ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2017

HOTĂRÂRE

19.11.2014

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 96/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I la data de 26 februarie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.200.000 RON, cu titlu de împrumut nerestituit, conform contractului de împrumut nr. x/02.11.2007 și a convenției nr. 3/17.04.2012, precum și la plata dobânzii legale calculate din data de 02.11.2009 și până la momentul restituirii efective a împrumutului.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat emiterea unei hotărâri judecătorești care să constate perfectată vânzarea - cumpărarea între pârâtul - promitent - vânzător B. și reclamantul - promitent - cumpărător A. a imobilului situat în Galați, str. x, Galați, format din construcțiile cu număr cadastral provizoriu 15640, înscrise în cartea funciară nr. x și construcțiile situate în Municipiul Galați, str. x, jud. Galați, cu nr. cadastral provizoriu 15641, înscrise în cartea funciară nr. x

Prin cererea de intervenție principală formulată, intervenientele C. și S.C. D. S.R.L., au solicitat admiterea capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. și obligarea pârâtului B. la achitarea sumei de 2.200.000 RON, precum și a dobânzii legale către interveniente.

În ședința publică din data de 19 noiembrie 2014, instanța a admis, în principiu, cererea de intervenție formulată de C. și S.C. D. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a fost respinsă excepția prescripției, invocată de pârât, precum și excepția inadmisibilității invocării excepției de nulitate a contractului de împrumut de către pârât, susținută de interveniente, ca nefondate. A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și intervenienții în nume propriu C. și S.C. D. S.R.L., având ca obiect pretenții. A fost respinsă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 3.911.724,66 RON. Cererea de intervenție principală formulată de intervenientele C. și S.C. D. S.R.L, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtul B. și intervenientele în nume propriu C. și S.C. D. S.R.L., aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin încheierea din ședința publică din data de 13 aprilie 2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din C. proc. civ., instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect apelurile declarate de pârâtul B. și de intervenientele în nume propriu C. și S.C. D. S.R.L. prin E., împotriva sentinței civile nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Galați.

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva încheierii din ședința publică din data de 13 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recurentul a solicitat instanței să dispună desființarea încheierii atacate și continuarea judecării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 350/2015 din 17 martie 2015, pronunțate de Tribunalul Galați.

În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat susținerile formulate atât oral, cât și în scris, pentru termenul din 11 aprilie 2016, în motivarea încheierii de suspendare instanța nefăcând nicio referire la motivele pentru care aceste susțineri nu au fost avute în vedere și nici înlăturate.

În aceste susțineri, recurentul a arătat că nulitatea contractului de împrumut nr. x/02.11.2007 și a convenției nr. 3/17.04.2012 au fost invocate în apărare, în prezenta cauză, la instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați, de către pârâtul B., că s-au administrat probe cu privire la nulitatea invocată și că prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Galați a soluționat cererea prin care s-a invocat nulitatea absolută a celor două acte, instanța constatând că acestea nu sunt lovite de nulitate.

Susține recurentul, de asemenea, că prin apelul declarat, apelantul B. a criticat soluția pronunțată de Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 350/2015 din 17 martie 2015 exact sub aspectul faptului că în mod greșit instanța de fond, pe baza probelor administrate, nu a ajuns la concluzia că cele două acte sunt lovite de nulitate, ceea ce ar fi determinat o soluție de respingere a acțiunii reclamantului A..

Raportat la aceste considerente, recurentul apreciază că soluționarea cererii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Galați depinde de soluția ce se va da în apelul ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Bacău și nu invers, astfel că nu se impunea suspendarea cauzei.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul a arătat că temeiul de drept al recursului îl constituie dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și respectiv pct. 6 din noul C. proc. civ.

În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., recurentul susține că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv art. 413 alin. (1) pct. 1 din același cod.

Sub aspectul incidenței art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, arată că hotărârea recurată nu este motivată. Instanța nu a menționat în încheierea recurată susținerile orale și scrise formulate de reclamantul-intimat A., nu a arătat care sunt motivele pentru care a înțeles să înlăture susținerile acestuia.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, opinia raportorului fiind în sensul anulării recursului declarat împotriva acestei decizii, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din noul C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (3) din același cod.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că a criticat nemotivarea hotărârii, iar în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., a susținut că aprecierea textului de lege se face în raport de probele existente la dosar.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte îl va anula, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 13 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată, ca și afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală nu sunt suficiente, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Înalta Curte constată că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din noul C. proc. civ. sunt invocate formal.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar potrivit pct. 6, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., singurul argument îl constituie faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., printr-o înțelegere eronată-interpretare greșită a textului, fapt ce nu se circumscrie motivului de nelegalitate mai sus enunțat.

În ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., raportat la care recurentul consideră că instanța nu a motivat hotărârea prin care s-a dispus suspendarea, recurentul este nemulțumit de fapt de soluția pronunțată de instanță, aspecte care vizează netemeinicia hotărârii și care exced controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.