ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A., prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș, personal și în calitate de unic succesor al defunctei sale soții B. a solicitat obligarea - în solidar a pârâților C. și S.C. D. S.R.L. - să restituie în totalitate - împrumuturile acordate acestora de către reclamant și soția acestuia, în mai multe rânduri.

Reclamantul pentru stabilirea taxei judiciare de timbru a precizat valoarea în RON a pretențiilor formulate la valorile BNR din data de 16 octombrie 2014, astfel: 63.000 EURO x 4,38 RON/l Euro = 275.940 RON + 30.000 USD x 3,30 RON/l USD = 99.000 RON = total valoare împrumuturi de restituit = 374.940 RON.

Tribunalul Mureș, secția civilă prin sentința civilă nr. 103/2015 din 29 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Mureș competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții C. și S.C. D. S.R.L.

Prin sentința nr. 82 din 02 iulie 2015 Tribunalul Specializat Mureș, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâții societatea D. S.R.L. și C. și în consecință, a respins ca fiind prescrisă acțiunea promovată de reclamantul A. și C., acțiune având ca obiect obligarea pârâților în solidar la restituirea sumei de 65.000 euro și 30.000 USD cu titlu de împrumut. A fost respinsă ca nedovedită cererea formulată de pârâții S.C. D. și C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 82 din 02 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș a declarat apel reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin încheierea nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de apelantul A. privind recuzarea doamnei judecător E..

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 382/A din 9 iunie 2016 a respins apelul formulat de A. împotriva sentinței nr. 82 din 02 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș.

Împotriva încheierii nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 și a deciziei nr. 382/A din 9 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs, iar în susținerea căii de atac promovate, după o prezentare a situației de fapt a cauzei, recurentul a susținut, în esență, că "încheierile din 16.03.2016 și 06.06.2016 sunt nelegale și netemeinice în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1), (42) alin. (1) pct. 1, 44 alin. (2), (50) alin. (1), (53) alin. (3), (13)5 și art. 483 și următoarele C. proc. civ..".

Recurentul susține că potrivit art. 41 și art. 42 C. proc. civ. - există incompatibilitate absolută a magistratului care a judecat și s-a pronunțat asupra unei probleme importante din dosar "…și pe bună dreptate doamna judecător E. a solicitat să i se permită a se abține de la judecarea apelului…"

Totodată, recurentul susține că și "cererea de abținere" soluționată la 16.03.2016 și "cererea de recuzare" soluționată la 06.06.2016 sunt respinse numai pe art. 135 alin. (4) C. proc. civ., fără alte argumente sau probe, iar în final se susține că "nu ar exista nici vreo urmă de îndoială cu privire la imparțialitatea sa în soluționarea cauzei".

Sub al doilea aspect, susține recurentul, în mod greșit, cererea de abținere, cererea de recuzare, precum și încheierea de dezbateri din 23 mai 2016 și decizia civilă nr. 382 din 09.06.2016, au fost soluționate de completul C6 ACFP, fiind încălcate dispozițiile exprese cuprinse în Regulamentul de ordine al instanțelor care stipulează că:

"cererile de abținere, de recuzare se soluționează de completul imediat următor", iar în opinia recurentului, acestea trebuiau soluționate de completul 7.

Un al treilea aspect, susține recurentul, îl reprezintă soluționarea greșită de către Curtea de Apel Târgu Mureș a apelului înainte de a exista o soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție a primului motiv de apel declarat împotriva sentinței civile nr. 38/CC/13 mai 2015 - regulatorul de competență.

Recurentul susține că instanța de apel în mod greșit nu a admis cererea sa de preschimbare a termenului din 23 mai 2016 și a refuzat repunerea cauzei pe rol invocându-se că nu sunt întrunite cerințele art. 222 C. proc. civ., deși după revenirea în țară a făcut dovada cu acte oficiale că a lipsit din țară în perioada 18 - 25 mai 2016.

Totodată, recurentul susține că deși a solicitat efectuarea de probatorii în apel instanța susține că "apelantul-reclamant nu ar fi propus probe în apel", fiind contrară solicitărilor formulate în motivele de apel și sunt reținute (fără nici un suport probator) doar afirmațiile făcute de intimați.

Recurentul consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod greșit că acțiunea a fost promovată după expirarea termenului de prescripție și nu s-au administrat probe pe fondul cauzei necesare lămuririi tuturor aspectelor.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat casarea ambelor hotărâri - fond și apel - pentru judecarea cauzei de către o instanță necompetentă - Tribunalul Specializat Mureș, în loc de Tribunalul Mureș, secția civilă - cât și pentru judecarea apelului său de către un magistrat incompatibil absolut, hotărârea fiind nulă în această situație.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat împotriva încheierii nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 este admisibil, iar recursul împotriva deciziei nr. 382/A din 9 iunie 2016 nu este admisibil

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 noiembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 02 decembrie 2016.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilității recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este inadmisibil, iar recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C. și S.C. D. S.R.L. a solicitat obligarea - în solidar - a pârâților la restituirea în totalitate a împrumuturilor acordate acestora de către reclamant și soția acestuia, în mai multe rânduri.

Reclamantul pentru stabilirea taxei judiciare de timbru a precizat valoarea în RON a pretențiilor ca fiind în total valoare împrumuturi de restituit = 374.940 RON.

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenției solicitate în prezentul litigiu, respectiv suma de suma de 374.940 RON, se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Principala critică a recurentului -reclamant A. în susținerea demersului său judiciar o reprezintă nemulțumirea privind respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător E., invocând dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44 alin. (2), art. 50 alin. (1), art. 53 alin. (3), art. 135 și art. 483 și urm. C. proc. civ.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței.

Astfel, instanța de apel a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și analizând cu rigurozitate condițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, a reținut în mod corect că situațiile de incompatibilitate sunt enumerate limitativ de lege.

Instanța, printr-o integrală și completă analiză a dispozițiilor legale incidente, a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare și că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea d-nei judecător E..

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOITIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac în ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă în ce privește recursul declarat împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2017.