ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra perimării cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 950 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2016 a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 10781/27.09.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și BEJ C., având ca obiect contestație la executare; a fost modificată în tot sentința apelată, fiind respinsă contestația la executare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, în speță, procedura insolvenței a fost închisă în mod definitiv la data de 08 decembrie 2015, astfel că, orice dispoziții din Legea nr. 85/2006 nu mai pot să își găsească aplicabilitatea în prezentul litigiu.
Art. 102 din Legea nr. 85/2006 își poate găsi aplicabilitatea doar în cazul în care s-ar afla în prezența unei proceduri de insolvență în derulare, iar nu după închiderea acesteia și continuare activității comerciale.
Cu alte cuvinte hotărârile de confirmare a planului de reorganizare au caracter definitiv și irevocabil, însă doar pentru desfășurarea procedurii insolvenței, iar nu și după închiderea acesteia.
Împotriva deciziei civile nr. 950 din 26 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Timiș, a formulat cerere de revizuire S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea cererii, cu consecința anulării acesteia și, în rejudecare, respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În motivare, revizuenta S.C. B. S.R.L. a susținut, în esență, că hotărârile potrivnice sunt decizia civilă nr. 432/2015 pronunțată în dosarul nr. x/2010 și decizia civilă nr. 950/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Timiș. Cea de-a doua hotărâre este potrivnică, având în vedere faptul că instanța, admițând apelul, a respins contestația la executare formulată de societatea revizuentă, menționând faptul că A. S.A. are calitatea de creditor al societății, deși prin decizia civilă nr. 432/2015 se stabilește în mod cert, că A. nu are calitatea de creditor al societății.
Astfel, revizuenta a apreciat că cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Pe de altă parte, a menționat că a înțeles să invoce în dosarul ce a avut ca obiect contestația la executare prevederile art. 430 și următoarele C. proc. civ.
Prin raportare la aspectele prezentate mai sus, revizuenta a considerat că se face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, cu consecința anularii celei de-a doua hotărâri.
Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, întrucât nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în cazul în care se apreciază că aceasta a fost formulată în termen, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire și, pe cale de consecință, menținerea deciziei nr. 950/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiș, ca fiind legală și temeinică.
Prin decizia nr. 253/R din 13 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 18 aprilie 2018, constatând că deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și că nu au solicitat judecarea dosarului în lipsa lor, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Caație și Justiție a luat în examinare excepția perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:
Potrivit art. 416 C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.
În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 18 aprilie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că judecarea cauzei a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de 6 luni, așa încât în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 416 C. proc. civ., cererea fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., va constata perimarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 950/2017 din 26 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 950/2017 din 26 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.