ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2017

HOTĂRÂRE

18.01.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 29 aprilie 2016 sub dosar nr. x/2016, creditorul A. S.R.L. a solicitat instanței emiterea ordonanței de plată prevăzută de art. 1022 alin. (1) C. proc. civ. și obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata sumei 51.025.89 RON, precum și la plata sumei de 2.842.85 RON, reprezentând dobânzi legale penalizatoare aferente debitului neachitat începând de la scadență până la data 28.04.2016 și în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451-453 și art. 1014-1025 C. proc. civ., art. 2, art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (2)

din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Prin sentința civilă nr. 1566/22.06.2016, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de debitoarea B. S.R.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând incidența dispozițiilor art. 1016, 126 și art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 28.07.2016, sub același număr de dosar.

Judecătoria sector 3 București, prin sentința civilă nr. 11509/2016 din 05.09.2016 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulatorul de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că dispozițiile art. 129 alin. (3) coroborate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ. vizează situația în care instanța este sesizată prin voința reclamantului sau, după caz prin voința părților litigante, iar nu în cazul unei sesizări judiciare, câtă vreme o interpretare contrară ar conduce la lipsirea de eficiență juridică a normelor referitoare la competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă Judecătoria Odorheiu Secuiesc a fost sesizată cu o cerere pentru emiterea ordonanței de plată, formulată în temeiul art. 1022 C. proc. civ., de către creditoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L.. Prin cerere s-a pretins suma de 51.025,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații auto prestate în favoarea debitoarei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că normele de competență aplicabile în această materie reglementează o competență teritorială alternativă, conform art. 1016 raportat la art. 113 C. proc. civ.

În acest context, se reține că reclamantul a înțeles să opteze pentru instanța de la locul executării serviciilor de reparații auto-atelier service din Odorheiu-Secuiesc, în raport de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenței teritoriale alternative, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, având, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Deși, potrivit contractului de prestări servicii nr. x din 20.03.2014, încheiat între părți, la art. 12.3 părțile litigante au prevăzut că "prin derogare de la art. 12.2, oricare dintre părți se va putea adresa instanțelor judecătorești din Municipiul București ce au competența materială pentru soluționarea disputei, dacă partea respectiva dorește să acționeze în acest sens", reclamanta-creditoare a înțeles totuși să se prevaleze de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și să învestească cu cererea în pretenții instanța de la locul executării contractului încheiat cu debitoarea.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei formulată de creditorul A. S.R.L, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.