ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) și art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI a civilă sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRAILA SPRL a chemat în judecată pe pârâta C. GMBH prin C. GERMANIA SUCURSALA BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 560.000 de Euro, echivalentul a 2.526.384 RON la data introducerii cererii, reprezentând contravaloare prestări servicii; obligarea pârâtei, în principal, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere (la data introducerii cererii - 1.536.850 Euro, echivalentul a 6933345.09 RON), iar în subsidiar, plata dobânzii legale, conform prevederilor legale aplicabile (la data introducerii cererii - 166.145,93 Euro, echivalentul a 749550.74 RON), urmând ca accesoriile să fie calculate până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1658/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2014 s-au respins excepțiile formulate ca neîntemeiate și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. Filiala Brăila SPRL în contradictoriu cu parata C. GMBH prin C. Sucursala București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRAILA SPRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1815 din 05.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRĂILA SPRL solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și transmiterea cauzei spre rejudecare, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta se raportează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 arătând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat întrucât, deși intimata pârâtă nu a formulat apel sau apel incident împotriva soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel a pus în discuție acest aspect.

Prin cel de al doilea motiv de recurs se susține faptul că decizia atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care se arată că instanța de apel, cu depășirea rolului său activ a dispus calificarea excepției de lucru judecat drept o apărare, în sensul că se invocă efectul pozitiv al lucrului judecat, complinind astfel lipsa de diligență a intimatei pârâte care nu a înțeles să formuleze apel.

Printr-un ultim motiv de recurs se arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material deoarece s-a reținut că plata efectuată de intimata pârâtă nu reprezintă recunoașterea datoriei.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Din perspectiva acestui motiv de recurs se susține că, deși intimata pârâtă nu a formulat apel sau apel incident împotriva soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel a pus în discuție acest aspect.

Critica este nefondată. Din considerentele deciziei atacate rezultă că prima instanță s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat, reținând că puterea de lucru judecat a considerentelor nu era prevăzută la data pronunțării deciziei civile nr. 65/A/21.10.2013 de către Curtea de Apel Galați, secția a I-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului și că nu sunt întrunite cele trei condiții pentru a opera autoritatea de lucru judecat, față de obiectul diferit al cauzelor.

Contrar susținerilor recurentei instanța de apel nu a analizat excepția autorității de lucru judecat ci efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 65/A/21.10.2013 de către Curtea de Apel Galați, secția a I-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.

Legat de acest aspect, Înalta Curte, reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În virtutea acestui text de lege care reglementează rolul activ al instanței, la termenul de judecată din data de 22.10.2015 instanța de apel a calificat susținerile intimatei apelante formulate prin întâmpinare ca fiind o apărare în sensul că nu se invocă excepția autorității de lucru judecat, ci efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Instanța de apel a reținut că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) noul C. proc. civ. și se referă la faptul că oricare dintre părți poate opune într-o nouă judecată o chestiune litigioasă dezlegată printr-o hotărâre judecătorească anterioară. În acest caz nu trebuie să existe triplă identitate (părți/obiect/cauză), iar dezlegarea dată printr-o hotărâre judecătorească unei probleme litigioase a părților nu poate fi contrazisă de către o altă instanță de judecată într-un litigiu viitor.

Curtea a constatat că aceasta este situația și în cauză deoarece prin decizia civilă nr. 65/A/21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a I a civilă în dosarul nr. x/2011 s-a reținut că: în baza actului adițional nr. x la contractul nr. x/RO/16/P/PE/010-03 a fost încheiat, la data de 20.09.2010, un acord denumit Agreement prin care Consorțiul accepta la plată sumele restante de la D. față de S.C. A. S.R.L. Brăila, datoria urmând să fie achitată eșalonat până la data de 20.01.2011, în 8 rate, în total suma de 840.000 Euro; din conținutul Agreementului rezultă că părțile semnatare ale acestuia au fost S.C. A. S.R.L. Brăila, pe de o parte, și consorțiul Germania - Turcia C. GMBH - D., pe de altă parte; obligația de a accepta la plată sumele restante de la D. față de S.C. A. S.R.L. Brăila a fost asumată de Consorțiu și nu de C. GMBH; împrejurarea că la momentul încheierii Agreementului C. GMBH era liderul consorțiului nu poate conduce la concluzia că acceptarea la plată a sumelor pe care S.C. A. S.R.L. le avea de încasat de la celălalt partener al Consorțiului a fost asumată de lider în nume propriu, rezultând evident din conținutul actului că obligația a fost asumată de consorțiu.

În aceste condiții, susținerile recurentei că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanțe având în vedere că intimata apelantă nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere a excepției autorității de lucru judecat, sunt nefondate în contextul în care soluția instanței de apel nu se sprijină pe această excepție.

Astfel cum s-a arătat, instanța de apel a calificat ca apărare excepția autorității de lucru judecat și a judecat-o ca atare, intimata apelantă necontestând și neaducând argumente contrare.

Nici critica întemeiată pe cel de al doilea motiv de recurs nu este fondată, prin decizia atacată nefiind încălcate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel cum a fost reținut în contextul analizei primului motiv de recurs, instanța de apel și-a exercitat în mod corect rolul activ prin punerea în discuția părților litigante a unei chestiuni de ordine publică, respectiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Chiar în condițiile în care intimata apelantă nu ar fi susținut în apărare că dezlegarea problemei de drept potrivit căreia nu are calitatea de debitor față de apelanta reclamantă leagă instanța, această chestiune fiind de ordine publică nu este lăsată la aprecierea părților, instanța fiind obligată să o invoce din oficiu, prin urmare nu a fost încălcat art. 478 alin. (2) C. proc. civ. Dimpotrivă, prin punerea în discuția părților a unei chestiuni de ordine publică, cum este efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, instanța de apel a făcut aplicarea art. 479 teza ultimă C. proc. civ., în conformitate cu care motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

Prin criticile aferente celui de al treilea motiv de recurs se arată că decizia atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Recurenta a susținut că efectuarea unor plăți de către pârâtă și soluția de respingere a autorității de lucru judecat de către prima instanță sunt de natură a reprezenta o recunoaștere a pretențiilor solicitate prin acțiunea ce formează obiectul judecății.

Critica este nefondată. Pentru a se produce efectul întreruptiv al prescripției extinctive recunoașterea trebuie să fie expresă și neechivocă cu privire la creanța pretinsă. Or, plățile voluntare efectuate de pârâtă nu au acest caracter întrucât vizează alte sume decât cele pretinse prin acțiune. Pe de altă parte, reținerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 65/A/21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a I a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, are prevalență față de incidența prescripției.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. FILIALA BRĂILA SPRL împotriva deciziei civile nr. 1815 din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.