ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2020

Deliberând asupra excepției perimării cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă la 26 mai 2014, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat contestație în temeiul art. 72, 73 și următoarele din Legea nr. 85/2006 prin care a solicitat înscrierea la masa credală a creanței sale certe, lichide și exigibile în sumă de 25.000.000 RON, precum și înlăturarea din tabelul preliminar al creditorilor S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.

Prin sentința nr. 138 din 18 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, s-a admis în parte contestația formulată de S.C. A. S.A. la tabelul preliminar de creanțe al S.C. E. S.A., s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind înscrierea în tabelul preliminar al creanței în sumă de 25.000.000 RON, s-a respins ca neîntemeiată contestația cu privire la creanțele S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. înscrise în tabel. Totodată, s-a admis contestația formulată cu privire la înscrierea în tabelul preliminar de creanțe al S.C. C. S.R.L. cu o creanță în sumă de 10.062.541,85 RON și s-a dispus refacerea tabelului preliminar cu înscrierea acestui creditor cu o creanță în sumă de 4.065.210,94 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel S.C. A. S.A. și S.C. C. S.R.L. prin practicieni în insolvență C.I.I. F. și G..

La termenul din 23 septembrie 2015, S.C. A. S.A. prin administrator special H. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014

Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnelor judecător I. și J., formulată de S.C. A. S.A. prin administrator special H..

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41, 42 alin. (1) și art. 13 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 247/2015 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de S.C. A. S.A. și de către C.I.I. F. și G.. desemnați pentru S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 138 din 18 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Vrancea.

La data de 12 octombrie 2015, recurenta S.C. A. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare.

Recursul recurentei a fost întemeiat pe dispozițiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 41, 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., iar în cuprinsul acestuia s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, dovada aflându-se la dosar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2016, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

C.I.I. F. și G.. desemnați pentru S.C. C. au depus la dosar punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul și a acordat termen la 18 octombrie 2016, când instanța a invocat din oficiu excepția de neconstituționaliate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a și (3) teza a II-a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, stabilindu-se termen de judecată la 13 decembrie 2016.

La acest termen s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu această excepție, dispunându-se, totodată, suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. În motivarea acestei încheieri, s-a reținut, în esență, că efectele anulării unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare se răsfrâng și asupra hotărârii pronunțate în apel, cu toate că are un caracter definitiv, creându-se practic o cale excepțională de atac împotriva deciziei, în egală măsură imprevizibilă.

Prin decizia nr. 138 din 20 martie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, cu motivarea că reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare prin dispozițiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare și ca o modalitate de asigurare chiar a securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanță nelegal constituită să pronunțe o hotărâre dată chiar în numele legii, situație prin care să fie afectat chiar fundamentul statului de drept.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, în temeiul art. 415 C. proc. civ., instanța a repus cauza pe rol, după care, având în vedere lipsa părților, s-a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de S.C. A. S.A. prin administrator judiciar F., menținându-se măsura suspendării dispusă prin încheierea din 13 noiembrie 2018.

În motivarea acestei încheieri s-a reținut că cererea de recurs a fost formulată de S.C. A. S.A. prin administrator special H., iar cererea de repunere pe rol a fost formulată de societate prin administrator judiciar F., motiv pentru care Înalta Curte a pus în vedere administratorului judiciar să precizeze dacă își însușește recursul promovat în cauză, însă acesta nu a depus la dosar niciun înscris în acest sens. În consecință, Înalta Curte a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 415 C. proc. civ., astfel încât a respins cererea de repunere pe rol.

La data de 6 decembrie 2019 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., instanța stabilind termen la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, măsură ce a fost menținută prin încheierea din 12 februarie 2019. În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator special H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator special H. împotriva încheierii din 23 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.