ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe intimata B.., solicitând instanței să admită contestația și să dispună modificarea tabelului preliminar modificat nr. 2 în sensul înscrierii creditoarei B.. cu o creanță de 466.831,25 Euro în categoria prevăzută la art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014 la cursul de schimb 1 euro - 4,5733 RON; obligarea administratorului judiciar să modifice tabelul preliminar modificat nr. 2 în termen de 5 zile de la pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 4323 din 2 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității și excepția prematurității, excepții invocate de administratorul judiciar C.. în privința contestației creditorului A.; s-a admis contestația formulată de creditorul A., în contradictoriu cu administratorul judiciar C.. al debitoarei S.C. D. S.R.L., administratorul special E. al debitoarei S.C. D. S.R.L. și cu creditorul intimat B.. împotriva tabelului preliminar modificat nr. 2, publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 7092 din 4 aprilie 2018, în privința creanței creditorului B..; s-a dispus modificarea tabelului preliminar modificat nr. 2, în sensul înscrierii creditorului B.. cu o creanță de 466.831,25 euro în categoria prevăzută de art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014, la cursul de schimb 1 euro - 4,5733 RON și a fost obligat administratorul judiciar să modifice tabelul preliminar modificat nr. 2 în termen de 5 zile de la pronunțare.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a luat act că apelanta-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator special F. a renunțat la judecata apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 4323 din 02.07.2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. și cu intimata-creditoare B.; a admis apelul formulat de apelanta-creditoare B. împotriva sentinței civile nr. 4323 din 02.07.2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-creditor A., cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. și cu intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator special F.; a fost schimbată, în parte, sentința apelată în sensul că: s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la tabelul preliminar modificat nr. 2 al creanțelor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 7092 din 04.04.2018, formulată de creditorul A., în contradictoriu cu creditoarea B.., cu debitoarea S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. și cu debitoarea S.C. D. S.R.L. prin administrator special F.; s-au menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

La data de 14 februarie 2019 contestatorul A. a formulat cerere de repunere în termen și cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor următoarelor hotărâri judecătorești:

1) sentința civilă nr. 4321 din 02.07.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018;

2) sentința civilă nr. 4322 din 02.07.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018;

3) sentința civilă nr. 1152 din 26.02.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii, motivat de faptul că a luat cunoștință de considerentele deciziei civile nr. 2606 din 13.12.2018 la data de 28 ianuarie 2019, când această hotărâre i-a fost comunicată.

Prin decizia civilă nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-creditoare B. și intimata-debitoare S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar G.. și administrator special F., ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a declarat recurs, la data de 12 august 2019, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

În esență, recurentul a arătat că motivul de revizuire a vizat încălcarea prin considerentele deciziei nr. 2606 din 13 decembrie 2018 a autorității de lucru judecat a considerentelor unor hotărâri judecătorești anterioare și că a luat cunoștință de aceste considerente abia la data comunicării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, respectiv la 28 ianuarie 2019.

Prin urmare, recurentul a solicitat să se constate că au existat motive temeinice pentru a formula cererea de revizuire ulterior datei la care i-a fost comunicată hotărârea respectivă, fiind întemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a revizuirii.

În opinia recurentului, prin respingerea cererii de repunere în termen instanța a aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 186 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind analizată aplicabilitatea art. 430 alin. (2) din același cod.

Astfel, recurentul a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire ar fi trebuit să facă aplicarea art. 186 C. proc. civ. în considerarea faptului că din motive temeinice nu a avut posibilitatea să cunoască considerentele deciziei atacate anterior datei de 28 ianuarie 2019.

A apreciat că, în mod greșit, s-a reținut, în motivarea deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel București, împrejurarea că ar fi fost în măsură să constate contrarietatea dintre această hotărâre și cele anterioare, încă de la momentul pronunțării.

Concluzionând, recurentul a precizat că soluția Curții de Apel București este nelegală, întrucât este evident că nu avea posibilitatea să cunoască la momentul pronunțării deciziei civile nr. 2606 din 13 decembrie 2018 dacă considerentele acestei hotărâri vor fi potrivnice considerentelor unor hotărâri anterioare.

Totodată, recurentul-revizuent a făcut referire la decizia nr. 1351/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că poate fi analizată o cerere de revizuire, motivată pe contrarietate de considerente, formulată ulterior redactării hotărârii, numai în cazul în care este formulată o cerere de repunere în termen, înlăturarea sancțiunii decăderii din termenul de formulare a cererii de revizuire, putând avea loc doar în condițiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de revizuire.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimata B.. s-a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat. Intimata a susținut că dispozițiile art. 186 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul, nu sunt norme de drept material, ci norme de drept procesual.

Intimata S.C. D. S.R.L. prin administrator special E. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că, deși recurentul a indicat, în mod expres, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile acestuia, în sensul că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 186 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la faptul că nu a fost analizată aplicabilitatea art. 430 alin. (2) din același cod, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În concret, recurentul a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu trebuia să respingă cererea privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac, ci trebuia să facă aplicarea art. 186 C. proc. civ. în considerarea faptului că din motive temeinice nu a avut posibilitatea să cunoască considerentele deciziei atacate anterior datei de 28 ianuarie 2019.

Instanța supremă reține că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul invocat de revizuent în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac în retractare nu se circumscrie sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de legiuitor la momentul edictării art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Faptul că recurentul din prezenta cauză nu a avut posibilitatea să cunoască, în termenul de o lună prevăzut de lege, considerentele deciziei nr. 2606/13.12.2018 a Curții de Apel București, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii de atac, întrucât art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge după momentul comunicării hotărârii atacate cu revizuire, termenul fiind calculat prin raportare la data rămânerii definitivă a ultimei hotărâri, care în cazul de față, este data pronunțării acesteia.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin calcularea termenului de revizuire de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunțării acesteia, nu este încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât instanța de revizuire nu are competențe să examineze pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci analizează doar dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri pronunțate anterior. Chiar dacă autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul hotărârii judecătorești, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, în cazul motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este protejat numai efectul negativ, nu și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, aspect ce rezultă din conținutul dispozițiilor art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză potrivit art. 25 alin. (1) și art. 27 C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020 și prin decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva momentului de la care se calculează termenul procedural de exercitare a acestei căi extraordinare de atac în situația în care nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menționat.

Instanța de contencios constituțional a statuat că:

"faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită".

Curtea a mai reținut că "obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților". Tot astfel, Curtea a statuat că "în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21".

De asemenea, s-a constatat că "formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil".

Aserțiunea recurentului referitoare la faptul că i se aplică noua concepție a C. proc. civ. din perspectiva sensului pe care legiuitorul îl conferă, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018, efectelor autorității de lucru judecat la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Aceasta deoarece dispozițiile procedurale ale Legii nr. 310/2018 se aplică, de regulă, numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare, raportat la art. 24 din C. proc. civ., potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În continuare, ținând cont de prevederile art. 25 alin. (1) din același cod, potrivit cărora procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acestei legi, rezultă că art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, nu se aplică procesului de față care, la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, era deja început (cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. D. S.R.L., fiind înregistrată la 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă), ci exclusiv celor demarate ulterior datei de 21 decembrie 2018.

În speță, ultima hotărâre pretins potrivnică - decizia civilă nr. 2606 din 13.12.2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă - a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, a rămas definitivă la data pronunțării, respectiv la 13 decembrie 2018, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la alin. (2) teza finală, al aceluiași articol din C. proc. civ., fiind pronunțată în apel, într-un dosar având ca obiect contestația formulată de un creditor al debitoarei D. S.R.L. împotriva tabelului preliminar de creanțe modificat nr. 2, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 7092/04.04.2018.

Așadar, termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la data de 13 decembrie 2018.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I din C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Cum termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 13 decembrie 2018, rezultă că ultima zi în care putea fi depusă cererea de revizuire a fost 14 ianuarie 2019 (prima zi lucrătoare care a urmat zilei de 13 ianuarie 2019), conform dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, instanța supremă constată că formularea cererii de revizuire în luna februarie 2019 s-a făcut cu nerespectarea termenului imperativ defipt de lege, ceea ce a atras decăderea părții din dreptul de a exercita calea de atac în retractare a revizuirii întemeiate pe motivul contrarietății, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, decizia atacată se dovedește a fi legală, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 748 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2020.