ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, la data de 26 februarie 2018 sub nr. x/2018, debitoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator special a formulat contestație la tabelul definitiv de creanțe prin care a solicitat modificarea înscrierii B. în tabelul definit, în sensul înscrierii B. cu o creanță garantată în cuantum de 2.763.485,35 RON și cu o creanță chirografară în cuantum de 7.268.165.59 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, la data de 1 martie 2018 sub nr. x/2018 creditoarea B. a formulat contestație împotriva tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei A. S.R.L., prin care a solicitat rectificarea acestuia, în sensul în care creanța creditorului C. să fie trecută în categoria creanțelor chirografare conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, iar nu în categoria creanțelor garantate, conform art. 121 alin. (1) pct. 2 din același act normativ.

Cele două contestații au fost conexate prin încheierea din 2 aprilie 2018.

Prin Sentința civilă nr. 2429 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă contestația formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator special și s-a dispus înscrierea creditorului B. S.A. la masa credală a debitorului S.C. A. S.R.L. cu o creanță garantată în cuantum de 2.763.485,35 RON și cu o creanță chirografară în cuantum de 7.268.165,59 RON, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea B. împotriva tabelului definitiv.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că B. S.A. a încheiat cu debitorul un contract de credit garantat de D. cu contract de ipotecă - în limita sumei de 696.601 euro.

După data deschiderii procedurii, față de debitorul S.C. A. S.R.L., creditorul B. S.A. a formulat cerere de înscriere la masa credală pentru suma de 10.853.308,89 RON, sumă care a fost înscrisă în tabelul preliminar în categoria creanțelor garantate.

În cadrul Dosarului de executare nr. x/2013 al BEJ E., imobilul afectat de ipoteca B. al garantului ipotecar a fost valorificat pentru suma de 183.795,76 euro. În temeiul art. 1108 pct. 3 din C. civ. de la 1864 garantul ipotecar D. s-a subrogat în drepturile creditorului B. în limita sumei de 183.795,76 euro (821.658,95 RON). Ulterior, această creanță a fost cesionată de garantul ipotecar numitului C.

La data de 20 februarie 2018, administratorul judiciar al debitoarei a publicat tabelul definitiv al obligațiilor debitorului, în care creditorul B. S.A. a fost înscris în categoria creditorilor garantați la un cuantum așa cum a fost stabilit de judecătorul-sindic, prin încheierea din 27 noiembrie 2017, anume 801.956 euro, respectiv 3.585.144,30 RON și cu suma de 6.446.505,64 RON, în categoria creditorilor chirografari.

În același tabel definitiv creditorul cesionar C. a fost înscris cu suma de 821.658,95 RON, în categoria creditorilor garantați.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea B. solicitând, în principal, schimbarea în tot a hotărârii, respingerea în tot a contestației formulate de S.C. A. S.R.L. și admiterea contestației împotriva tabelului definitiv de creanțe formulată de creditoarea B., cu consecința modificării tabelului, în sensul înscrierii creditorului C. în categoria creditorilor chirografari, iar nu în categoria creditorilor garantați, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței și respingerea contestației împotriva tabelului definitiv al debitoarei formulate de S.C. A. S.R.L.

Prin Decizia civilă nr. 2592 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul creditoarei B. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 2429 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

Admite contestația formulată de B. S.A. și dispune înscrierea creanței creditorului C. în tabelul definitiv în categoria creanțelor chirografare.

Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator special.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu este fondată critica referitoare la faptul că nu este nici decisiv și nici decizoriu considerentul din Sentința civilă nr. 3051 din 22 mai 2017 cu privire la legea aplicabilă și astfel nu are autoritate de lucru judecat.

Astfel, chiar dacă motivele supraabundente, care reprezintă considerente de drept cum e cazul în speță, din conținutul hotărârii nu susțin vreuna din soluțiile date de instanță cererilor cu care a fost învestită, fiind redate în hotărâre cu depășirea limitelor învestirii și deci cu încălcarea art. 22 alin. (6) C. proc. civ., acestea vor intra sub autoritatea de lucru judecat dacă partea interesată (prejudiciată prin inserarea lor în cuprinsul hotărârii) nu va uza de exercitarea căii de atac împotriva acestora.

În concluzie, indiferent de modul de calificare a acestor considerente, ele au intrat sub autoritatea de lucru judecată câtă vreme B. nu a înțeles să formuleze apel împotriva considerentelor Sentinței nr. 3051 din 22 mai 2017.

A mai apreciat instanța că și cea de-a doua critică este nefondată, câtă vreme s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că subrogația a avut loc în condițiile art. 1107 C. civ. de la 1864. Totodată, nu au putut fi reținute susținerile apelantei, referitoare la faptul că dispozițiile art. 117 din Legea nr. 71/2011 se referă doar la data nașterii creanței nu și la efectele subrogației, câtă vreme legiuitorul nu face o astfel de distincție, textul de lege delimitând în mod clar momentul la care se raportează aplicabilitatea legii civile, respectiv nașterea creanței.

Critica referitoare la faptul că în mod eronat judecătorul sindic a apreciat că executarea garantului ipotecar are același regim precum distribuirea efectuată în procedura insolvenței este fondată. Astfel, în mod greșit judecătorul sindic a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 121 și 123 din Legea nr. 85/2006 cu privire la ordinea de preferință a creanțelor, deoarece aceste dispoziții se referă strict la fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului și a altor bunuri cum este cazul de față. În speță, ceea ce s-a executat silit este un bun proprietatea garantului ipotecar D., iar nu un bun al debitoarei S.C. A. S.R.L.

De asemenea, s-a apreciat a fi fondată și ultima critică, instanța reținând că în ceea ce privește valorificarea unui bun grevat și modul de înscriere în tabelul de creanțe sunt incidente dispozițiile art. 71 alin. (3) și (4) și art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 71 alin. (3) și 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 rezultă că înscrierea cesionarului garantului ipotecar nu se poate face decât în categoria creanțelor chirografare cu privire la concursul între cei doi creditori.

Împotriva acestei decizii, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în raport cu prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei civile nr. 2592/2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

În motivare, revizuentul susține că decizia a cărei revizuire se solicită, intră în contradicție cu Decizia civilă nr. 2028/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, întrucât motivarea celor două hotărâri cuprinde considerente contradictorii cu privire la aceeași situație de drept derivată din Contractul de cesiune de creanță nr. x având ca obiect suma de 183.795,76 euro datorată de debitoarea S.C. A. S.R.L. cedentului și consecințele actului juridic menționat anterior în plan procedural în materia insolvenței referitor la înscrierea în tabelul creditorilor.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 2028/2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. x/2013, prin care s-a respins apelul formulat de A. și D., menținându-se sentința atacată ca legală și temeinică, s-a reținut:

"Curtea apreciază că temeiul regresului garantului ipotecar împotriva debitorului îl reprezintă subrogația legala în drepturile creditorului plătit, iar efectul subrogației este acela ca subrogatul, în speță garantul ipotecar dobândește toate drepturile creditorului plătit. Curtea reține că în cazul subrogației, subrogatul ia locul creditorului numai pentru ceea ce el a plătit efectiv, urmând a recupera de la debitor numai suma plătită, iar nu valoarea nominală a creanței, ca în cazul cesiunii de creanță. Prin urmare, întrucât creditorul plătit avea un drept de creanță înscris în tabelul de creanțe acest drept este dobândit și de garantul ipotecar".

În motivarea Sentinței nr. 2429 din 23 aprilie 2018, judecătorul sindic reține că "singurul argument invocat de către B. cu privire la înscrierea creanței subsemnatului în categoria creanțelor chirografare este aplicabilitatea în speță a legii noi adică art. 1598 noul C. civ., în raport cu care creanțele dobândite prin subrogare au o ordine de preferință în urma creditorului subrogat". Instanța a conchis că cele susținute de creditorul B. nu pot fi primite.

Mai arată revizuentul, că Sentința nr. 3051 din 22 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva măsurii luate de către administratorul judiciar nu a fost atacată sub niciun aspect de către B., cu toate că instanța a respins capătul de cerere referitor la măsura înlăturării subsemnatului din tabelul definitiv de creanțe.

Lipsa exercitării căii de atac echivalează cu o însușire în tot a hotărârii atât din punctul de vedere al considerentelor cât și al dispozitivului.

Spre deosebire de vechiul C. proc. civ., potrivit căruia, calea de atac putea fi exercitată doar cu privire la dispozitiv indiferent de considerentele reținute în motivarea hotărârii, în actuala reglementare legiuitorul a pus la îndemâna părților posibilitatea înlăturării acelor considerente care ar putea avea consecințe vătămătoare.

Apelanta nu a uzat de căile legale de reformare a sentinței vătămătoare încercând să înlăture puterea lucrului judecat din Sentința nr. 305l/2017 în calea de atac împotriva unei sentințe fondate tocmai pe argumentele din sentința rămasă definitivă prin neapelare, ceea ce a și obținut, instanța de apel încălcând puterea lucrului judecat și chiar a propriului raționament din decizia anterioară.

Așa cum rezultă din considerentele primei hotărâri, instanța a stabilit că subrogatul are aceleași drepturi ca persoana de la care a preluat creanța, astfel încât numai o motivare contrară ca cea invocată de B. în apelul ce face obiectul celei de a doua hotărâri ar putea justifica o soluție de admitere a apelului B.

Așadar, problema de drept care se pune, este tipul de creanță pe care revizuentul l-a dobândit asupra debitorului, prima hotărâre reținând că revizuentul a dobândit același drept ca și creditoarea B., iar cea de-a doua hotărâre reține că, deși creanța B. este o creanță garantată, creanța sa este doar chirografară.

Prin urmare, având în vedere contradicția dintre considerentele care au stat la baza celor două hotărâri și întrucât prima hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei civile nr. 2592/2018 a Curții de Apel București.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuent - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea Deciziei civile nr. 2592/2018 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, întrucât aceasta intră în contradicție cu Decizia civilă nr. 2028/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, având în vedere că motivarea celor două hotărâri cuprinde considerente contradictorii cu privire la aceeași situație de drept derivată din Contractul de cesiune de creanță nr. x având ca obiect suma de 183.795,76 euro.

Cererea de revizuire formulată de revizuentul C., întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., stabilește că revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin urmare, în cazul admiterii cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv, instanța care soluționează cererea de revizuire, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., nu poate decât să anuleze cea din urmă hotărâre, astfel că art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ are în vedere numai încălcarea, de către instanța care a pronunțat cea de-a doua hotărâre, a efectului negativ al autorității de lucru judecat, care presupune, conform art. 431 alin. (1) din cod, tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză.

Tot în acest context, se reține că termenul pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a celei de-a doua hotărâri, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar nu de la data comunicării, astfel că, prin hotărâri potrivnice se înțelege o contrarietate între dispozitivele celor două hotărâri, care poate fi cunoscută de părți chiar de la momentul pronunțării celei de-a doua hotărâri și care poate rezulta numai din nesocotirea efectului negativ al autorității de lucru judecat.

Or încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat poate fi cunoscută numai prin compararea considerentelor celei de-a doua hotărâri cu cele ale primei hotărâri.

Astfel, calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârii potrivnice are ca unică finalitate înlăturarea celei de-a doua hotărâri din ordinea juridică, fără a se putea ori a fi necesar a se obține reformarea sa, deoarece instanța care a pronunțat-o a nesocotit împrejurarea că erau îndeplinite condițiile pentru invocarea excepției autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, se reține, din analiza cererii de revizuire formulată de revizuentul C. că aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin intermediul art. I, pct. 61 din Legea nr. 310/2018, care prevăd că:

"dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite caza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Interpretarea acestui text de lege vizează faptul că permite revizuirea hotărârilor și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., însă această modificare nu se aplică decât în cazul în care cea de-a doua hotărâre, a cărei revizuire se cere este pronunțată într-un proces început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, în virtutea art. 27 din același cod.

În acest context, se reține că cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă strict prin raportare la obiectul său, fără a intra în analiza pretinsului efect pozitiv al autorității de lucru judecat atribuit Deciziei nr. 2028/2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 de către Curtea de Apel București, care ar fi fost încălcat prin Decizia civilă nr. 2592/2018 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

De asemenea, una dintre condițiile revizuirii pentru motivul reglementat în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținută în doctrină și jurisprudență, este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces sau, dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei. Cu alte cuvinte, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri să nu includă și soluția asupra excepției autorității lucrului judecat a primei hotărâri.

În speță, pretinsa autoritate de lucru judecat pozitivă a fost invocată de revizuent în cadrul apelului soluționat prin decizia a cărei revizuire se cere, iar instanța de apel a ținut cont de ea, astfel cum rezultă în mod expres din cuprinsul considerentelor acesteia.

Astfel, prin hotărârea pronunțată, instanța nu a negat dreptul creditorului C. de a se îndestula din bunul imobil al A. asupra căruia poartă garanția Băncii, ceea ce ar fi reprezentat o încălcare a autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere nu a stabilit că C. este un creditor chirografar, deși în Dosarul nr. x/2013 se stabilise că el este un creditor garantat, deoarece se subrogă în drepturile unui creditor garantat. Instanța a reținut numai că soluția dată de legiuitor concursului dintre creditorul inițial și garantul ipotecar subrogat în urma unei plăți parțiale în drepturile primului nu permite înscrierea celui de-al doilea în tabelul definitiv în categoria creditorilor garantați, prin raportare la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, decât în măsura în care valoarea bunului care face obiectul garanției acoperă în întregime creanța neîncasată a creditorului inițial și numai în limita diferenței dintre valoarea bunului și această creanță neîncasată a creditorului inițial.

Așadar, din analiza pretinsei contrarietăți a considerentelor rezultă că, în realitate, aceasta nu există, iar calea extraordinară de atac a revizuirii, astfel cum aceasta a fost exercitată, în forma în vigoare a C. proc. civ., la data deschiderii procedurii insolvenței S.C. A. S.R.L., nu permite remedierea încălcării efectului pozitiv al autorității lucrului judecat.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva Deciziei civile nr. 2592 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva Deciziei civile nr. 2592 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2019.

GGC - NN