ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2019

HOTĂRÂRE

05.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 05 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei S.C. A. S.R.L., înregistrată la 06.10.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2015/a3, S.C. B. S.A. a solicitat înscrierea creanței sale în cuantum de 2.357.777,5 RON și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1073/15.02.2016, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis contestația împotriva tabelului preliminar de creanțe, a dispus înscrierea creditoarei S.C. B. S.A. în tabel cu o creanță în sumă de 2.357.777,5 RON și a obligat debitoarea la plata către contestatoarea-creditoare a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și prin administrator judiciar D. S.P.R.L., iar prin decizia civilă nr. 1742/26.10.2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1596A/06.10.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6, 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 27.02.2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

La 22.04.2019, recurenta a depus la dosar o cerere pe care a intitulat-o "de renunțare la judecată", asupra căreia Înalta Curte reține următoarele:

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C. proc. civ. și presupune că părțile pot determina existența procesului, respectiv declanșarea acestuia și au libertatea de a-i pune capăt; el include, așadar, dreptul părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea reclamantului), achiesarea și tranzacția judiciară.

Renunțarea la judecată sau la dreptul subiectiv pretins sunt acte care pot proveni numai de la reclamant, așa cum rezultă din interpretarea art. 406 și 408 C. proc. civ.

În schimb, achiesarea la hotărâre, reglementată de dispozițiile art. 463 și 464 C. proc. civ., nu cunoaște o asemenea limitare, deoarece conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ea constă în renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja.

În speță, recurenta are calitatea de intimată-pârâtă, astfel că nu poate formula cerere de renunțare la judecată sau la dreptul dedus judecății, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, asemenea acte de dispoziție pot proveni numai de la reclamant.

Ca atare, cererea intitulată "de renunțare la judecată" urmează să fie calificată ca fiind una de achiesare a părții care a pierdut procesul la hotărârea pronunțată, de care Înalta Curte va lua act.