ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, a solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 RON, pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziționat.

Prin încheierea nr. 3405 din 10 mai 2019 Judecătoria Tg. Jiu, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. Jiu, excepție invocată, din oficiu, de instanță și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Mediaș, județul Sibiu.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în cauză nu este aplicabil niciunul dintre cazurile reglementate expres de competența alternativă, nefiind aplicabile prevederile art. 113 alin. (1), pct. 3, 4 și 5 C. proc. civ., pentru că obiectul prezentei cereri nu este cel strict prevăzut de aceste norme.

Totodată, s-a reținut că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 117 C. proc. civ., deoarece acțiunea are ca obiect pretenții, iar dreptul de despăgubire este un drept de creanță, nu un drept real.

În concluzie, instanța a apreciat că nu se află în situația unei competențe teritoriale alternative pentru a deveni aplicabile prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Judecătoria Mediaș prin sentința civilă nr. 2393 din 19 noiembrie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mediaș, județul Sibiu, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L.; a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei este o acțiune în pretenții dar fondată pe îngrădirea dreptului său de proprietate asupra terenului pe care îl deține în intravilanul municipiului Tg. Jiu, Jud. Gorj, teren care este înscris în cărțile funciare aparținând aceleiași entități administrativ-teritoriale.

Totodată, s-a reținut că temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 621 C. civ. care se referă la dreptul de trecere pentru utilități care îi îngrădește dreptul de proprietate, iar pârâta, de asemenea, s-a prevalat în apărările sale de dreptul de uz și servitute legală ce îi sunt conferite de Legea nr. 123/2012.

Instanța a constatat că, din această perspectivă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 C. proc. civ., care sunt derogatorii de la regula comună, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., întrucât dispozițiile premenționate conțin o normă de competență teritorială absolută, deci imperativă și de ordine publică, de la care nici instanța nu poate deroga și nici părțile nu pot conveni în alt fel.

În consecință s-a constatat că este incidentă situația prevăzută de art. 117 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ. și față de împrejurarea că terenul în litigiu se află situat în raza de competență a Judecătoriei Tg. Jiu, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Tg. Jiu.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Tg. Jiu și Judecătoria Mediaș, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 RON, pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziționat.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Locul producerii prejudiciului este locul în care se află imobilul (terenul) pentru a cărei lipsă de folosință au fost solicitate despăgubiri, iar terenul se află în intravilanul municipiului Tg. Jiu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În aplicarea prevederilor mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

Având în vedere că dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială alternativă,reclamantul este singurul care poate alege ce instanță să învestească cu soluționarea cererii sale, dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

În cauză, prima instanță sesizată de reclamantă, Judecătoria Tg. Jiu, este instanța locului producerii prejudiciului, întrucât pentru fapta reclamată se impută un prejudiciu constând în despăgubiri pentru împiedicarea folosirii terenului potrivit scopului pentru care a fost achiziționat.

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanțele competente alternativ, în temeiul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., nici pârâții din cauză, nici instanța de judecată nu pot contesta opțiunea acestuia și nu pot invoca competența teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu consecința încălcării voinței reclamantului.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Tg. Jiu trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale alternative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Având în vedere considerentele prezentate și principiul asigurării accesului efectiv la justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2020.