ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6120/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6120/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 887 din 20 mai 2009, a admis

contestația formulată de contestatoarea R.M. în contradictoriu cu pârâtul

Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău. A anulat Decizia nr. 23 din 6 iulie 2008

emisă de pârât și a fost obligat acesta să restituie reclamantei, în natură,

suprafața de 720 mp situată în Bacău la punctul Centrul de Transfuzie Sanguină

Bacău și identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de

expert Timaru Mihai.

În motivarea

acestei soluții Tribunalul a reținut că, prin Decretul Lege nr. 92/1950 a fost

preluată suprafața de 2.171 mp situată în Bacău, de la F.A., autorul

reclamantei.

Primăria

Municipiului Bacău notificată de reclamantă a înaintat notificarea din 4

noiembrie 2002 către pârât în raport de constatarea făcută de expertul M.C.M.,

în sensul că suprafața de teren este deținută de Centrului Județean de

Transfuzie Sanguină Bacău.

Prin Decizia nr.

23 din 6 iulie 2008 pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în

natură a suprafeței de 452 mp cu motivarea că retrocedarea acesteia ar afecta

întreaga activitate de transfuzie de pe raza municipiului și județului Bacău.

S-a reținut din

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, de expert T.M. că din

suprafața de 708,10 mp deținută de pârât, 264,5 mp sunt ocupați de clădirea

centrului de Transfuzii Sanguine Bacău, iar suprafața 443,6 mp nu este

neafectată de construcții și utilități. Cât privește accesul utilajelor și al donatorilor

s-a constatat, conform acelorași expertize că acesta se poate face prin zona

estică a terenului Spitalului Județean Bacău.

S-a observat că

apărările pârâtului potrivit cărora terenul nu se află în patrimoniul

instituției sunt contrazise chiar de decizia atacată în care s-a consemnat că

terenul revendicat se află în patrimoniul Centrului în temeiul Legii nr. 247/2005.

Pe cale de

consecință s-a constatat că pârâtul este entitate deținătoare în înțelesul art.

25 din Legea nr. 10/2001 iar afirmația din expertiză în sensul că terenul nu ar

fi deținut de pârât are ca temei declarația pârâtului.

apel

Curtea de Apel

Bacău prin Decizia nr. 21 din 24 noiembrie 2010 a admis apelul pârâtului și a

schimbat în parte sentința civilă nr. 887/2009 în sensul că a obligat pârâtul

să restituie în natură suprafața de 443,60 mp identificată cu albastru în

schița anexă la raportul de expertiză T.M. (fila 52 dosarul de fond) și să

înainteze propuneri de despăgubire pentru diferența de 264,50 mp, teren care nu

poate fi restituit în natură.

Instanța de

apel a reținut că pârâta are calitatea de entitate deținătoare a imobilului,

teren în suprafață de 720 mp (708,10 mp conform măsurătorilor expertizei) teren

care se află în proprietatea privată a statului fiind în administrarea

Ministerului Sănătății. Această situație, de altfel recunoscută de pârâtă, a

fost reținută și din împrejurarea că terenul nu se află în domeniul public al

statului (potrivit enumerării din art. 3 din Legea nr. 213/1998) și nu se

regăsește nici în proprietatea Spitalului Județean Bacău.

Fiind unitate

deținătoare, pârâta avea competența să rezolve notificarea reclamantei, sens în

care a primit și acceptul Ministerului Sănătății - Institutul Național de

Hematologie Transfuzională, conform documentului aflat la fila 7 în dosarul de

fond.

S-a reținut că

în cauză sunt incidente dispozițiile alin. (2) al pct. 6.1 și pct. 7 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 natura juridică actuală a

imobilului neîmpiedicând restituirea în natură dacă sunt îndeplinite celelalte

condiții prevăzute de lege pentru această modalitate de recuperare.

S-a considerat

nefondată și susținerea că restituirea în natură ar afecta activitatea

Centrului prin împiedicarea accesului și parcării autoturismelor și a accesului

pacienților.

Pe de o parte

s-a constatat că legiuitorul a enumerat în pct. 10.1 și 10.2 din Normele

metodologice în concret cazurile de imposibilitate de restituie a terenului și

care se referă la servitutile legale ale acestora, terenul de 443,60 mp

identificat cu chenar albastru în expertiza T.M. (fila 52 dosar fond)

neînscriindu-se, prin cazurile enumerate, în textul invocat. S-a constatat că

suprafața în discuției nu este amenajată ca parcare, partea de nord a acesteia

este ocazional folosită pentru staționarea utilajelor ce deservesc Centrul, expertiza

confirmând această situație (recunoscută și de pârâtă și necontestată de

reclamantă). Expertul a arătat și soluția cu privire la accesul în instituție

pentru eventualitatea restituirii în natură a terenului în discuție.

S-a mai reținut

că susținerea potrivit căreia singura cale de acces în clădire a fost

nedovedită și chiar infirmată de probe - expertul arătând și alte variante

posibile și identificând, de altfel, un obstacol natural în acest acces datorat

gardului cu fundație de beton ce încheie acea latură.

S-a mai reținut

că pârâta inițial a recunoscut posibilitatea restituirii în natură a suprafeței

de 542 mp conform adresei din 20 noiembrie 2008 aflată la fila 6 în dosarul de

fond.

Instanța de

apel a apreciat ca întemeiată, din apelul pârâtei numai critica referitoare la

restituirea în natură și a suprafeței de teren de 264,5 mp ocupată de o

porțiune a clădirii Centrului.

Sub acest

aspect s-a constatat că este justă soluția primei instanțe care nu numai că a

trecut peste voința contestatoarei exprimată expres în documentul de la fila 55

din dosarul de fond (în care cere restituirea în natură a suprafeței de 443,60

mp conform expertizei tehnice) dar a și încălcat dispozițiile legale, art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul în care pe terenurile

preluate abuziv s-au edificat construcții autorizate, persoana îndreptățită va

obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru

suprafața de teren ocupată de construcții noi, afectată servitutilor legale și

altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Ca urmare a

apelul a fost admis sub acest din urmă aspect fiind schimbată în parte sentința

Tribunalului.

împotriva

deciziei Curții de Apel pârâtul a declarat în termen recurs (exemplarul semnat

de reprezentantul legal al acestuia aflându-se la filele 23 - 24 în dosarul Înaltei

Curții de Casație și Justiție).

Recursul nu a

fost motivat în drept.

În fapt s-au

criticat soluțiile instanței de fond și respectiv instanței de apel pentru

nelegalitate.

S-a critica

soluția de obligare la restituirea în natură a suprafeței de 443,60 mp ca

nelegală întrucât terenul în această suprafață nu este teren liber, ci afectat

de o servitute legală conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (parcare

și drum de acces). S-au anexat la recurs fotografii pentru indicarea amplasării

terenului precum și planșe și pagini din proiectul de construcție al Centrului

de Transfuzii Sanguine Bacău din 1965 pentru indicarea drumului de acces, a

gardului împrejmuitor despre care s-a pretins că este investiție nouă și a

anexelor clădiții C.T.S. aflate pe terenul n discuție .

S-a criticat

respingerea probei cu cercetare locală, apreciată ca neutilă de către instanță

în raport de constatările expertizei.

S-a criticat

împrejurarea că instanța a reținut potrivit constatărilor expertizei că există

și alte căi de acces în clădire (deși obiectivul expertizei urmărea stabilirea

împrejurării dacă terenul de 720 mp este liber sau afectat de construcții sau

utilități), intervenindu-se prin aceasta în circuitul sângelui stabilit de

fluxul tehnologic prin proiectul de construcție al Centrului.

În întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând că pârâta a avut o poziție contradictorie (inițial aceasta

și-a exprimat acordul pentru restituirea suprafeței de teren de 452 mp -

conform adresei din 27 august 2007 - iar ulterior a respins notificarea prin Decizia

nr. 23/2008. Intimata a mai arătat că în timpul procesului inițial pârâta a

susținut că terenul nu face parte din patrimoniul său pentru ca apoi să susțină

că suprafața îi este indispensabilă activității sale.

instanței de recurs.

Examinând

recursul declarat în raport de criticile formulate și de actele și lucrările

dosarului se constată că acesta este nefondat și se va respinge pentru

considerentele ce urmează.

Criticile

formulate în fapt se pot încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analiza

acestora urmând a fi făcută în raport de dispozițiile legale prevăzute pentru

acest motiv de recurs.

Nelegalitatea

deciziei criticate sub aspectul greșitei aplicări și interpretări a textelor

legale incidente nu se confirmă în cazul dedus judecății.

Art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 invocat de recurentă a nu fi fost respectat, a fost

corect aplicat în cauză, instanța explicând -pe baza probelor administrate,acte

și raport de expertiză - care au fost considerentele pentru care a apreciat că

terenul de 443,6 mp este liber.

Astfel s-au

avut în vedere constatările de fapt expuse de expertul care a examinat terenul

în litigiu, pe baza documentelor dosarului informațiilor primite de la părți și

cercetările de la fața locului.

Concluziile raportului

de expertiză în sensul că din 720 mp (708,10 mp găsiți la măsurători) suprafața

de 264,5 mp este afectată de o parte a construcție Centrului, restul în

suprafață de 443,6 mp nefiind afectat nici de construcții nici de alte

utilități. Aceasta din urmă suprafață, marcată cu albastru în schița de la fila

52 din dosarul de fond, a fost apreciată în mod justificat ca fiind liberă și

deci în măsură să fie restituită în natură.

Concluziile

raportului de expertiză, care a fost comunicat pârâtei în ședința din 4 aprilie

2009 și coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, printre acestea

existând și înscrisul din 27 august 2007, emanând de la Ministerul Sănătății

-Institutul Național de Hematologie Transfuzională București și aflat la fila 7

în dosar de fond în care s-a exprimat acordul acestei instituții (transmis

Comisiei pentru Retrocedarea Imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001) cu

restituirea în natură numai a suprafeței de 452 mp - din terenul de 720 mp -

situată în curtea Centrului de Transfuzie Sanguină Bacău), cu mențiunea că

acest teren „ nu afectează bunul mers al activității instituției așa cum

rezultă din planul de situație întocmit în 2007 în prezența reprezentanților C.T.S.

Bacău".

Instanțele au

luat în considerare și poziția oscilantă a pârâtului care a oferit diferite

apărări menite să explice refuzul restituirii în natură a imobilului și cu

privire la care pârâtul nu a făcut comentarii nici în apel nici în recurs.

Susținerile

referitoare la refuzul argumentat al instanței de apel de a administra proba

solicitată de pârât, cercetarea locală, nu reprezintă o critică propriu -zisă

deoarece nu se invocă argumente pe care instanța să le fi ignorat în aprecierea

utilității acestei probe sau dispoziții normative încălcate.

Susținerea

recurentului în sensul că rezolvarea dată de instanță ar conduce la încălcarea

„circuitului sângelui stabilit de fluxul tehnologic încă de la momentul

proiectării Centrului", nu reprezintă, nici aceasta, o critică care să

poată fi înscrisă în unul din cele 9 motive de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

În primul rând

este de remarcat că nu se invocă nici un act normativ care să fi fost ignorat

cu privire la aspectul semnalat iar în al doilea rând problema fluxului

tehnologic reprezintă un element de fapt a cărui cenzurare nu se poate realiza

pe calea recursului numai în măsura în care cu privire la acest fapt instanța a

interpretat sau a aplicat greșit o normă legală.

Or, în

comentariile sale recurentul nu a invocat nici un act normativ care să fi fost

ignorat de instanță.

Din examinarea

înscrisurilor depuse ca anexă la recurs se constată că au fost detaliate

lucrările de drumuri de la proiectul „stație de recoltare și conservare de

sânge" cu soluții propuse pentru mai multe alei carosabile și s-a întocmit

o „Evaluare" a lucrărilor de drumuri, cu exprimarea costurilor (filele 13

și 14 în dosar). La aceste documente s-au atașat două pagini numerotate care în

mod evident nu fac parte nici din „documentul justificativ", nici din

documentul „Evaluare" care are o singură pagină încheiată cu semnături și

nici din „Situația tehnică a investiției".

Sub aspectul

rolului jucat de terenul în discuție - în limita dispusă a fi restituită în

natură - din punctul de vedere al funcționării Centrului, în mod corect și

legal instanța a constatat potrivit probelor administrate, acte, plan și raport

de expertiză -că funcționarea Ventrului nu este împiedicată prin restituire în

natură a terenului situat în curtea acestuia în chenarul stabilit de expert.

Din definiția

dată în înscrisul mai sus analizat rezultă cu evidență că „fluxul

tehnologic" este o sintagmă care desemnează modul de organizare a

circulației persoanelor în interiorul Centrului apoi în exteriorul clădirii, în

funcție de datele concrete ale locului.

Ca urmare și

această critică se constată a fi nefondată.

Pentru

considerentele arătate și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a

respins ca nefondat recursul pârâtului împotriva Deciziei nr. 21/2010 a Curții

de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău

împotriva Deciziei nr. 21 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010