ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6120/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 887 din 20 mai 2009, a admis contestația formulată de contestatoarea R.M. în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău. A anulat Decizia nr. 23 din 6 iulie 2008 emisă de pârât și a fost obligat acesta să restituie reclamantei, în natură, suprafața de 720 mp situată în Bacău la punctul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău și identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Timaru Mihai. În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că, prin Decretul Lege nr. 92/1950 a fost preluată suprafața de 2.171 mp situată în Bacău, de la F.A., autorul reclamantei.

Primăria Municipiului Bacău notificată de reclamantă a înaintat notificarea din 4 noiembrie 2002 către pârât în raport de constatarea făcută de expertul M.C.M., în sensul că suprafața de teren este deținută de Centrului Județean de Transfuzie Sanguină Bacău. Prin Decizia nr. 23 din 6 iulie 2008 pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în natură a suprafeței de 452 mp cu motivarea că retrocedarea acesteia ar afecta întreaga activitate de transfuzie de pe raza municipiului și județului Bacău. S-a reținut din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, de expert T.M. că din suprafața de 708,10 mp deținută de pârât, 264,5 mp sunt ocupați de clădirea centrului de Transfuzii Sanguine Bacău, iar suprafața 443,6 mp nu este neafectată de construcții și utilități.

Cât privește accesul utilajelor și al donatorilor s-a constatat, conform acelorași expertize că acesta se poate face prin zona estică a terenului Spitalului Județean Bacău. S-a observat că apărările pârâtului potrivit cărora terenul nu se află în patrimoniul instituției sunt contrazise chiar de decizia atacată în care s-a consemnat că terenul revendicat se află în patrimoniul Centrului în temeiul Legii nr. 247/2005. Pe cale de consecință s-a constatat că pârâtul este entitate deținătoare în înțelesul art. 25 din Legea nr. 10/2001 iar afirmația din expertiză în sensul că terenul nu ar fi deținut de pârât are ca temei declarația pârâtului. 2. Instanța de apel Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 21 din 24 noiembrie 2010 a admis apelul pârâtului și a schimbat în parte sentința civilă nr. 887/2009 în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură suprafața de 443,60 mp identificată cu albastru în schița anexă la raportul de expertiză T.M.

(fila 52 dosarul de fond) și să înainteze propuneri de despăgubire pentru diferența de 264,50 mp, teren care nu poate fi restituit în natură. Instanța de apel a reținut că pârâta are calitatea de entitate deținătoare a imobilului, teren în suprafață de 720 mp (708,10 mp conform măsurătorilor expertizei) teren care se află în proprietatea privată a statului fiind în administrarea Ministerului Sănătății. Această situație, de altfel recunoscută de pârâtă, a fost reținută și din împrejurarea că terenul nu se află în domeniul public al statului (potrivit enumerării din art. 3 din Legea nr. 213/1998) și nu se regăsește nici în proprietatea Spitalului Județean Bacău. Fiind unitate deținătoare, pârâta avea competența să rezolve notificarea reclamantei, sens în care a primit și acceptul Ministerului Sănătății - Institutul Național de Hematologie Transfuzională, conform documentului aflat la fila 7 în dosarul de fond.

S-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile alin. (2) al pct. 6.1 și pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 natura juridică actuală a imobilului neîmpiedicând restituirea în natură dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege pentru această modalitate de recuperare. S-a considerat nefondată și susținerea că restituirea în natură ar afecta activitatea Centrului prin împiedicarea accesului și parcării autoturismelor și a accesului pacienților. Pe de o parte s-a constatat că legiuitorul a enumerat în pct. 10.1 și 10.2 din Normele metodologice în concret cazurile de imposibilitate de restituie a terenului și care se referă la servitutile legale ale acestora, terenul de 443,60 mp identificat cu chenar albastru în expertiza T.M.

(fila 52 dosar fond) neînscriindu-se, prin cazurile enumerate, în textul invocat. S-a constatat că suprafața în discuției nu este amenajată ca parcare, partea de nord a acesteia este ocazional folosită pentru staționarea utilajelor ce deservesc Centrul, expertiza confirmând această situație (recunoscută și de pârâtă și necontestată de reclamantă). Expertul a arătat și soluția cu privire la accesul în instituție pentru eventualitatea restituirii în natură a terenului în discuție. S-a mai reținut că susținerea potrivit căreia singura cale de acces în clădire a fost nedovedită și chiar infirmată de probe - expertul arătând și alte variante posibile și identificând, de altfel, un obstacol natural în acest acces datorat gardului cu fundație de beton ce încheie acea latură.

S-a mai reținut că pârâta inițial a recunoscut posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 542 mp conform adresei din 20 noiembrie 2008 aflată la fila 6 în dosarul de fond. Instanța de apel a apreciat ca întemeiată, din apelul pârâtei numai critica referitoare la restituirea în natură și a suprafeței de teren de 264,5 mp ocupată de o porțiune a clădirii Centrului.

Sub acest aspect s-a constatat că este justă soluția primei instanțe care nu numai că a trecut peste voința contestatoarei exprimată expres în documentul de la fila 55 din dosarul de fond (în care cere restituirea în natură a suprafeței de 443,60 mp conform expertizei tehnice) dar a și încălcat dispozițiile legale, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi, afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Ca urmare a apelul a fost admis sub acest din urmă aspect fiind schimbată în parte sentința Tribunalului. 3. Recursul. împotriva deciziei Curții de Apel pârâtul a declarat în termen recurs (exemplarul semnat de reprezentantul legal al acestuia aflându-se la filele 23 - 24 în dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție). Recursul nu a fost motivat în drept. În fapt s-au criticat soluțiile instanței de fond și respectiv instanței de apel pentru nelegalitate. S-a critica soluția de obligare la restituirea în natură a suprafeței de 443,60 mp ca nelegală întrucât terenul în această suprafață nu este teren liber, ci afectat de o servitute legală conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (parcare și drum de acces).

S-au anexat la recurs fotografii pentru indicarea amplasării terenului precum și planșe și pagini din proiectul de construcție al Centrului de Transfuzii Sanguine Bacău din 1965 pentru indicarea drumului de acces, a gardului împrejmuitor despre care s-a pretins că este investiție nouă și a anexelor clădiții C.T.S. aflate pe terenul n discuție . S-a criticat respingerea probei cu cercetare locală, apreciată ca neutilă de către instanță în raport de constatările expertizei. S-a criticat împrejurarea că instanța a reținut potrivit constatărilor expertizei că există și alte căi de acces în clădire (deși obiectivul expertizei urmărea stabilirea împrejurării dacă terenul de 720 mp este liber sau afectat de construcții sau utilități), intervenindu-se prin aceasta în circuitul sângelui stabilit de fluxul tehnologic prin proiectul de construcție al Centrului.

În întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pârâta a avut o poziție contradictorie (inițial aceasta și-a exprimat acordul pentru restituirea suprafeței de teren de 452 mp - conform adresei din 27 august 2007 - iar ulterior a respins notificarea prin Decizia nr. 23/2008. Intimata a mai arătat că în timpul procesului inițial pârâta a susținut că terenul nu face parte din patrimoniul său pentru ca apoi să susțină că suprafața îi este indispensabilă activității sale. 4. Analiza instanței de recurs. Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și de actele și lucrările dosarului se constată că acesta este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce urmează.

Criticile formulate în fapt se pot încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analiza acestora urmând a fi făcută în raport de dispozițiile legale prevăzute pentru acest motiv de recurs. Nelegalitatea deciziei criticate sub aspectul greșitei aplicări și interpretări a textelor legale incidente nu se confirmă în cazul dedus judecății. Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocat de recurentă a nu fi fost respectat, a fost corect aplicat în cauză, instanța explicând -pe baza probelor administrate,acte și raport de expertiză - care au fost considerentele pentru care a apreciat că terenul de 443,6 mp este liber. Astfel s-au avut în vedere constatările de fapt expuse de expertul care a examinat terenul în litigiu, pe baza documentelor dosarului informațiilor primite de la părți și cercetările de la fața locului.

Concluziile raportului de expertiză în sensul că din 720 mp (708,10 mp găsiți la măsurători) suprafața de 264,5 mp este afectată de o parte a construcție Centrului, restul în suprafață de 443,6 mp nefiind afectat nici de construcții nici de alte utilități. Aceasta din urmă suprafață, marcată cu albastru în schița de la fila 52 din dosarul de fond, a fost apreciată în mod justificat ca fiind liberă și deci în măsură să fie restituită în natură.

Concluziile raportului de expertiză, care a fost comunicat pârâtei în ședința din 4 aprilie 2009 și coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, printre acestea existând și înscrisul din 27 august 2007, emanând de la Ministerul Sănătății -Institutul Național de Hematologie Transfuzională București și aflat la fila 7 în dosar de fond în care s-a exprimat acordul acestei instituții (transmis Comisiei pentru Retrocedarea Imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001) cu restituirea în natură numai a suprafeței de 452 mp - din terenul de 720 mp - situată în curtea Centrului de Transfuzie Sanguină Bacău), cu mențiunea că acest teren „ nu afectează bunul mers al activității instituției așa cum rezultă din planul de situație întocmit în 2007 în prezența reprezentanților C.T.S.

Bacău". Instanțele au luat în considerare și poziția oscilantă a pârâtului care a oferit diferite apărări menite să explice refuzul restituirii în natură a imobilului și cu privire la care pârâtul nu a făcut comentarii nici în apel nici în recurs. Susținerile referitoare la refuzul argumentat al instanței de apel de a administra proba solicitată de pârât, cercetarea locală, nu reprezintă o critică propriu -zisă deoarece nu se invocă argumente pe care instanța să le fi ignorat în aprecierea utilității acestei probe sau dispoziții normative încălcate. Susținerea recurentului în sensul că rezolvarea dată de instanță ar conduce la încălcarea „circuitului sângelui stabilit de fluxul tehnologic încă de la momentul proiectării Centrului", nu reprezintă, nici aceasta, o critică care să poată fi înscrisă în unul din cele 9 motive de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În primul rând este de remarcat că nu se invocă nici un act normativ care să fi fost ignorat cu privire la aspectul semnalat iar în al doilea rând problema fluxului tehnologic reprezintă un element de fapt a cărui cenzurare nu se poate realiza pe calea recursului numai în măsura în care cu privire la acest fapt instanța a interpretat sau a aplicat greșit o normă legală. Or, în comentariile sale recurentul nu a invocat nici un act normativ care să fi fost ignorat de instanță. Din examinarea înscrisurilor depuse ca anexă la recurs se constată că au fost detaliate lucrările de drumuri de la proiectul „stație de recoltare și conservare de sânge" cu soluții propuse pentru mai multe alei carosabile și s-a întocmit o „Evaluare" a lucrărilor de drumuri, cu exprimarea costurilor (filele 13 și 14 în dosar).

La aceste documente s-au atașat două pagini numerotate care în mod evident nu fac parte nici din „documentul justificativ", nici din documentul „Evaluare" care are o singură pagină încheiată cu semnături și nici din „Situația tehnică a investiției". Sub aspectul rolului jucat de terenul în discuție - în limita dispusă a fi restituită în natură - din punctul de vedere al funcționării Centrului, în mod corect și legal instanța a constatat potrivit probelor administrate, acte, plan și raport de expertiză -că funcționarea Ventrului nu este împiedicată prin restituire în natură a terenului situat în curtea acestuia în chenarul stabilit de expert. Din definiția dată în înscrisul mai sus analizat rezultă cu evidență că „fluxul tehnologic" este o sintagmă care desemnează modul de organizare a circulației persoanelor în interiorul Centrului apoi în exteriorul clădirii, în funcție de datele concrete ale locului.

Ca urmare și această critică se constată a fi nefondată. Pentru considerentele arătate și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul pârâtului împotriva Deciziei nr. 21/2010 a Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău împotriva Deciziei nr. 21 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010