ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5685/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 12046/95/2012, reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta Sucursala Centrul regional de exploatare, întreținere și reparații CF Craiova Secția L6 CF a solicitat instanței să constate că în perioada 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, în condiții care se încadrează în grupa I de muncă (condiții speciale), să se facă demersurile necesare pentru înscrierea acestor date în carnetul de muncă, rectificând în acest sens pozițiile nr. 88 - 116 din carnetul de muncă, să fie obligată pârâta să achite la bugetul asigurărilor sociale de stat sumele aferente perioadei în cauză, precum și obligarea la plata retribuției tarifare corespunzătoare diferenței dintre grupa a III-a cum a fost încadrat și grupa I (condiții speciale), la care era îndreptățit.

Prin Sentința nr. 1415 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de reclamant, constatându-se că în raport de dispoz. art. 3 din H.G. nr. 1025/2003 și Anexa 2 din Legea nr. 226/2006, acesta a fost încadrat în grupa a III-a de muncă, astfel că nu putea primi condiții speciale de muncă pe perioada solicitată, întrucât angajatorul nu a inițiat procedura de încadrare a locurilor de muncă în aceste condiții. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că se face o mare discriminare între revizorii de cale și alte categorii, cum sunt mecanicii și mecanicii ajutori de locomotivă cărora li s-au acordat condiții speciale de muncă.

La data de 26 august 2013, precum și prin precizarea de la data de 3 octombrie 2013 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispoz. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, precum și a dispoz. art. 30 alin. (1) lit. e), Anexa 2, poziția 7 din Legea nr. 263/2010, dar fără a arăta căror articole din Constituția României contravin aceste prevederi. În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că cele două texte de lege invocate sunt neconstituționale în considerarea faptului că prin aceste dispoziții legale s-au acordat condiții speciale de muncă numai anumitor categorii de salariați de la unitatea la care și-a desfășurat activitatea și anume, la funcția de mecanic de locomotivă și mecanic ajutor de locomotivă.

Prin Încheierea de ședință din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 și s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a disp. art. 30 alin. (1) lit. e) Anexa 2 poz. 7 din Legea nr. 263/2010. Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că cererea de sesizare având ca obiect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere faptul că obiectul litigiului nu îl constituie nelegalitatea metodologiei și a criteriilor stabilite prin H.G., dată în aplicarea și executarea legii, astfel că, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 a declarat recurs reclamantul, arătând că prin aceste dispoziții legale s-au acordat condiții speciale doar anumitor categorii de salariați de la unitatea la care își desfășoară activitatea, astfel că se face o discriminare între funcția de revizor cale pe care o deține recurentul și funcțiile pentru care sunt recunoscute condițiile speciale de muncă.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale”, această instanță de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. În speță, aprecierea făcută asupra nerelevanței în soluționarea pricinii, a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, în legătură cu neconstituționalitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale - sunt corecte. Astfel, potrivit textului mai sus citat, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin Hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.

Or, în speță, obiectul litigiului dedus judecății l-a reprezentat o acțiune în constatare, prin care reclamantul a solicitat instanței să constate că în perioada 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, în condiții care se încadrează în grupa I de muncă. Prin urmare, cererea de sesizare având ca obiect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere faptul că obiectul litigiului nu îl constituie nelegalitatea metodologiei și a criteriilor stabilite prin hotărâre de guvern, dată în aplicarea și executarea legii. Se constată astfel că, au fost respectate exigențele alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, vizând sesizarea instanței de contencios constituțional.

În consecință, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cum legal a reținut curtea de apel, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva Încheierii de ședință din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 12046/95/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM