ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5685/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj sub nr. 12046/95/2012, reclamantul H.A. în contradictoriu cu

pârâta Sucursala Centrul regional de exploatare, întreținere și reparații CF

Craiova Secția L6 CF a solicitat instanței să constate că în perioada 1 aprilie

2001 - 31 decembrie 2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte,

în condiții care se încadrează în grupa I de muncă (condiții speciale), să se

facă demersurile necesare pentru înscrierea acestor date în carnetul de muncă,

rectificând în acest sens pozițiile nr. 88 - 116 din carnetul de muncă, să fie

obligată pârâta să achite la bugetul asigurărilor sociale de stat sumele

aferente perioadei în cauză, precum și obligarea la plata retribuției tarifare

corespunzătoare diferenței dintre grupa a III-a cum a fost încadrat și grupa I

(condiții speciale), la care era îndreptățit.

Prin Sentința nr.

1415 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea

formulată de reclamant, constatându-se că în raport de dispoz. art. 3 din H.G.

nr. 1025/2003 și Anexa 2 din Legea nr. 226/2006, acesta a fost încadrat în

grupa a III-a de muncă, astfel că nu putea primi condiții speciale de muncă pe

perioada solicitată, întrucât angajatorul nu a inițiat procedura de încadrare a

locurilor de muncă în aceste condiții.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie, arătând că se face o mare discriminare între revizorii de cale și

alte categorii, cum sunt mecanicii și mecanicii ajutori de locomotivă cărora li

s-au acordat condiții speciale de muncă.

La data de 26 august

2013, precum și prin precizarea de la data de 3 octombrie 2013 reclamantul a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispoz. art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 19/2000, precum și a dispoz. art. 30 alin. (1) lit. e), Anexa 2, poziția 7

din Legea nr. 263/2010, dar fără a arăta căror articole din Constituția

României contravin aceste prevederi. În motivarea acestei cereri, reclamantul a

arătat că cele două texte de lege invocate sunt neconstituționale în considerarea

faptului că prin aceste dispoziții legale s-au acordat condiții speciale de

muncă numai anumitor categorii de salariați de la unitatea la care și-a

desfășurat activitatea și anume, la funcția de mecanic de locomotivă și mecanic

ajutor de locomotivă.

Prin Încheierea de

ședință din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind

disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 și s-a admis cererea de sesizare

a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a disp. art.

30 alin. (1) lit. e) Anexa 2 poz. 7 din Legea nr. 263/2010.

Pentru a dispune

astfel, instanța de recurs a reținut că cererea de sesizare având ca obiect

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu are legătură cu

soluționarea cauzei, având în vedere faptul că obiectul litigiului nu îl

constituie nelegalitatea metodologiei și a criteriilor stabilite prin H.G.,

dată în aplicarea și executarea legii, astfel că, în baza art. 29 alin. (5) din

Legea nr. 47/1992, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii

de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 a

declarat recurs reclamantul, arătând că prin aceste dispoziții legale s-au

acordat condiții speciale doar anumitor categorii de salariați de la unitatea

la care își desfășoară activitatea, astfel că se face o discriminare între

funcția de revizor cale pe care o deține recurentul și funcțiile pentru care

sunt recunoscute condițiile speciale de muncă.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată,

„privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale”, această instanță

de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5)

al textului, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere,

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța

este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege,

să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat

ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a

ridicat excepția de neconstituționalitate.

În speță, aprecierea

făcută asupra nerelevanței în soluționarea pricinii, a dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 19/2000, în legătură cu neconstituționalitatea cărora

s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale - sunt corecte.

Astfel, potrivit

textului mai sus citat, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în

locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin Hotărâre a Guvernului,

pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a

Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.

Or, în speță,

obiectul litigiului dedus judecății l-a reprezentat o acțiune în constatare,

prin care reclamantul a solicitat instanței să constate că în perioada 1

aprilie 2001 - 31 decembrie 2010 și-a desfășurat activitatea în cadrul unității

pârâte, în condiții care se încadrează în grupa I de muncă.

Prin urmare, cererea

de sesizare având ca obiect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

19/2000 nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere faptul că

obiectul litigiului nu îl constituie nelegalitatea metodologiei și a

criteriilor stabilite prin hotărâre de guvern, dată în aplicarea și executarea

legii.

Se constată astfel

că, au fost respectate exigențele alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

republicată, vizând sesizarea instanței de contencios constituțional.

În consecință,

constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din

Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții

Constituționale, cum legal a reținut curtea de apel, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva Încheierii de ședință

din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 12046/95/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM