ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5660/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată la 1 august 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 5149/108/2012 reclamanta B.A. a chemat în judecată pe pârâta SC C.A. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 4.505,35 RON, a despăgubirilor morale de 560.000 RON, precum și la dobânda legală aferentă sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a acestora, ca urmare a decesului mamei sale, B.M., într-un accident de circulație provocat de un prepus al pârâtei.

Prin Sentința civilă nr. 3305 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5149/108/2012, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 134.305 RON despăgubiri civile (din care 130.000 RON despăgubiri morale) și la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 21 iunie 2011, pe drumul rutier M70 din Ungaria a avut loc un accident de circulație între autobuzul cu nr… condus de cetățeanul român I.L.D. și camionul cu nr… condus de cetățeanul sloven P.D. În urma ciocnirii celor două vehicule conducătorul autobusului (I.L.) șoferul de schimb (M.C.P.), precum și doi călători - numiții B.M.

și I.P.A. și-au pierdut viața la locul accidentului, alte 23 de persoane fiind rănite. Autoturismul condus de cetățeanul român I.L. este proprietatea angajatorului său, SC A. SRL, fiind asigurat de răspundere civilă obligatorie de către pârâta SC C.A. SA, conform adresei de la fila 27 dosar. Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite toate condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în provocarea accidentului de circulație soldat cu moartea doamnei B.M., aspect ce a cauzat prejudicii morale și materiale fiicei victimei, între faptă și prejudiciu existând un evident raport de cauzalitate; de asemenea, este îndeplinită și condiția existenței vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, anume: domnul I.L., vinovăție ce poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și pe cea a neglijenței ori imprudenței; în dreptul civil, latura subiectivă a faptei ilicite este exprimată, în marea majoritate a cazurilor prin termenul general de „culpă”.

În concret, instanța a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru suferința cauzată de decesul mamei sale, circumstanțele tragice ale accidentului provocând o percepție deosebit de intensă a durerii psihice cauzată de despărțirea brutală de una dintre ființele ce constituiau reper existențial al acesteia, iar sentimentele de afecțiune reciprocă între defunctă și fiica sa - reclamanta, pe fondul unor relații deosebit de strânse, argumentând o estompare dificilă, în timp, a suferinței cauzate de lipsa fizică a mamei. În fine, instanța a avut în vedere că reclamanta este o persoană adultă, de 36 ani, necăsătorită, fără copii, care la momentul accidentului locuia și se gospodărea împreună cu mama sa, fiind singurul copil al acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta S.C. C.A. S.A. Sibiu și reclamanta B.A. Prin Decizia civilă nr. 62A din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă s-a respins apelul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu, s-a admis apelul declarat de reclamanta B.A. împotriva aceleiași sentințe și a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligată pârâta și la plata dobânzilor aferente sumei de 134.305 RON. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul pârâtei, societate de asigurări, este nefondat întrucât se solicită în principal desființarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei, fără a se indica în concret care sunt temeiurile juridice și motivele aferente ce stau la baza acestei solicitări, având în vedere că trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță se poate face în condițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., dacă aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, aspecte ce nu se regăsesc însă în speța de față. Altă solicitare a apelantei pârâte se circumscrie petitului din calea de atac formulat în sensul schimbării hotărârii sub aspectul diminuării despăgubirilor materiale și morale acordate reclamantei, însă întreaga motivație ulterioară a apelului vizează aspecte ce susțin o soluție a respingerii acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și nu include nici o critică concretă referitoare la sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale de către tribunal.

Analizând prin urmare, punctual, argumentele pârâtei din apel, Curtea a apreciat că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt dedusă din ansamblul înscrisurilor emise de autoritățile din Ungaria, din care reies circumstanțele producerii accidentului și vinovăția indubitabilă a șoferului ce a condus autovehiculul asigurat la societatea pârâtă. Pentru aceasta, nu poate fi însușit punctul de vedere al apelantei în sensul de a fi necesară o hotărâre penală definitivă care să confirme o stare de fapt și o astfel de vinovăție, mai ales în contextul în care făptuitorul, șoferul autobuzului, a decedat la rândul său ca urmare a accidentului produs.

Circumstanțele producerii acestui accident și vinovăția șoferului asigurat reies cu prisosință din adresele Căpităniei de Poliție al Județului Zala și a Inspectoratului de Poliție al aceluiași județ aflată la fila 35 dosar fond fără a exista elemente probatorii din care ar putea să reiese elemente de incertitudine cu privire la modul de producere al accidentului, vinovăția conducătorului auto și urmările acestui accident. În acest context, nu prezintă relevanță juridică raportul medico-legal de necropsie al victimei B.M., cât timp a fost depus certificatul de constatare a decesului, iar în ce privește eventualitatea cazului fortuit, această cauză de înlăturare a răspunderii este lăsată la latitudinea persoanei interesate a o invoca, și mai ales a o dovedi, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Cu privire la apelul reclamantei, Curtea l-a apreciat ca întemeiat doar în ce privește plata dobânzilor aferente despăgubirilor și nefondat sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale sau a cheltuielilor de judecată, acestea din urmă fiind acordate în cuantum de 3.000 RON, așa cum s-a solicitat și dovedit la instanța de fond. Despăgubirile materiale au fost admise în măsura dovedirii lor și nu sunt contestate de către reclamantă, însă se apreciază că daunele morale în sumă de 130.000 RON se impun a fi majorate la un cuantum de 560.000 RON, majorare pe care instanța de control judiciar o consideră ca neîntemeiată, întrucât tribunalul a făcut o apreciere justă și conformă situației faptice din speță, acordând o sumă în măsură să acopere prejudiciul de ordin moral suferit de reclamantă în urma decesului mamei sale în accidentul rutier.

Argumentele prezentate în calea de atac nu aduc elemente noi care să determine o modificare a daunelor morale, întrucât aprecierea unor astfel de sume se încadrează între o reparație echitabilă a unui prejudiciu nepatrimonial și imposibilitatea îmbogățirii în mod nejustificat a persoanei solicitante. Curtea a constatat, însă, că sunt întemeiate criticile reclamantei referitor la dobânzi, ce au fost incluse în petitul 3 al cererii de chemare în judecată și se impuneau a fi acordate prin raportare la suma de 134.305 RON admise de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta. Reclamanta B.A. a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 560.000 RON cu titlu de daune morale.

A susținut că solicitarea de acordare a acestor daune este justificată de traumele suferite în urma decesului mamei sale și de faptul că are nevoie și în prezent de consiliere psihologică. Aceste daune reprezintă o palidă consolare pentru pierderea suferită, recurenta-reclamantă fiind supusă unor suferințe psihice de excepție. Probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință faptul că acest eveniment a avut un caracter demolator pentru cursul firesc al vieții acesteia. A criticat decizia atacată și sub aspectul neacordării dobânzii legale solicitate prin acțiunea introductivă, petitul nefiind soluționat de instanța de fond. Pârâta SC C.A. SA a solicitat modificarea deciziei atacate sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar diminuarea daunelor morale acordate reclamantei.

A criticat decizia recurată susținând că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că în cauză nu este întrunită condiția vinovăției ca element al răspunderii civile delictuale, din moment ce nu există o hotărâre judecătorească definitivă a unei instanțe penale, că vinovăția asiguratului său nu a fost dovedită, că lipsa raportului medico-legal de necropsie a victimei face imposibilă stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, acesta fiind singurul document menit a concluziona că decesul a survenit ca urmare directă a evenimentului rutier. Ca urmare, nefiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, nu i se poate reține în sarcină obligația de acoperire a prejudiciului.

În subsidiar, a solicitat micșorarea daunelor morale acordate reclamantei, ținând cont de gravitatea prejudiciului și de criteriul echității, precum și de faptul că răspunderea patrimonială pentru prejudiciile morale nu trebuie să ducă la deformarea valorilor morale, care sunt cuprinse în drepturile nepatrimoniale. Totodată, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul obligării societății pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei de 134.305 RON, deoarece s-a aflat în imposibilitate de instrumentare a dosarului de daună, având în vedere că la dosar nu existau documente care să ateste întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana asiguratului. Ca urmare, neacoperirea prejudiciului nu îi este imputabilă.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia. Prin întâmpinare a invocat legalitatea deciziei atacate sub aspectul corectei stabiliri a vinovăției asiguratului I.L., precum și caracterul just al daunelor morale acordate. De asemenea, a susținut că, deși recurenta-pârâtă a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel, motivele invocate sunt de casare. Recurenta-pârâtă a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a susținut că reclamanta nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci de netemeinicie, solicitând reaprecierea probelor administrate și că petitul privind acordarea dobânzilor legale a fost formulat pentru prima oară în apel, prin precizare de acțiune depusă la 25 aprilie 2013, astfel încât trebuia respins ca tardiv.

Analizând recursurile în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce succed. Recursul declarat de reclamanta B.A. cuprinde, în fapt, o singură critică ce poate fi analizată, anume cea referitoare la nesoluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Or, dacă petitul nu a fost soluționat de instanța de fond, apelul reclamantei a fost admis tocmai în considerarea acestui fapt, iar societatea pârâtă a fost obligată la plata dobânzii legale aferente sumei de 134.305 RON, în condițiile art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Așa fiind, critica reclamantei va fi respinsă ca nefondată. Restul susținerilor, privind caracterul justificat al cererii de acordare a daunelor morale în cuantum de 560.000 RON, nu constituie critici aduse deciziei pronunțate de instanța de apel. Recurenta-reclamantă nu invocă vreun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, ci reia doar argumentele pentru care se consideră îndreptățită la acordarea daunelor morale. Ca urmare, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs, nestructurată din punct de vedere juridic și care nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în această cale extraordinară de atac, nu poate fi analizată.

Recursul pârâtei SC C.A. SA se privește, de asemenea, ca nefondat. Critica privind neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale nu poate fi primită. Pe tărâmul răspunderii civile delictuale vinovăția poate îmbrăca chiar și forma celei mai ușoare culpe, obligația de reparare integrală a prejudiciului cauzat existând indiferent de gravitatea acesteia. De asemenea, trebuie observat că nu există identitate între cazurile de vinovăție penală și cele de vinovăție în materia dreptului civil. Așa fiind, pentru a exista vinovăție ca element al răspunderii civile delictuale nu este necesar ca aceasta să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, așa cum susține recurenta-pârâtă.

În cauza de față vinovăția șoferului asigurat, I.L., a fost stabilită fără putință de tăgadă prin decizia despre încetarea procedeului de cercetare, emisă la 19 octombrie 2011 de Căpitănia de Poliție a Județului Zala, prin care s-a reținut că accidentul rutier s-a produs ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către șoferul care a și decedat. Raportul de expertiză efectuat de autoritățile maghiare a exclus cauzele neimputabile șoferului, cum ar fi o pană de cauciuc și a stabilit că al doilea autovehicul implicat în accident circula regulamentar. Stabilind pe deplin situația de fapt, instanța de apel a reținut în mod corect existența vinovăției ca element al răspunderii civile delictuale, chiar și în absența unei hotărâri penale de condamnare.

În recurs pârâta a reluat critica formulată în apel cu privire la lipsa raportului medico-legal de necropsie al autoarei reclamantei, ceea ce face imposibilă stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Înalta Curte observă că această critică este mai degrabă formală și nu poate fi primită. Decizia autorităților maghiare, amintită anterior, cuprinde mențiunea că decesul doamnei M.B., ca și al celorlalte persoane decedate în aceeași împrejurare, s-a datorat accidentului rutier, concluzia întemeindu-se pe procesele-verbale întocmite în urma efectuării autopsiei. Practic, recurenta-pârâtă nu a susținut niciun moment că decesul victimei s-a produs datorită unei alte cauze, determinate și nici nu a înțeles să conteste raportul medico-legal.

De aceea se apreciază că această critică are un caracter vădit nefondat. Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat în mod legal criteriile de acordare a daunelor morale raportat la situația de fapt dedusă judecății, astfel încât prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamantă să fie acoperit în mod echitabil și să nu reprezinte o îmbogățire nejustificată a acesteia. Legătura strânsă dintre reclamantă și mama sa, circumstanțele tragice ale accidentului și trauma profundă suferită de fiică, corect apreciate de instanțele de fond, justifică obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 130.000 RON. Nici critica privind greșita obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei de 134.305 RON nu poate fi primită.

Dispozițiile art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Ordinului CSA nr. 14/2011 prevăd termenele în care asigurătorul are obligația achitării despăgubirilor către victimele accidentelor. În același timp, O.G. nr. 13/2011 prevede aplicarea unei dobânzi penalizatoare, ca sancțiune a neachitării sumelor datorate la scadență. În raport de aceste norme, în mod corect instanța de apel a dispus acordarea dobânzilor legale aferente sumei stabilite cu titlu de despăgubire către reclamantă. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă, cu consecința menținerii deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B.A. și de pârâta SC C.A. SA împotriva Deciziei civile nr. 62/A din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM