ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2020

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La 7 octombrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă sub nr. x/2014 cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâții: B., S.C. C. S.R.L. prin lichidatorul judiciar D.. și E. S.A., prin care aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 18 mai 2006 de către BNP F. având ca obiect imobilele-terenuri, Lotul x cu nr. cadastral x și Lotul x cu nr. cadastral x situate în Orașul Voluntari, jud. Ilfov înscrise în CF nr. x a loc. Voluntari (inițial CF nr. x a loc. Voluntari); a "declarației" autentificată sub nr. x din 18 mai 2006 de către BNP F., având ca obiect imobilele-terenuri, respectiv lotul nr. x cu nr. cad. x înscris în CF x a loc. Voluntari și lotul nr. x cu nr. cad. x înscris în CF nr. x a loc. Voluntari; a "contractului de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2006 de către BNP F.; în subsidiar: să se dispună anularea "contractului de vânzare-cumpărare " autentificat sub nr. x din 7 decembrie 2006 de către BNP F. având ca obiect imobilele-terenuri intravilane înscrise în: CF inițial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF nr. x inițial a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF inițial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF inițial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; CF nr. x inițial a loc. Voluntari sub nr. cad. x; în CF inițial nr. x a loc. Voluntari sub nr. cad. x; să constate nulitatea absolută parțială a "contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice" nr. 158 din data de 28 decembrie 2006 în privința clauzei având ca obiect "garantarea creditului" art. 6 pct. 6.1 lit. c), respectiv instituirea ipotecii de rang I asupra terenului în suprafață totală de 10.420,10 mp situat în Orașul Voluntari, jud. Ilfov - parcele de teren înscrise în CF cu nr. x loc. Voluntari și identificate cu nr. cad. x; să constate nulitatea absolută parțială a "contractului de ipotecă pentru garantarea creditului ipotecar acordat în baza prevederilor Legii nr. 190/1999" încheiat la data de 28 decembrie 2006 accesoriu al "contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice " nr. 158 din data de 28 decembrie 2006 în privința clauzei având ca obiect constituirea ipotecii de rang 1 și a interdicției de înstrăinare și grevare asupra terenului în suprafață totală de 10.420,10 mp situat în Orașul Voluntari, jud. Ilfov - parcele de teren înscrise în CF cu nr. x a loc. Voluntari și identificate cu nr. cad. x; să constate nulitatea absolută a "actului de lipire" autentificat sub nr. x din 22 mai 2007 de către BNP F.; să constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 25 septembrie 2007 de către BNP F. având ca obiect imobilele cu nr. cad. x până la nr. cad. x; cu nr. cad x până la nr. cad. x; cu nr. cad x până la nr. cad. x; cu nr. cad x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; să constate nulitatea absolută a "actului de alipire" autentificat sub nr. x din 26 octombrie 2007 de către BNP F.; să constate nulitatea absolută a "actului de dezmembrare" autentificat sub nr. x din 13 decembrie 2007 de către BNP F. având ca obiect imobilele cu nr. cad. x până la nr. cad. x; nr. cad. x până la nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; nr. cad. x; să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii actelor juridice anterior enunțate, al dreptului de proprietate al S.C. C. S.R.L., din CF nr. x, nr. x loc. Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari, CF. nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x loc. Voluntari; să dispună radierea ipotecii de rang I și a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, ipotecare, dezmembrare și închiriere constituite în favoarea E. -Sucursala Sector 3, înscrise în CF nr. x, nr. x, nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari, CF nr. x a loc. Voluntari.

În cauză a fost admisă excepția de necompetență funcțională a secției a VII a Civilă, specializată în cauze de insolvență, cauza fiind declinată la secția a V-a Civilă a Tribunalului București, fiind înregistrată sub nr. x/2014**.

Pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidatorul judiciar D.. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva notarului public G. și a pârâtului B..

Prin încheierea din 22 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a V - a civilă a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Prin sentința nr. 247 din 1 martie 2016, Tribunalul București, secția V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții: B., S.C. C. S.R.L în faliment, reprezentată de către lichidatorul judiciar și E. S.A. - Sucursala Sector 3, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. C. S.R.L. îndreptată împotriva pârâtului B. și a notarului public G., din cadrul Societății Profesionale Notariale "Luca și Dumitrescu".

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A..

Prin încheierea din 4 mai 2018, instanța de apel a dispus, în temeiul art. 39 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză a cesionarului H. S.A.R.L., cu menținerea părții inițiale, respectiv intimata pârâtă E. S.A.

Prin decizia nr. 718A din 6 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta - reclamanta A. împotriva sentinței nr. 247 din 1 martie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar, E. S.A. prin Sucursala Sector 3, societatea H. S.A.R.L. și G. din cadrul Societății Profesionale Notariale "Luca și Dumitrescu", a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

În mod nelegal a reținut instanța de apel că instanța de fond era obligată să pună în discuția părților obiectul acțiunii și că această din urmă instanță nu ar fi procedat la calificarea juridică în mod corect a cererii de chemare în judecată. Recurenta consideră că abordarea instanței de apel este excesivă dat fiind că nu există niciun motiv pentru ca instanța de fond să califice de la sine acțiunea ca fiind una în declararea falsului, cu schimbarea practic a solicitărilor părții și cu încălcarea în acest mod a principiului disponibilității. Instanța de fond a calificat corect acțiunea, chestiunea declanșării procedurii falsului fiind o chestiune care ține de strategia de apărare aleasă de reclamantă, fiind lămurită din cererea de chemare în judecată cu privire la solicitările reclamantei. Mai mult, cu prilejul discutării probei cu expertiză, reclamanta a refuzat explicit aplicarea procedurii falsului (reglementat de art. 304 și urm. C. proc. civ.), astfel cum rezultă din practicaua sentinței nr. 247 din 1 martie 2016. Reclamanta A. a avut o poziție foarte categorică în sensul că nu a apreciat ca incidente prevederile art. 304 C. proc. civ., nefiind în situația indicată în acel articol.

Soluția instanței de apel este nelegală și prin prisma faptului că nu a fost declanșată în mod legal procedura falsului, ba chiar reclamanta a refuzat urmarea unei asemenea proceduri, condiții în care instanța de fond nu era obligată să urmeze respectiva procedură reglementată de art. 304 - 308 C. proc. civ.. În mod nelegal instanța de apel apreciază că reclamanta ar fi trebuit citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu în condițiile art. 304 și urm. C. proc. civ. pentru a se stabili dacă defăimează înscrisul. Având în vedere că procedura falsului nu a fost declanșată cu observarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea și termenul în care partea interesată putea să își exercite acest drept, instanța de fond nu a fost legal învestită cu declanșarea procedurii falsului. Astfel, aceasta a judecat cererea și a administrat probele pe baza solicitării părților și a analizei îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, utilitate și concludență. Instanța a încuviințat inițial administrarea înscrisurilor și a probei cu interogatoriul, prorogând discutarea cererii de încuviințare a probei cu expertiza după administrarea probelor anterior menționate, conform încheierii din 6 octombrie 2015. Ca urmare a administrării probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu, coroborând rezultatul acestor probe încuviințate, dar și pe baza refuzului reclamantei de a declanșa procedura falsului, instanța a ajuns la concluzia că proba cu expertiza nu era utilă cauzei, potrivit prevederilor art. 269 raportat la art. 270 C. proc. civ.

În mod nelegal instanța de apel a apreciat că reclamanta ar fi trebuit citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu în condițiile art. 304 și urm. C. proc. civ. pentru a se stabili dacă defăimează înscrisul. Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta nu a procedat la declanșarea procedurii falsului prin cererea de chemare în judecată sau prin declarație separată, în termenul stabilit de art. 304 C. proc. civ.. Nu se poate susține în mod legal că aceasta a fost dezavantajată în vreun fel de instanța de fond prin neurmarea procedurii art. 304 și urm. C. proc. civ. și prin urmare nici că instanța de fond ar fi trebuit să o citeze pe reclamantă la interogatoriu în condițiile reglementării speciale, neaplicabile, ale art. 304 și urm. C. proc. civ.

Instanța de apel a apreciat în mod nelegal că prin respingerea probei cu expertiză grafoscopică și respingerea ulterior a acțiunii instanța de fond ar fi nesocotit dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 din CEDO. Instanța de apel susține nelegal că instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize grafoscopice, cerere formulată în termen legal și de regularitate procedurală, pentru ca mai apoi să respingă acțiunea pe considerentul că nu a probat cele susținute, nesocotind dreptul reclamantei la un proces echitabil, conform art. 6 din CEDO. În speță, reclamanta nu doar că nu a făcut în termen o declarație prin care să declanșeze procedura falsului, dar chiar a refuzat urmarea unei asemenea proceduri, precizând expres că nu consideră aplicabilă această cale. Se arată în motivele de recurs că instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză grafologică. În privința probei cu expertiza grafologică, solicitată doar de reclamantă, instanța nu a respins-o inițial, ci a avut-o în vedere, prorogând-o după administrarea probei cu interogatoriul. Întrucât partea nu și-a exprimat intenția de a declanșa procedura falsului, aceasta a fost citată cu mențiunea la interogatoriu conform dreptului comun. Reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu astfel că instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și, coroborând acest fapt cu conținutul înscrisurilor în cauză și cu răspunsurile la interogatoriu ale intimatului chemat în garanție G., a constatat că proba cu expertiza grafologică nu era utilă cauzei. Recurenta mai susține că instanța este în măsură să aprecieze asupra utilității unei probe în funcție de conduita procesuală a părții și de rezultatul administrării celorlalte probe, iar decizia instanței în acest sens nu poate constitui temei pentru a se considera că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil conform art. 6 din CEDO.

Instanța de apel apreciază în mod nelegal că tribunalul a aplicat în mod incorect art. 225 și urm. C. proc. civ. și art. 22 alin. (2) C. proc. civ., critica din apel fiind întemeiată. Modalitatea în care judecătorul fondului a condus discuțiile pe probe și a administrat probele respectă prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., prevederi legale care nu obligă instanța să se substituie părții în decizia declanșării procedurii falsului.

Este nelegală aprecierea instanței de apel că instanța de fond ar fi lăsat necercetat fondul cauzei în condițiile în care a fost respinsă proba cu expertiză ca nefiind utilă. În acest sens, instanța de apel a stabilit în mod nelegal ca instanța de fond în rejudecare să procedeze la calificarea acțiunii, cu respectarea garanțiilor procedurale, iar în situația în care va reține obiectul acesteia ca fiind declararea falsului pe cale principală urmând a se proceda la îndeplinirea tuturor formalităților procedurale impuse prin art. 304 - 308 C. proc. civ.. Recurenta consideră că instanța de fond a procedat la cercetarea fondului procesului, având în vedere acțiunea formulată. A pus în discuția părților cu prilejul administrării probelor lipsa declanșării procedurii falsului, a administrat proba cu interogatoriul și proba cu înscrisuri, a constatat ca nefiind utilă proba cu expertiza în contextul nedeclanșării procedurii falsului cu privire la încheierea de autentificare, a făcut aplicarea art. 270 raportat la art. 269 C. proc. civ., a coroborat proba cu interogatoriul (mărturisirea reclamantei care a lipsit) cu înscrisurile care contraziceau susținerile reclamantei și față de toate aceste aspecte a soluționat cauza pe fond, respingând pe fond acțiunea după ce a constatat că nu există un temei legal care să conducă în aceste condiții la admiterea acțiunii în constatarea nulității. În aceste condiții, opinia recurentei este că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanța soluționând cauza pe fond, pe baza administrării probatoriului apreciat ca îndeplinind condițiile legale. În speță cauza nu a fost soluționată pe o excepție astfel încât instanța să nu fi pășit la judecarea fondului și să nu fi pronunțat o soluție pe fond, astfel încât este nelegală soluția instanței de apel de a admite apelul și a trimite cauza spre rejudecare în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Hotărârea apelată este nelegală și pentru că a depășit limitele cererii de apel. Instanța de apel a reținut ca și temei de nelegalitate a hotărârii faptul că instanța de fond nu ar fi pus în discuția părților obiectul acțiunii și că nu ar fi calificat în mod corect acțiunea, arătând că respectiva acțiune ar fi trebuit practic să fie încadrată ca fiind una în constatarea falsului pe cale principală și ar fi fost astfel necesară parcurgerea procedurii de la art. 304 și urm. C. proc. civ.. Recurenta arata că reclamanta A. nu a susținut în cererea de apel o asemenea critică cu privire la soluția instanței de fond, cu atât mai mult cu cât insistase în judecarea acțiunii în nulitate și în fața instanței de fond și refuzase aplicarea prevederilor specifice declanșării unei proceduri a falsului cu prilejul discutării probelor. Critica reclamantei a fost limitată la neadmiterea probei cu expertiza față de acțiunea sa, astfel cum a fost formulată. Reclamanta a pretins că doar cu expertiza ar fi putut dovedi că nu a semnat actele juridice și ar fi putut argumenta pretinsa nulitate absolută a acelor acte.

În drept, recurenta a invocat criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs și a actelor din dosar, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluționării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele invocate de recurenta-pârâtă se subsumează criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Conform acestor prevederi legale, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se și cele care vizează calea de atac a apelului.

Curtea reține criticile formulate de recurenta-pârâtă față de constatările instanței de apel în ceea ce privește obligația instanței de fond de a pune în discuția părților obiectul acțiunii, în ceea ce privește nedeclanșarea procedurii falsului, neîndeplinirea procedurii de citare conform art. 304 C. proc. civ., nerespectarea dreptului la un proces echitabil prin respingerea probei cu expertiza grafoscopică și incorecta aplicare a prevederilor art. 22 și 358 C. proc. civ. ca argumente ce contrazic concluzia instanței de apel privind nesoluționarea fondului cauzei de către prima instanță.

Prin decizia atacată, instanța de apel constată că sunt întemeiate susținerile intimatei-reclamante în sensul că prima instanță a lăsat necercetat fondul cauzei în condițiile în care a fost respinsă proba cu expertiză ca nefiind utilă și în condițiile în care nu s-a pus în discuția părților calificarea juridică corectă a acțiunii, pentru ca apoi instanța de fond să respingă cererea de chemare în judecată ca nedovedită. Instanța de apel a reținut în mod greșit că prima instanță a lăsat necercetat fondul cauzei.

În speță, cauza nu a fost soluționată pe o excepție astfel încât instanța de fond să nu fi pășit la judecarea fondului și să nu fi pronunțat o soluție pe fond, astfel încât este nelegală soluția instanței de apel de a admite apelul și a trimite cauza spre rejudecare în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ.. Nu se justifică soluția trimiterii cauzei spre rejudecare către instanța de fond câtă vreme instanța de fond, considerându-se lămurită asupra obiectului cererii de chemare în judecată, a administrat probele, astfel cum au fost propuse și încuviințate părților și a analizat astfel fondul cauzei.

Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare. În baza efectului devolutiv al apelului și văzând dispozițiile art. 479 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel putea la rândul său să procedeze la calificarea cererii de chemare în judecată, stabilind obiectul acțiunii, și față de acest obiect, putea îndeplini toate actele de judecată pe care le considera necesare, inclusiv administrarea de probe.

Curtea va reține și critica formulată de recurenta-pârâtă în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii apelate pentru că, judecând, instanța a depășit limitele cererii de apel, încălcând astfel dispozițiile art. 477 C. proc. civ.. Instanța de apel a reținut ca și temei de nelegalitate a hotărârii faptul că instanța de fond nu ar fi pus în discuția părților obiectul acțiunii și că nu ar fi calificat în mod corect acțiunea, arătând că respectiva acțiune ar fi trebuit practic să fie încadrată ca fiind una în constatarea falsului pe cale principală și ar fi fost astfel necesară parcurgerea procedurii de la art. 304 și urm. C. proc. civ.. Din cererea de apel nu rezultă că intimata-reclamantă ar fi susținut o asemenea critică cu privire la soluția instanței de fond, cu atât mai mult cu cât insistase în judecarea acțiunii în nulitate și în fața instanței de fond și refuzase aplicarea prevederilor specifice declanșării unei proceduri a falsului cu prilejul discutării probelor. Critica intimatei-reclamante a fost limitată la neadmiterea probei cu expertiza față de acțiunea sa, astfel cum a fost formulată.

De regulă, devoluțiunea este totală, însă apelul este limitat de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum apellatum. Așadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt și de drept deduse judecății, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilității. Astfel, efectul devolutiv al apelului poate fi limitat de către apelant, în acest sens statuând art. 477 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva deciziei nr. 718A din 6 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În rejudecare, instanța de apel va proceda la calificarea acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. și a principiilor disponibilității și contradictorialității. În urma stabilirii obiectului acțiunii și în limitele efectului devolutiv al apelului, instanța de apel va proceda la administrarea probatoriului necesar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. ÎN FALIMENT, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR D.. împotriva deciziei nr. 718A din 6 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.