ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, suspendarea executării titlului executoriu Decizia nr. OI/588/ES/03.04.2017, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, anularea Deciziei nr. OI/588/ES/03.04.2017, emisă de autoritatea pârâtă în cadrul proiectului ID 140080, cu titlul "Servicii integrate educaționale pentru comunitățile de romi", constatarea ca eligibile a cheltuielilor în cuantum total de 46.849,31 RON și obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației și Cercetării Științifice și s-a dispus suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/02.02.2017 emis de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
S-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare.
S-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Recursul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs paratul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât reclamanta a prezentat o viziune deformată a realității cu scopul de a induce în eroare, iar instanța de fond, fără a verifica situația reală a preluat aceste susțineri.
S-a arătat că hotărârea primei instanțe este în contradicție cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reliefată prin Deciziile nr. 1002/2012 și 442/2013.
Totodată s-a arătat nu a fost probată nici îndeplinirea condiției pagubei iminente.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatei-reclamante.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a invocat nulitatea recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează că cele două cazuri de casare invocate, respectiv pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.
În fapt, prin procesul-verbal nr. x/02.02.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență, încheiat de pârâtul OIR POS DRU MEN fost stabilită în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 46.849,31 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile rezultate din derularea Proiectului ID 140080, cu titlul "Servicii integrate educaționale pentru comunitățile de romi" Cod SMIS 53006.
Reclamanta a depus la OIR POS DRU MEN, contestația administrativă, înregistrată cu nr. OI/648/SJCSN/21.03.2017 împotriva Procesului-verbal nr. x/02.02.2017, prin care a contestat creanța bugetară rezultată din nereguli în valoare de 46.849,31 RON, pentru considerentele invocate în cererea de chemare în judecată și arătate mai sus.
Prin Decizia nr. OI/588/ES/03.04.2017 s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Prealabil analizării motivelor de recurs se reține că intimata-reclamantă a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că cererea de recurs nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității sale, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, ce va fi, în consecință, respinsă, pentru următoarele argumente.
În cererea de recurs din dosarul de față, au fost indicate motivele de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, respectiv pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Constată Înalta Curte că recurenta a formulat critici asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în temeiurile de casare indicate, astfel că va fi respinsă excepția nulității recursului ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată în limita criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța constată că judecătorul fondului a argumentat în mod logic motivele pentru care a apreciat că sunt în cauză întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea nefiind criticabilă sub aspectul contradictorialității considerentelor.
În ceea ce privește motivul de casare circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reține instanța că prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Înalta Curte constată că întotdeauna cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Cu privire la prima condiție legală - existența unui caz bine justificat - constată Înalta Curte, în acord cu hotărârea primei instanțe, că în cauză există o "îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" în măsura în care față de reclamantă a fost emis un număr de 6 procese-verbale prin care s-au stabilit corecții în legătură cu salariile experților ce au lucrat în proiect, astfel că reverificarea succesivă a acelorași condiții de eligibilitate, printr-un număr mare de procese-verbale, este de natură a crea aparența încălcării principiului proporționalității.
Totodată, mai reține instanța de control judiciar, că prin motivele de recurs recurentul-pârât nu aduce critici concrete prin care să combată argumentele judecătorului fondului, ci se limitează la a reda aspecte de ordin teoretic din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la condițiile suspendării.
Cât privește îndeplinirea cerinței pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.
Așadar, aprecierea instanței de fond, în sensul că executarea sumei de 46.850 RON din bugetul unei organizații non-profit, ar face imposibilă plata salariilor și ar conduce la încetarea activității, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale- Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.